Capitolul VI
O NOUĂ SPERANŢĂ
“Dumnezeu aşează curcubee în nori, astfel încât fiecare dintre noi - în momentele cele mai întunecate şi mai dureroase - să putem zări posibilitatea speranței.”
- Maya Angelou
“Last Blue” îşi recăpătase speranţa. Ştia că, mai devreme sau mai târziu, va putea zări la orizont copacul cel înalt şi acoperişul albastru. Zbura cu toată viteza împotriva vântului. Se acorda la câmpul magnetic al Pământului cu toată puterea sa. Direcţia îi apărea clar în minte, dar din nefericire nu putea zbura pe drumul cel mai drept, pentru că asta ar fi însemnat să traverseze munţii. A ales, în schimb, un traseu de-a lungul munţilor, însă ceaţa de la poalele acestora îi crea destul de mare dificultate.
***
-
Mircea,
haide să-ţi arăt ce mesaj am primit aseară pe căsuţa mea de poştă electronică, îi
zise Ionel, prietenului său columbofil, ținând în mână coala de hârtie pe care
doar ce o scosese de la imprimantă.
Ionel, deşi trecut de prima tinereţe, era totuşi la
curent cu noua tehnologie din domeniul computerelor. Cu câţiva ani în urmă, îşi
cumpărase un calculator şi învăţase singur programele de bază. Era profesor şi
nu îi făcea deloc plăcere să fie pus în dificultate de către proprii elevi.
După părerea lui, Internetul era cea mai mare invenţie a secolului. Faptul că
oamenii aveau ocazia să interacţioneze unii cu alţii şi să-şi pună la
dispoziţie informaţia, prin intermediul acestuia, era un lucru extraordinar.
Însă era conştient că oamenii devin din ce în ce mai dependenţi de această
tehnologie, iar acest fapt nu era tocmai un lucru bun. Copii preferau să-şi
petreacă prea mult timp liber în faţa calculatoarelor, în loc să iasă la joacă
pe uliţele satului.
Vocea tânărului prieten îl trezi la realitate:
-
E de
bine?
-
Ascultă!
Ionel începu să citească:
“Dragă domnule Şerbănescu,
În urmă cu o lună de zile, la
noi în curte a coborât un porumbel albastru, porumbel ce a produs o schimbare
semnificativă, aş putea spune chiar o adevărată minune în viaţa noastră.
După seria de pe inel, l-am
identificat ca aparținându-vă dumneavoastră.
În copilărie, eu am crescut
printre porumbei, aceştia fiind pasiunea de o viaţă a tatălui meu. După gradul
de epuizare am dedus că este vorba de un porumbel rătăcit de la concurs.
Probabil vreun cutremur sau exploziile solare au modificat câmpul magnetic al Pământului,
iar porumbelul nu a mai putut găsi drumul către casă.
Noi suntem o familie de români
mutaţi temporar în localitatea Lublin din Polonia, mutarea făcând-o cu scopul
de a veni în ajutorul fiului nostru, în vârstă de şapte ani, bolnav de autism.
Nu ştiu cum, dar se pare că între
acest porumbel albastru şi băieţelul nostru, Mihăiţă, s-a produs o legătură
foarte puternică, ce a avut ca rezultat miraculoasa însănătoşire a copilului.
Mihăiţă este convins că
porumbelul a plecat spre casă în această dimineaţă, dar că o să revină la el, cândva
în viitor.
Vă scriu în speranţa că “Blue
Miracle”, miracolul albastru, aşa cum l-am denumit noi, va ajunge cu bine acasă.
Din ce am văzut pe Internet, va avea de străbătut o distanţă destul de mare până
în localitatea dumneavoastră.
Aştept veşti cu nerăbdare!
Cu stimă, Otilia Marinescu.”
-
Este
vorba de “Last Blue”, zise Ionel, după ce a terminat de citit scrisoarea. Zboară
spre casă. Dar cel mai important lucru este că a favorizat însănătoşirea unui
copil.
-
Uraaa!
Ştiam eu că nu s-a pierdut, exclamă tânărul. Un adevărat supravieţuitor, ce
mai! Stai un moment, să-mi aduc laptop-ul! Trebuie neapărat să facem nişte
calcule.
Tânărul a sosit cu calculatorul, a deschis o aplicaţie,
apoi, după câteva momente, a continuat:
-
Aşadar,
porumbelul lansat de la Nikolaev, în loc să străbată cinci sute de kilometri până
acasă, a zburat mai mult de şapte sute, ajungând în Lublin. Şi, dacă ne luăm
după spusele acestei doamne, a parcurs această distanţă destul de repede.
Pentru că, dacă îmi aduc bine aminte, acea etapă catastrofală a fost chiar în
urmă cu o lună de zile.
Ionel privea cu intensitate maximă ecranul
laptop-ului. Era pe de-o parte uimit de dexteritatea cu care Mircea manevra
calculatorul, iar pe de altă parte foarte curios de traseul pe care zbura,
probabil, chiar în acest moment, porumbelul.
-
Priveşte,
a zburat înspre Nord-Vest! O clipă, ţin minte că mi-am notat undeva direcţia vântului
din ziua concursului.
Bărbatul a intrat în casă şi a revenit, după câteva
minute, cu dosarul de evidenţă al concursurilor. Considerase mereu că evidenţa
este una dintre principalele aspecte de care trebuie să se ţină seama în acest
sport.
-
Uite, vântul
a bătut de la Est la Vest în acea zi! S-a lăsat purtat de vânt.
-
Aşa e.
Iar acum, dacă va zbura paralel cu munţii, are de străbătut, o secundă să refac
ruta…, aproximativ opt sute de kilometri. Îi va lua cel puţin două, trei zile
pe vremea asta. La meteo au anunţat ploi, toată săptămâna.
-
Îmi
poţi spune care este direcţia vântului în acest moment?
-
Bineînţeles.
Mircea a deschis pagina de meteo.
-
Aşa…, acum
vântul bate înspre Nord, deci nu îi este favorabil. Mâine direcţia se va
schimba înspre Nord-Vest, ceea ce iarăşi nu este un lucru foarte bun, va fi
împins către munţi.
-
O să încerc
să iau legătura cu această doamnă. Şi-a trecut numărul de telefon în josul
paginii. Tot nu-mi vine să cred că un porumbel a fost capabil de aşa un
miracol. Mă refer la însănătoşirea băiatului.
***
Stolul de porumbei dădea ultimele tururi înainte de
aterizare.
Uliul a apărut aproape instantaneu în faţa lor. Brusc,
stolul a devenit compact, mărindu-şi viteza şi altitudinea.
Mişcările erau asemănătoare cu cele ale unui banc de
peşti care încearcă să scape din gura rechinului. Natura, de cele mai multe
ori, găseşte soluţii similare pentru probleme similare.
Stolul s-a apropiat de uliu, căutând tot timpul să se
poziţioneze deasupra acestuia, astfel încât redutabila pasăre de pradă să nu
aibă posibilitatea atacului.
Uliul a renunţat curând la atacul asupra stolului de
porumbei. În astfel de împrejurări ştia că şi-ar fi irosit în zadar energia. În
schimb, a identificat în depărtare un porumbel singuratic. Părea o ţintă sigură.
S-a pus pe direcţia acestuia şi a atacat fulgerător. Pentru uliu acest porumbel
reprezenta o nouă speranţă.
Porumbelul vizat era nimeni altul decât "Last
Blue".
© Marius Nicolae
Continuarea, aici:
Primele capitole, aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/viata-de-porumbel.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu