"HONESTY is a very expensive gift. Do not expect it from cheap people" - "CORECTITUDINEA este un dar foarte scump. Nu te astepta la asa ceva din partea oamenilor ieftini"

Warren Buffet



miercuri, 13 mai 2020

"Intrebari de la columbofili", traducerea articolului "Fancier's Questions" (11 Mai 2020), de Ad Schaerlaeckens


Mai jos, traducerea articolului “Fancier’s Questions” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)



Mai jos puteţi găsi câteva întrebări ale colegilor columbofili. Am făcut tot posibilul să le răspuns corect şi probabil unele din răspunsurile mele vă interesează şi pe voi.




O dată pe zi?

„Un crescător nu-şi poate hrăni porumbeii dimineaţa, din cauza serviciului său. Va fi el capabil să concureze cu rezultate bune dacă îşi hrăneşte păsările o singură dată pe zi?”



Răspuns: Cred că este mai bine ca porumbeii să fie hrăniţi de două ori pe zi, dar acest lucru nu este obligatoriu.

Există o mulţime de crescători buni care nu fac altceva decât să hrănească o singură dată pe zi. G v d Wouver a concurat bine toată viaţa. Faptul că a devenit cunoscut în afara propriei sale regiuni, doar în ultima vreme, se datorează faptului că el a concurat doar pe distanţe scurte. Şi oricât de bun ai fi, nu beneficiezi de multă publicitate, jucând doar pe distanţe scurte.

Gaston îşi hrăneşte păsările doar o dată pe zi, seara. El concurează doar femelele, dar credeţi că masculii s-ar comporta altfel? El nici măcar nu intră în crescătorie dimineaţa.

Concluzie: faptul că nu vă hrăniţi porumbeii neapărat de două ori pe zi nu ar trebui să stea în calea succesului vostru.



Cât de întuneric?

„Dacă folosim metoda întunericului pentru pui, cât de întuneric ar trebui să fie în crescătorie? Cineva spune că nu ar trebui să mai poţi citi ziarul, altcineva spune că păsările trebuie să fie totuşi capabile să găsească adăpătoarea.”



Răspuns: în trecut, nu ar fi putut fi mai întunecat în crescătoria mea. Astupasem şi cea mai mică fantă de lumină. Pur şi simplu nu voiam să-mi asum nici un risc.

Cu toate acestea, în ultimii ani am devenit mai puţin strict în această privinţă, crescătoria este mai puţin întunecată. Şi ce am descoperit? Nu e nicio problemă.

Cred că un criteriu rezonabil este ca păsările să nu se mai mişte şi să nu le mai auzi zburând.



Antrenamentul puilor

„Citesc atât de multe despre antrenamentele puilor. Ce părere aveţi despre asta?”



Răspuns: Este normal ca oamenii să gândească diferit. La urma urmei, totul depinde de circumstanţe, care sunt mereu diferite.

Obişnuiesc să folosesc regula celor 5 secunde. Când mă apropii să eliberez puii, ei trebuie să mă aştepte cu gâturile întinse, gata să iasă afară cu un zgomot asurzitor şi să stea în zbor cel puţin o oră. După 5 secunde, nici un pui nu trebuie să mai rămână în crescătorie.

Ei bine, păsările care se comportă astfel nu trebuie antrenate foarte mult. Şi puteţi începe de la 10 km.

Dar trebuie procedat diferit cu puii care nu zboară deloc în jurul crescătoriei. Foarte mare atenţie în astfel de cazuri sau pierderile vor fi imense. În acest caz antrenamentele trebuie începute de la 3km, eventual împreună cu câţiva porumbei maturi.

Dacă aţi ajuns la 10-15 km şi puii nu vin acasă fără probleme, atunci data viitoare eliberaţi-i din aceeaşi locaţie. Ce vreau să spun  prin a veni fără probleme? Simplu: nu trebuie să ajungeţi acasă înaintea lor.



Citind

„Se pare că porumbeii nu prea au sens, citesc despre campioni care acţionează fiecare în modul său, despre medici veterinari care se contrazic. Citiţi multe şi ce anume?”



Răspuns: Sportul columbofil evoluează şi pentru a nu rămâne în urmă este necesar să citim. Crezând că ştii totul este primul pas spre declin.

De ce altfel mulţi columbofili buni citesc articolele mele?

Eu însuşi am citit mult mai selectiv decât obişnuiam să citesc înainte. A fost o perioadă în care am devorat fiecare pagină a fiecărei reviste columbofile cu intenţia de a mă îmbunătăţi ca şi crescător.

Dar acele vremuri au trecut. Astăzi citesc foarte puţine rapoarte. Mă uit în primul rând la rezultate. Adesea sunt atât de sărace, încât nici nu vreau să ştiu cum îşi ghidează porumbeii.

Câştigătorii naţionali pe distanţe mari primesc multă atenţie. Chiar dacă au fost norocoşi.

Nu mă interesează un câştigător dacă este un concurent mediocru cu rezultate slabe, per ansamblu. Crescătorii cu rezultate fantastice sunt adesea ignoraţi. Dacă nu intenţionează să aibă o licitaţie.



Boala păsărilor tinere

„Cum pot preveni Adeno-coli şi care este cel mai bun medicament pentru tratarea păsărilor?”



Răspuns: Din nefericire nu se poate preveni această boală, aşa numită a păsărilor tinere. Oţetul de mere nu ajută, deşi a fost revendicat de multă vreme. Incă îl aud pe v d Merwe spunând că nu a suferit niciodată mai mult de Adeno, ca în anul în care a administrat oţet de mere în apa de băut.

Majoritatea medicilor veterinari au astăzi medicamente excelente pentru tratarea Adeno-coli. Ar trebui ca în maxim două zile să se vadă o îmbunătăţire, dacă nu opriţi tratamentul. Deoarece atunci aveţi o problemă diferită de Adeno.



Alte probleme

Recent, în zona mea, mai mulţi crescători au avut de-a face cu pui bolnavi. Veterinarul le-a prescris medicamente pentru Adeno-coli, dar păsările au continuat să se îmbolnăvească şi chiar să moară. Nu am fost surprins, era vorba de cu totul altceva acolo.

Păsările nu băuseră multă apă, iar în cazul Adeno-coli ei beau foarte mult.

Nu putea fi vorba nici de virusul Rota. Atunci mortalitatea ar fi foarte ridicată.

Un alt veterinar a prescris Amoxicilină, ci nu medicamente pentru Adeno. După o zi sănătatea păsărilor s-a îmbunătăţit.

Ar trebui să realizaţi faptul că boala păsărilor tinere nu înseamnă întotdeauna Adeno-coli. Cel mai bun lucru pe care îl puteţi face este să trimiteţi la analize un porumbel mort, dar în acest caz se pierde un timp preţios.



Păsări de viteză

„Există un subiect cu care nu sunt de acord. Pot zbura porumbeii de viteză şi pe distanţe lungi?”



Răspuns: Eu unul cred că da, dar îmi place să renunţ la ideea mea pentru una mai bună; unii pot, iar alţii nu prea.

Prefer să nu dau nume, dar există crescători specializaţi pe viteză care au porumbei ce pot face faţă cu uşurinţă distanţelor de până în 600 km şi alţii pentru care 300 km este deja prea mult.

Porumbeii cu un corp flexibil, penaj moale şi mai ales cu ultimele remige flexibile sunt păsări care pot face faţă în etape de 500 km sau şi mai mult. Porumbeii cu remigele rigide care se rup uşor pot fi buni pentru viteză, dar numai pentru viteză.

Credeţi sau nu, dar sunt mulţi care atunci când deschid aripa unui astfel de porumbel de viteză, spun că poate zbura 500km.

Deşi tu, dragă cititorule eşti liber să râzi!






Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

Articole ale altor columbofili celebri, aici: