"Pastreaza totul simplu", dupa articolul "Keep things simple" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Keep things simple” de Ad Schaerlaeckens

(sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Păstrează totul simplu!

Eu îi consider pe acei oameni, care se oferă să-şi ajute colegii la împerecherea porumbeilor, şarlatanii sportului columbofil. Uneori aceştia chiar cer bani pentru acest lucru.

O greşeală făcută de majoritatea columbofililor este aceea de a complica lucrurile.

Cunosc aproape toți campionii din Europa. Sunt diferiți unii de alții, însă există un lucru agreat de toți: recunosc, spre deosebire de majoritatea şarlatanilor, că nu ştiu nimic despre porumbei.

Ei nu pot vedea dacă un porumbel este bun sau rău;

Ei nu ştiu cum să reproducă porumbei de calitate;

Nu ştiu nimic despre ochi, semnele din ochi sau orice altceva.

Sportul columbofil este plin de mistere şi îndoieli şi pentru marii campioni.

Aici trebuie să-l contrazic pe Ad Schaerlaeckens.

Probabil că majoritatea campionilor nu pot spune dacă un porumbel este bun, dar cu siguranță pot să spună dacă acesta este rău. Chiar Ad spunea acest lucru în unul dintre articolele sale.

Probabil că majoritatea campionilor nu ştiu cum să reproducă DOAR porumbei buni, însă, cu siguranță, ştiu cum să transfere calitățile părinților către majoritatea descendenților. Cu alte cuvinte, nimeni nu poate reproduce 100% porumbei buni din 2 porumbei campioni, însă, crescătorii cu experiență îşi pot forma perechil,  astfel încât, acest procent să fie destul de mare.

Probabil că majoritatea campionilor nu cred în semnele din ochi, însă, cu siguranță aceştia cunosc semnificația acestor semne.

Reproducerea

Cu mult timp în urmă, înainte ca esticii să vină să ne cumpere păsările, l-am întâlnit pe Charel Schellens. Era un om bogat şi a cumpărat cei mai buni porumbei pe care putea să-i cumpere. În serile lungi de iarnă el şi-a gândit intens perechile de matcă. Îi făcea mare plăcere.

După câțiva ani nu a mai găsit această preocupare aşa de plăcută. Şi-a lăsat păsările să se împerecheze singure. Şi, credeți sau nu, de atunci a obținut mai multe păsări de calitate decât înainte.

Aici tind să-i dau dreptate lui Ad, însă cu o condiție.

Păsările de reproducție să fie destul de echilibrate genotipic şi fenotipic, deci să facă parte din aceeaşi familie, şi, chiar mai important, toate să fie păsări care şi-au demonstrat deja calitatea de bune reproducătoare. Probabil că atunci când aleg singuri, porumbeii aleg perechea care le place, deci gradul de stres din interiorul crescătoriei scade foarte mult, ceea ce nu poate decât să le facă bine viitorilor pui.

Geerinckx

De exemplu, Geerinckx. Una dintre păsările lui de bază era o femelă achiziționată de la dl. Keirsmakers. Cum a obținut această femelă? Participase la o licitație a dlui. Keirsmakers. După licitație mai rămăsese un singur porumbel, pe care nu l-a dorit nimeni. Regretatul Luc Geerinckx nu a dorit ca acesta să fie sacrificat şi l-a luat acasă. Gratis.

Rezultatele descendenților din această femelă l-au făcut celebru pe Geerinkx.

Porumbeii  din această crescătorie au zburat foarte bine. Crescătorul a obținut ceva bani din vânzarea păsărilor, aşa că şi-a construit o nouă crescătorie şi imediat păsările bune au devenit mediocre.

Dirk van Dijck

Dirk van Dijck este un alt mare campion din Belgia. În 1994 a avut un zburător fantastic, un mascul roşu, care la un moment dat, s-a pierdut. Multă vreme, Dirk a sperat că acesta se va întoarce, însă nu l-a mai revăzut niciodată. S-a plictisit să-l tot aştepte, aşa că a dat boxa rămasă goală unui alt mascul (93-023), acesta confiscând şi femela rămasă stingheră.

Aceştia au devenit părinții lui 95-005, celebrul său “Kannibaal”.

Ad vrea să accentueze importanța norocului în realizarea perechilor de matcă. Eu unul cred că dacă nu se năştea “Kannibaal”, oricum baza genetică a familiei de păsări Dirk van Dijck era destul de puternică pentru a se naşte un alt mare campion, de ce nu, poate chiar mai bun decât “Kannibaal”, dacă aşa ceva este posibil.

Klak

Cel mai bun zburător pe care Jos van Limpt (Klak) l-a avut vreodată (613) are, iarăşi, o poveste interesantă. Acesta era aşa de urât, încât nimeni nu-l dorea. Când în sfârşit s-a hotărât să-l elimine, un alt mascul din crescătoria lui a murit, otrăvit.

Acum avea de ales, fie să elimine (sau să vândă) femela stingheră, fie să o împerecheze cu masculul urât.

A ales a doua variantă, iar masculul urât a devenit tatăl celebrului “613”.

Aceeaşi idee ca şi mai sus. Probabil în lipsa lui “613” un porumbel la fel de bun sau chiar mai bun avea să se nască până la urmă în crescătoria lui Klak.

Credeți că Klak nu a mai avut niciun porumbel bun în întreaga lui activitate columbofilă? Exclus. Doar că “613” a rămas etalonul său, eclipsăndu-i pe ceilalți. Dacă “613” nu exista, următorul ca valoare era considerat, evident, etalonul crescătoriei.

Practica

Am ținut în mână foarte mulți porumbei, în viața mea. Dar niciodată nu am avut în mână un super porumbel care să aibe mai mult de câțiva frați şi surori la fel de buni.

Esticii vorbesc despre “cuplul de aur”, însă aceste cupluri reproduc DOAR porumbei de calitate, numai în cadrul licitațiilor de pe Internet.

Ştiți ce spunea mereu tânărul Stefaan Lambrechts?

“Nu există, în toată țara, măcar o pereche de porumbei, care să reproducă în fiecare an, câte un campion”.

Este un pic exagerat, trebuie să recunosc, dar este un punct de vedere.

Dacă reuşiți, în sfârşit, să obțineti acel porumbel campion la care ați visat toată viața, nu aveți nicio garanție că din acea pereche veți mai reproduce vreodată ceva la fel de bun.

Boeckx este un om simplu cu crescătorii simple şi cu pedigree şi mai simple. Dar… greu de bătut.

Ideea mea

Străinilor le plac porumbeii consangvinizați. Cu cât găsesc mai multe păsări renumite în pedigree, cu atât le place mai mult porumbelul. Adevărul este că majoritatea campionilor sunt obținuți din încrucişări.

Luați exemplul lui Dirk van Dijck, din nou. Primăvara, el încearcă să reproducă porumbei buni, vara el face împerecheri mai proaste, deoarece, descendenții acestora sunt ceruți de către clienți.

Ce vreau să spun cu asta?

Primăvara el îşi încrucişează propriile păsări cu noile achiziții. Aceste achiziții sunt cumpărate (aproape pe nimic) de la columbofilii locali ce zboară în concursurile de viteză. De ce păsări de viteză? Deoarece acestea au cea mai importantă calitate pe care o poate avea un porumbel: buna orientare. Aceste concursuri durează uneori mai puțin de 5 minute. Cea mai mică greşeală este fatală, atâta timp cât fiecare secundă contează.

Mai târziu, în timpul anului, Dirk împerechează porumbeii săi între ei. Îi consangvinizează. De exemplu, el împerechează un nepot din “Kannibaal” cu o strănepoată a acestuia. Deoarece astfel de păsări sunt cerute de clienți.

Este logic să fie aşa, deoarece păsările încrucişate sunt bune pentru zbor, iar cele consangvinizate pentru reproducție. Însă nu mi se pare corectă afirmația lui Ad, cum că împerecherile de consangvinizare ar fi mai proaste, atâta timp cât clienții vor folosi aceste păsări la reproducție.

Dar probabil vrea să spună altceva. “Kannibaal” a fost etalonul lui Dirk, însă vremurile s-au schimbat şi porumbeii au evoluat odată cu acestea. Clienții vor în continuare puii din linia lui “Kannibaal”, fără să conştientizeze faptul că Dirk obține rezultate cu alt tip de păsări.

Lin Yun Ta

În urmă cu mult timp, cel mai bun prieten al meu (regretatul David Lin Yun Ta) m-a întrebat:

“Ad, tu ai reprodus atât de mulți porumbei buni. Ai putea scrie un articol despre cum se pot obține aceştia? Sunt mulți care ar dori să afle acest lucru”.

 Răspunsul meu a fost: “Va fi un articol foarte scurt, David.”

Câteva zile mai târziu, i-am trimis un email şi i-am spus că articolul în găseşte în ataşament.

Acesta era următorul:

“Cum să reproducem porumbei buni?

???

de Ad Schaerlaeckens”

Cele trei semne de întrebare au fost tot ce aveam de spus.

Probabil că asta se întâmpla de mult, deoarece Ad Schaerlaeckens a scris între timp o serie de articole despre reproducerea porumbeilor buni, vezi “How to breed good pigeons?”

Traducerile aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2013/09/cum-sa-reproduci-porumbei-buni.html

http://www.porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2013/10/cum-sa-reproduci-porumbei-buni-partea.html

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2013/10/cum-sa-reproduci-porumbei-buni-ultima.html

Bărbatul în cămaşă cu dungi este prietenul meu Lin Yun Ta.

Recent

Apoi, mai este cel mai bun yearling al Belgiei în 2014, concurat de Dockx.

Acesta a cumpărat în anul 2013 porumbei de la v d Wouwer şi de la Cools, planul său fiind acela de a încrucişa cele două linii de porumbei. Toți s-au împerecheat destul de repede conform planurilor sale, mai puțin o pereche.

Aceştia au refuzat să se împerecheze. Dockx i-a lăsat în pace, plictisit şi obosit, astfel încât, s-a format o pereche nouă, din 2 porumbei Cools, împotriva voinței sale. Aceştia au devenit părinții AS-ului său Național.

“Home Alone”

Aceasta este povestea porumbelului meu “Home Alone”. Mulți crescători mă cred foarte deştept, atunci când văd pedigree-ul acestei păsări, acesta fiind consangvin pe “Ace Four”.

Dar adevărul este că nu sunt aşa de deştept. Părinții săi şi-au dorit cu adevărat să fie împreună. Am încercat foarte mult să previn acea împerechere, câtă vreme erau prea apropiați. Până când am renunțat.

În prima fază am vrut să arunc ouăle. Dacă aş fi făcut asta, nu l-aş mai fi avut pe “Home Alone”.

Acest porumbel a devenit celebru după ce a câştigat locul întâi interprovincial pe o vreme caniculară cu vânt din față, cu un avans de 6 minute. Împotriva a nu mai puțin de 13.500 de păsări.

12-720 a câştigat locul întâi cu un avans de 5 minute împotriva a 6.137 porumbei, într-un concurs foarte greu. Locurile 2 ,3, 4 şi 5 au fost ocupate de colegii săi de compartiment!!! Acest 720 a fost consangvin pe Home Alone şi am fost atât de prost încât să-l vând.

Concluzie

Vă rog să nu mă întelegeți greşit. Bineînțeles că avemnevoie de porumbei buni pentru a reproduce porumbei buni. Porumbeii nu pot da ceva ce ei însuşi nu au.

Dar mai este nevoie şi de noroc!

Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru asta! Ce s-ar întâmpla dacă reproducerea porumbeilor buni ar fi o ştiință exacta? Acest lucru ar duce la sfârşitul sportului columbofil, pentru că cei mai experimentați crescători în verificarea la mână şi cei mai bogați ar prelua repede controlul şi puterea.

Frații Janssen erau nişte oameni simpli, dar foarte buni crescători. Sunt destui de mulți ca ei, complet necunoscuți în afara țării, dar foarte buni columbofili.

  Dar toți, ca şi mulți alți campioni care sunt sinceri şi oneşti, vor ridica din umeri când îi întrebi “cum să reproduci porumbei buni?”

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

"Vizite columbofile", traducerea articolului "Interesting visits" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Interesting visits” de Ad Schaerlaeckens

(sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Încă îmi amintesc

În acest articol vreau să vă povestesc despre vizitele făcute unor columbofili de top, care au rămas aproape de mine în decursul anilor.

Aceste vizite au fost extrem de interesante şi educaționale.

Kees Bosua şi Ludo Claeesens 

Cu mult înainte ca Bosua şi Ludo C. să ajungă columbofili de renume mondial, aveam deja o legătură foarte apropiată cu cei doi.

Kees venea la mine acasă pentru a aştepta împreună puii de la concursurile seminaționale de fond, concursuri ce aveau loc în anii ’90.

I-am ajutat pe cei doi să vândă porumbei în Japonia. Încă din acele vremuri, un porumbel fără pedigree nu valora nimic, indiferent de cât de bun era acesta. Am rămas şocat când am văzut calitatea porumbeilor pe care îi vindeau cei doi. Acele păsări aveau asemenea rezultate, încât majoritatea columbofililor nu pot decât visa la aşa ceva.

Însă pentru ei aceste păsări nu erau destul de bune, iar pentru mine acesta a fost un semn că aceşti băieți vor face furori în acest sport. S-a dovedit repede că am avut dreptate.

Din nou vă spun, selecția este singurul mare secret din sportul columbofil.

Andre Roodhoft 

Mă aflam în vizită la Andre Roodhoft împreună cu un prieten. După o ceaşcă de cafea am intrat in voliera reproducătorilor.

Aceştia erau destul de sperioşi, din moment ce Andre nu lăsa niciun străin în apropierea lor. Lui Andre îi era foarte greu să prindă porumbelul pe care vroia să ni-l prezinte. Dar cu toate astea nu s-a lăsat bătut. Când, în final, a reuşit să prindă pasărea, aceasta şi-a dat ultima răsuflare în mâna lui.

“Unul dintre cei mai buni reproducători”, a spus Andre.

Ne-am simțit jenați şi ne-am cerut scuze, dar Andre a continuat să ne arate şi alte păsări.

“Aşa a fost să fie, şi până la urmă este doar un porumbel, nimic mai mult” au fost cuvintele de care-mi aduc aminte.

“Doar un porumbel?”

Cât de adevărate erau vorbele lui şi cât de izbitoare a fost perspectiva lui, atunci când Andre a fost grav bolnav, dar din fericire s-a vindecat.

Marcelis

Regretatul Albert Marcelis a fost unul dintre cei mai cu bun simț oameni pe care i-am cunoscut. Când clienții îl întrebau cât costă un porumbel, el era foarte jenat să spună un preț. Părerea lui era că porumbeii ar trebui să fie dați la schimb, ci nu vânduți.

Tocmai de aceea, Albert nu a plătit niciun cent pe porumbei. A făcut numeroase schimburi şi, rareori, s-a întâmplat să nu obțină rezultate cu astfel de păsări.

Cel mai mult m-a uimit vârsta la care-şi înțărca puii. Maxim 23 de zile.

“Dacă nu se descurcă singuri la această vârstă, înseamnă că le lipseşte vitalitatea”, spunea el.

Leo Heremans 

În 2003, perioada în care Leo concura în tandemul Heremans-Ceusters, am cumpărat de la aceştia mai mulți porumbei pentru un client din Taiwan.

În acea vreme nu era renumit, păsările sale erau ieftine şi țin minte că taiwanezul nu a dorit să cumpere fii din “Olympiad”.

Cât de mult s-au schimat lucrurile!

Mi-au plăcut păsările sale şi am luat şi pentru mine câteva. L-am rugat pe Leo să mă sfătuiască, el cunoscându-şi cel mai bine porumbeii, şi am cumpărat 6.

Anul următor m-am întrebat dacă nu am aruncat banii pe fereastră, deoarece puii reproduşi din acei 6 porumbei nu erau buni de nimic.

Apoi, într-o zi, când Leo se afla într-o scurtă vizită la Eijerkamp, a trecut pe lângă casa mea şi s-a  gândit că ar fi bine dacă ar intra să bem o cană de cafea. M-a întrebat de cele 6 păsări. Nu am avut curajul să-i spun cât de dezamăgit eram de ele. După ce i le-am arătat, Leo a spus ceva istoric:

“Acest 124 va fi, cu siguranță, un super porumbel”.

De ce cuvinte istorice? Porumbelul 04-124 a devenit un super reproducător, întradevăr. În special, nepoții săi sunt zburători fantastici.

Stickers-Donkers 

Rezultatele devastatoare a acestor zburători de viteză din Lile sunt cunoscute în întreaga lume columbofilă.

Cu toții cunoaştem importanța unei bune crescătorii pentru o bună condiție a păsărilor de concurs. Au fost scrise multe cărți despre crescătorii, în special despre ventilație. Despre temperatura interioară, care trebuie să rămână constantă pe tot parcursul zilei şi despre curenții de aer, care se spune că distrug cel mai repede forma porumbelului.

Ei bine, păsările tandemului Stickers stau tot timpul într-o volieră deschisă, fiind expuse la vânt, căldură, curenți de aer şi aşa mai departe, zi şi noapte.

Frații De Wit

Cu mult timp în urmă, am cumpărat locul întâi național Barcelona (sau poate chiar internațional?) de la frații Wit din Olanda. Am fost surprins să aflu că este o pasăre 100% Klak (deci Janssen). Aceasta era şi incredibil de frumoasă.

“Nu vrei să-ți dăm şi câțiva pui?”, m-a întrebat Jaap, unul dintre frați.

I-am refuzat politicos, cu toate că aceştia dețineau porumbei de o frumusețe rară, albaştri şi guți cu pene albe. O mare greşeală.

Alți columbofili, precum Piet van de Merwe, Verkerk, Co Verbree, Willem de Bruijn, au devenit celebri datorită porumbeilor De Wit, un nume care niciodată nu a obținut faima pe care o merită.

Doctorul Madeira 

Ştiți care porumbei mi-au lăsat, de asemenea, o impresie extraordinară? Porumbeii doctorului oftalmolog Madeira din Portugalia.

Majoritatea columbofililor belgieni şi olandezi nu iau în serios calitatea porumbeilor din afara granițelor. Ei încă cred că dețin cei mai buni porumbei.

Oare aşa să fie?

E de ajuns să urmărim rezultatele columbodroamelor, de exemplu cel din Africa de Sud. Păsările din Elveția, Kuweit, Germania şi aşa mai departe, nu sunt cu nimic mai prejos.

Dilen

Regretatul Dilen din Ravels a fost un om simplu, care nu zbura mai mult de 5 păsări. Dar, credeți-mă, acest om era imbatabil în anii ’80 şi ’90. Am luat multe păsări de la el şi toate au fost foarte bune. Niciodată nu a vizitat vreun medic veterinar, el considera că medicamentele sunt otravă şi o pierdere de bani şi nu vă vine să credeți cât de sănătoase era mereu păsările sale. Odată, când mă aflam la el în vizită, mi-a arătat o pasăre, iar eu i-am spus, triumfător, că este posibil să aibe tricomonoză.

“Crezi?”’ a spus el. “Hmm! Am ceva pentru ea”.

Apoi a fugit în magazie, am crezut că va aduce o pastilă, însă el s-a întors cu un topor. Ceea ce s-a întâmplat puteți deduce şi singuri.

Van den Wouver

Cred că se întâmpla prin 2008, să vreau câțiva porumbei de la Gaston v d Wouwer.

A pus 10 pui într-o cutie, iar eu am ales 6. Fii şi nepoți direct din celebrul lui “Kaasboer”.

“De ce nu iei mai mulți?”, aproape m-a implorat el.

Trebuia să-l fi ascultat şi să iau cât mai mulți. Atunci am plătit 100 de euro pe pui, astăzi s-au licitat cu o medie de 4.400 euro fiecare!

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

"De vorba cu familia Eijerkamp", traducerea articolului "In conversation with Eijerkamp" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “In conversation with Eijerkamp” de Ad Schaerlaeckens

(sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

De vorbă cu Hans şi Evert Jan Eijerkamp

Puțini columbofili se pot mândri cu un nume faimos ca Eijerkamp. Formula succesului a fost îngrozitor de simplă. Un porumbel cu origini excelente bonus pentru achiziționarea unei mobile Eijerkamp, mobilă care a adus faima numelui Eijerkamp.

Eijerkamp a cumpărat cei mai buni porumbei care puteau fi cumpărați, dând în acelaşi timp şansa celorlalți columbofili să achiziționeze porumbei de calitate, descendenți din porumbeii cumpărați.

Eijerkamp a devenit cunoscut pentru:

-Reclamele radio, TV pentru mobila sa;

-Sponsorizarea sportului columbofil în multe feluri;

-Rezultatele obținute de porumbeii Eijerkamp în alte crescătorii;

-Şi nu în ultimul rând, aşa cum era şi normal, datorită rezultatelor obținute în propria crescătorie.

În Belgia, uneori i-a întrecut şi pe chinezi, atunci când s-a focalizat pe un porumbel anume, de exemplu licitația lui Leo Heremans.

Eijerkamp

Tatăl şi fiul, nu doar că îşi doresc să aibe succes în tot ce realizează, dar sunt nişte oamenii foarte realişti şi foarte prietenoşi. Astfel, se explică de ce Stickers Donkers, Leo Heremans şi Stefaan Lambrechts i-au vizitat şi după încheierea tranzacțiilor.

Caracteristica lor principală o reprezintă ambiția. Tatăl Hans, acum în vârstă de 79 de ani, este foarte mulțumit atunci când obține rezultate bune şi dezamăgit când rezultatele nu mai sunt aşa de bune. Dorința acestuia de a câştiga este la fel de puternică ca şi în urmă cu 64 de ani.

El urmăreşte tot ce se întâmplă în sportul columbofil în mod constant, pe Iphone, Ipad sau Internet. Cine mai face acest lucru la vârsta sa?

Dar au totuşi o problemă. Un Eijerkamp trebuie să poarte două căciuli 365 de zile pe an.

Sub o căciulă se ascunde crescătorul de porumbei care doreşte să câştige totul şi să-şi îmbunătățească continuu performanțele, având o antipatie puternică pentru eşec.

Sub cealaltă căciulă se ascunde un om de afaceri, evident, fără nicio înclinație spre binefaceri. Ei îşi doresc să obțină profit la investițiile lor făcute în cele mai bune păsări din Olanda şi Belgia.

Au reuşit să combine cele două interese minunat de bine.

Era momentul să pun iau un interviu acestor pasionați columbofili, cu mentalitate de învingători. Întrebări pe care nimeni nu a îndrăznit să le pună, răspunsurile primite fiind inedite, nimeni namaiavând ocazia să le citească vreoadată.

Dar mai întâi haideți să ne uităm la câteva rezultate reprezentative din cariera lor columbofilă.

Evert Jan şi tatăl Hans

Rezultate

Aici am întâmpinat o adevărată problemă. Aducând pe tapet porumbeii olimpici, aşii naționali, câştigătorii campionatului național, aceasta s-a transformat într-o foarte lungă poveste. Aşa că a trebuit să alegem, iar alegerea a fost să prezentăm câştigătorii din NPO, aşa numitele Naționale:

Locul întâi National Munchen - 1.580 porumbei cu “Sylvie”

Locul întâi National NPO Orleans - 14.285 porumbei cu “Che”

Locul întâi National NPO Blois - 5.963 porumbei cu “Lady Blois”

Locul întâi National NPO Bourges - 10.040 porumbei cu “Miss Antonia”

Locul întâi National NPO Bourges - 7.600 porumbei cu “Michelle”

Locul întâi National NPO Peronne - 14.252 porumbei cu “Celena”

Locul întâi National NPO Nanteuil - 8.663 porumbei cu “Olympic Vivian”

Locul întâi National NPO Nanteuil - 5.887 porumbei cu “Usain”

Locul întâi National NPO Mantes de Jolie - 4.088 porumbei

Locul întâi National NPO Troyes - 10.281 porumbei cu “Catharina Amalia”

Locul întâi National NPO Ruffec - 9.606 porumbei cu “Morticia”

Trebuie menționat şi faptul că în 2012, finala de la One Million Dolar race din Africa de Sud a fost câştigată tot de un porumbel Eijerkamp.

Acum este momentul ca tatăl Hans şi fiul Evert Jan să răspundă întrebărilor mele:

În ce an v-a venit ideea “porumbei pentru mobilă”?

Cum mult timp în urmă. Ar trebui să ştii că în anul 1950 eram deja obsedat de porumbei, în special de porumbeii buni. De la început am înțeles că nimeni nu doreşte să-mi ofere aceşti porumbei. Aşa că am început să lucrez şi să strâng bani. Primul meu ceas constatator l-am achiziționat în 1951. M-a costat 300 de guldeni şi mi-au trebuit 6 ani ca să-l plătesc.

În acel moment am achiziționat, de asemenea, porumbei de la Desmet Mathijs şi Delbar, iar în 1965, am luat 5 porumbei de la Ko Nipius pentru 100 de guldeni, fiecare.

Era o adevărată avere în acea vreme, iar pentru mine a fost foarte dureros. Dar, faptul că puteam avea porumbei buni aşa de repede, era tot ce conta. Iar porumbeii erau aşa de buni încât, repede am avut o grămadă de prieteni, cu toții vroiau porumbei de la mine.

Unul dintre ei m-a întrebat odată: “dacă cumpăr mobilă de la tine, îmi dai şi un porumbel bun?”

De aici mi-a venit ideea. Era prin 1961. Treaba a devenit foarte serioasă în 1966, când am început să ne facem reclamă în revista columbofilă “National Pigeon Organization”.

Ai depus mari eforturi pentru a ajunge în top, atât în sportul columbofil, cât şi în afaceri, iar porumbeii au fost liantul. Nu a fost dificil?

Foarte dificil, aş putea spune. Problema este că dorim să ne depăşim pe noi înşine şi, de asemenea, să-i tratăm pe ceilalți bine, să fim corecți față de ei. Ar fi mult mai uşor dacă am putea vedea ce se află în capul unui porumbel. Evident că nu tot ce reproducem sunt porumbei buni, dar ne străduim.

Acest lucru s-a putut vedea, iarăşi, sâmbătă 13 Septembrie, la o etapă națională cu adevărat grea. Engelsman a câştigat locul întâi NPO cu un porumbel direct de la noi. Alt porumbel Heremans.

Bucuria cea mai mare, ca şi pentru alții, este aceea de a vă vedea porumbeii sosind acasă, înainte de toate. Fără îndoială mai aveți şi eşecuri. Care a fost cea mai mare înfrângere?

Ne putem plânge, şi nu suntem singurii, de anumite decizii luate în legătura cu lansările.  La etapa de la Troyes, 450 km, cu vânt puternic din față, în Septembrie, porumbeii au fost eliberați în jurul orei 11.00, şi asta nu s-a comparat nici pe departe cu etapa de la Gueret din Belgia, dar am reuşit să depăşim cu bine momentul.

 Îți citesc zilnic site-ul şi sunt în totalitate de acord cu tine. Cei de la NPO au o gândire îngustă. De ce nu iau exemplul belgienilor şi să ofere mai mult suspans şi emoție, organizând mai multe etape naționale în fiecare an, aşa cum făceam înainte de la Blois şi Le Mans? Singura diferență este distanța, dar oare nu din acest motiv s-au creat zonele?

Care sunt cele mai frumoase şi cele mai urâte amintiri ale tale, referitoare la sportul columbofil?

Câştigarea campionatului național în 1983 este cea mai frumoasă amintire.

Un coşmar este ceea ce am experimentat în acea vreme. Porumbeii noştrii nu reuşeau să stea în picioare în maşinile de transport. Mulți au acuzat dopajul. Mai târziu am aflat că cineva rănea păsările. Nu puteam crede că cineva ar fi în stare de o astfel de faptă.

Dar ceea ce am trăit în particular ne-a afectat şi mai mult. Când fiul nostru Martin a murit într-un accident de maşină, la o vârstă fragedă, de numai 20 de ani. El era foarte pasionat de sportul columbofil, ar fi devenit un adevărat talent. De asemenea, soția mea Joke, care a stat alături de mine 40 de ani, ne-a părăsit prea devreme. Chiar şi pentru un Eijerkamp, viața nu este mereu roză.

Se pare că aproape totul merge ca şi uns aici la voi, dar mă gândesc că până şi un Eijerkamp mai face şi greşeli. Îmi poți spune despre acestea?

Evident, facem şi noi greşeli. Cea mai mare este aceea de a ne dori tot timpul mai mult, gândindu-ne că mai mult înseamnă şi mai bine. Din acest motiv, crescătoria de la etaj a devenit prea mare. Nu am putut obține niciodată forma porumbeilor în acea crescătorie.

Ce îmi poți spune despre lucrurile corecte, de care eşti absolut sigur?

În legătură cu răspunsul de mai înainte, în 1977 am achiziționat o proprietate, iar la ultimul etaj am construit o crescătorie mare şi luxoasă. Dar nu acesta este răspunsul. În 1980 am cumpărat o crescătorie de grădină la mâna a doua, din care porumbeii zburau împrejurul crescătoriei luxoase menționate mai devreme. Din această simplă crescătorie am câştigat campionatul național, iar unul dintre acei porumbei era unul olimpic. În cele din urmă am mai construit încă două crescătorii în acea grădină, cred că înțelegi de ce. Aşa că teoria crescătoriilor din pod, cum că ar fi mai bune, nu este adevărată. Cel puțin în cazul nostru. Sau probabil era de vină acea locație.

Cine vă ajută în administrarea unei familii aşa de numeroase de porumbei?

În principal, Gerard Boesveld şi Henk Jurriens.

Dacă ai dori să-ți întăreşti linia de porumbei în această iarnă, în ce porumbei ai investi?

De fapt, punctul nostru forte este acela că suntem mereu în căutare de porumbei. Ne-am gândit la crescători ca De Saer şi, chiar şi, la tine Ad. Am văzut mulți crescători care au avut rezultate spectaculoase cu porumbeii tăi.

Totuşi, există şi un pericol ascuns în a căuta mereu. Vine un moment în care trebuie să-ți pui întrebarea: “unde sunt acei porumbei buni pe care îi aveam cândva?”

Suntem atenți să nu ajungem în acel punct. Ne păstrăm vechile linii de porumbei. În special Janssenii. Ştii că odată am reuşit să achiziționăm porumbei direct din “Merckx”? Ce porumbei erau aceştia! Linia aceea şi, de asemenea, linia Van Loon încă se mai găsesc în spatele multor porumbei buni din familia noastră.

Care crezi că este cea mai mare prostie din sportul columbofil?

Credința unora că porumbeii pot zbura mai repede cu ajutorul medicamentelor.

De la cine ați învățat cel mai mult?

De la Piet de Weerd şi, de asemenea, de la Willem de Bruijn.

Ce achiziții v-au adus cel mai mare succes în sportul columbofil? Cu alte cuvinte, de unde au provenit cei mai buni porumbei?

Să începem cu porumbeii Camphuis. În 1981 l-am cumpărat pe faimosul “05”, apoi, în 1983 întreaga crescătorie Camphuis.

Porumbeii achiziționați de la Frații Janssen, descendenți din “Bange van 64” şi din două fiice din renumitul “Merckx” s-au combinat foarte bine cu păsările Camphuis.

În 1973 am cumpărat o serie de 100 de pui de la Van der Wegen. În special pui din “Oud Doffertje”, din “Lange”, etc. Aceştia au fost porumbei adevărați pentru distanțe lungi. În 1977 am obținut locul 5 național Pau cu aceste păsări.

Am achiziționat mulți porumbei pe care nu i-am putut testa, din cauza cererii mari din partea clienților.

Porumbeii van Loon i-am luat, în principal, de la Antoon van Haaren, Leo v.d Werff şi de la Staf Theeuwes.

În 2006 am adus porumbei de la Leo Heremans. Tu l-ai sfătuit pe Willem să cumpere câțiva de acolo, aceştia fiind porumbei care au adus imediat succesul.  Willem a fost cel care ne-a informat despre porumbeii Heremans. Am mers la Vorselaar şi am achiziționat 30 de reproducători şi 30 de zburători. Niciodată nu am avut un mai mare succes cu porumbeii achiziționați. De necrezut! Din acest motiv am cumpărat atât de mulți porumbei la prima lui licitație totală.

În 2012, din nou la sfatul lui Willem, am cumpărat a treia serie se pui de la Stefaan Lambrechts. Şi aceste păsări ne-au adus mari satisfacții, dar vântătoarea pentru cele mai bune păsări nu se preşte aici. Din acest motiv am comandat 10 pui din cei mai buni porumbei ai lui Verkerk.

Îmi poți oferi mai multe detalii despre scumpii porumbeii Heremans?

Bineînțeles! La prima licitație totală, am cumpărat 20 de porumbei, aproape cei mai buni, pentru nu mai puțin de 120.000 Euro. Porumbelul “Euro” a fost cel mai scump, 28.000 Euro.

Atunci când a avut următoarea licitație totală, am licitat mai bine de 1 milion de Euro. Gândindu-mă, iarăşi, că Leo se va opri, dar din păcate nu am ghicit bine.

Ați achiziționat porumbei de pretutindeni. Acest fapt trebuie să vă fi dat o privire de ansamblu în ceea ce priveşte calitatea şi concurența dintr-o anumită zonă. De unde crezi că provin cei mai buni porumbei?

Cu siguranță din zona Berlaar. Nu vorbesc de porumbeii de fond.

Citiți mult? Folosiți internetul?

Ne place mult să citim despre porumbei.

Evert Jan: “Tata este ocupat toată ziua cu IPad-ul şi IPhone-ul. Şi încă ceva. De la Chris Hebberecht am cumpărat, de asemenea, nişte porumbei foarte buni. Prietenosul belgian Chris!”

Crescătoria este foarte importantă în sportul columbofil. Voi sunteți mereu într-o continuă căutare şi sunt sigur că v-ați modificat crescătoria destul de mult. Care dintre aceste modificări au adus îmbunătățiri sau, dimpotrivă, au stricat ce era bun?

Pot spune că în cazul nostru, cu cât tavanul este mai sus şi cu cât mai mult aer există, cu atât crescătoria este mai slabă.  Am avut crescătorii drăguțe, nici nu vă puteți imagina cât de luxoase erau. Apoi, când am cumpărat crescătorii simple, pe pământ, la mâna a doua, aşa cum am spus deja, a fost o mare îmbunătățire.

Numeroşi columbofili au devenit campioni cu porumbeii voştri. Care dintre aceştia v-au adus cea mai mare satisfacție?

Ar fi prea mult dacă am da nume, dar totuşi primim zilnic referințe, atât de aici, cât şi din străinătate. Din Bangladesh, Canada, Stetele Unite, Anglia, Belgia, China, Croația, etc. În 2014 au existat 15 concursuri naționale NPO câştigate de către descendenții porumbeilor Eijerkamp. Suntem la fel de bucuroşi de aceste victorii, ca şi cum ar fi ale noastre.

Ați fost vizitați de o mulțime de crescători de top. Care dintre aceştia v-au dat impresia că ştiu ceva despre porumbei?

În particular, Pete de Weerd, dar şi medicul veterinar Marien ne-a făcut o bună impresie.

Am avut odată un porumbel urât. Nimeni nu-l plăcea, mai puțin Marien. El credea că este un super porumbel, şi tocmai un astfel de porumbel a devenit. Chiar un AS Național.

Care este cel mai bun porumbel pe care l-ați deținut vreodată?

Cu siguranță, este vorba de “Che” din 2004. Ca yearling a câştigat locul 9 NPO Orleans. La 2 ani a câştigat primul loc la Arras, împotriva a 9.000 de porumbei şi, după 5 zile, a câştigat locul întâi NPO Orleans, împotriva a 15.000 de porumbei. Este o pasăre din vechea linie şi are în spatele său foarte mult sânge Janssen.

“Che” a reprodus porumbei AS până la a 4-a generație, printre care şi nepoata “Lady Di”, locul întâi Național AS Eendaagse Fond (concursuri de o zi) - Fondspiegel 2012. Un alt super porumbel a fost şi nepotul “Claudio Che”, locul întâi AS provincial Eendaagse Fond.

Care este cel mai bun reproducător pe care l-ați avut vreodată?

Poate că acelaşi “Che”. Sau poate “Jackpot” (2003, Heremans). Acesta este tatăl faimosului “Di Caprio” al lui Dirk van Dyck şi al porumbelului nostru “Olympic Vivian”.

În prezent concurați în Belgia împreună cu Berke şi Michel Willems pe distanțe lungi. Cum s-a format acest tandem unic?

Prin Roger Wijnands am ajuns să vizităm aceşti campioni în Eisden-Maasmechelen şi imediat ne-am dat seama că ne potrivim. Curând după aceea, Berke şi Michel ne-au întors vizita la Brummen, iar în toamna anului 2012 s-a născut tandemul dintre Willems şi Eijerkamp. În 2014 am obținut primul rezultat major, locul 2 AS Național KBDB Fond, cu “Reuben”.

“Che”

S-ar putea să credeți, acum, că Hans şi fiul său au avut rezultate bune în principal doar cu porumbeii Heremans.

Întradevăr aceşti porumbei au avut un impact major în familia lor de păsări, dar nu înseamnă că trebuie să le subestimăm ceilalți porumbei. Păsările Stefaan Lambrechts au câştigat concursuri împotriva a mii de porumbei, dar porumbelul numit “Che” (04-1560084, vezi foto) merită o atenție specială. El provine din liniile lor vechi de păsări Janssen şi van Loon, porumbel pe care-l întâlneşti o singură dată într-o viață de om. “Che” a câştigat:

-Orléans NPO 14.285 p – locul întâi

-Arras 9.641 p – locul întâi

-Orléans NPO 18.184 p – locul 9

-Bourges 1.834 p – locul 9.

Să câştigi în fața multor păsări este ceva, dar să reproduci porumbei de valoare este altceva. Descendenții lui “Che” au câştigat următoarele concursuri sau campionate:

-locul întâi Peronne NPO 38.775 p

-locul întâi Nivelle 27.965 p

-locul întâi Laon 27.258 p

-locul întâi Epernay 13.077 p

-locul întâi Național Bourges 8.579 p

-locul întâi NPO Tours 6.565 p.

-locul întâi NPO Peronne 5.282 p.

-locul întâi NPO Orleans 5.153 p.

Nu mai puțin de 3 porumbei descendenți din “Che” au devenit AŞI Naționali, şi, totodată, au obținut şi locul 3 la Olimpiada de la Nitra (categoria D). Nu-i de mirare că sunt atât de mândri de acest porumbel.

În încheiere

Hans şi Evert Jan Eijerkamp sunt buni columbofili şi buni afacerişti.

De la un simplu vânzător de mobile şi o mini crescătorie de porumbei, Hans a avansat aşa de mult încât să fie cunoscut în toate colțurile lumii. Evident, asistat de Evert Jan, care, ca şi tatăl său, a fost obsedat de porumbei încă din copilărie.

“Asistat” nu este chiar cuvântul corect. Ei fac totul împreună.

Pe ei nu-i interesează statutul de vedete, ei vor să rămână doar nişte oameni obişnuiți. Nu există nicio urmă de prefăcătorie în ei, şi acest lucru mi-a adus aminte de frații Janssen. În ultimi ani ai carierei lor, aşteptam ca Louis să mă sune şi să-mi spună cât de bine au zburat porumbeii lor în acel sfârşit de săptămână, bucurându-se ca un copil de victoria lui, chiar dacă această victorie era doar pe club.

Hans şi Evert au experimentat multe şi au câştigat mult. Dar astăzi, ca şi în trecut, ei se bucură de fiecare succes în parte.

Asta deoarece adevărații sportivi nu pierd niciodată emoția câştigului. Nici chiar dacă numele lor este Eijerkamp.

Încă ceva

La începutul acestui secol, se năştea o nouă stea. Numele lui: Leo heremans. Între 2000 şi 2012 păsările lui Leo Heremans au fost considerate cele mai bune din lume.

Şi-a licitat de două ori porumbeii, cea de-a doua licitație distrugând toate recordurile. Peste 4 milioane Euro au fost plătiți pentru cei 500 de porumbei!

Atâta vreme cât Eijerkamp a fost întotdeauna interesat de cei mai buni porumbei, aproape toți zburătorii de top ai lui Heremans au fost cumpărați de către acesta, ei sunt noua mină de aur a familiei Eijerkamp.

Pozele spun totul!

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

"Banii fac legea", traducerea articolului "Money rules the world" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Money rules the world” de Ad Schaerlaeckens

(sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Banii conduc lumea

În adolescență am avut 3 pasiuni: fotbalul, porumbeii şi… am vrut să fiu cel mai bun în tot ce am făcut.

Fotbalul a fost prima mea iubire. Am fost cel mai bun la nivel de echipă de şcoală, însă la un nivel mai sus, se pare că nu am mai fost destul de bun. Cuvântul “mediu” a fost un cuvânt pe care l-am urât foarte mult în acele vremuri.

Din această cauză am ales sportul columbofil, lucru care nu era aşa de straniu în acele zile. Părinții, unchii, vecinii şi aşa mai departe, erau cu toții crescători de porumbei.

Şi credeți-mă că nu exagerez cu nimic, atunci când spun că am practicat acest sport foarte bine. Eu am fost primul şi singurul crescător din Olanda căruia i s-a interzis să parieze în concursurile columbofile, din moment ce câştigam foarte mult.

Am avut, de asemenea, mai multe întâlniri cu conducerile diferitelor federații în anii ’90, din cauză că ne confruntam cu o problemă nouă: nicio federație nu vroia clubul al cărui membru eram, din cauza unui singur motiv: preponderența unui singur om, numit A.S.

Asta s-a întâmplat cu ceva vreme în urmă.

Declinul

Dar lucrul cu adevărat remarcabil este faptul că am experimentat o mulțime de similitudini între cele două pasiuni ale mele.

Sportul columbofil a decăzut înspăimântător de repede. Astăzi, puteți vedea nenumărate crescătorii abandonate într-o mulțime de sate din Belgia.

În acest moment îmi e teamă să nu văd stadioane fără spectatori, în viitorul apropiat.

Acum multă vreme chiar am crezut în fotbal. Se întâmpla atunci când lumea s-a prăbuşit pentru marea şi mândra echipă de renume internațional, Anderlecht, aceasta fiind învinsă de către mica echipă din Westerlo.

Ce mare serviciu a făcut fotbalului, micuța echipă din Westerlo! Aceasta a fost Robin Hood-ul Flandrei. Au furat fotbalul de la cei bogați şi l-au oferit proprietarilor de drept, oamenilor obişnuiți. Lacrimile mele de bucurie abia s-au uscat după scorul de 6-0, în confruntarea dintre pitici şi uriaş.

Alte vremuri

Dar vremurile s-au schimbat. Mi se pare dezastruos ceea ce se întâmplă acum. Barcelona, Real Madrid, Manchester, Bayern şi alte trei mari cluburi au preluat puterea, creînd, se pare, un decalaj imens între ele şi celelalte cluburi.

Fotbalul a căzut pe mâinile unor nebuni şi bogați americani, ruşi, fii răsfățați ai şeicilor, oameni care nu ştiu ce să facă cu banii lor.

Aproape jumătate de milliard de euro datorii şi încă jucătorii se mai cumpără cu 100 milioane?

Salarii săptămânale de 300.000 euro?

Oferte de 2 miliarde doar pentru un club de fotbal?

O lume nebună! Una dintre cele 7 echipe de top va câştiga curând Liga Campionilor, celelelte nu au nicio şansă. Se ştie deja acest lucru. Nu e distractiv?

Ajax

Ceea ce nu voi uita niciodată este echipa Ajax din vremurile vechi. În zilele când cluburi ca Real Madrid, Barcelona, Milan veneau în Olanda cu genunchii tremurând de frica olandezilor de la Ajax.

Recent, Ajax a jucat împotriva Barcelonei. Au făcut-o destul de bine, dar au pierdut.

Vom mai putea obține noi, cei din Belgia şi Olanda, iarăşi, faima europeană?

În niciun caz.

Barcelona are pe banca de rezerve jucători, care costă mai mult decât toți jucătorii din prima ligă a Olandei, luați împreună.

Desigur, Ajax are din nou o echipă miraculoasă, mă refer la echipa de tineret, sub 20 de ani. Un semn bun? Întrebarea nu este dacă Ajax va fi din nou lăsată fără aceste talente, ci când se va întâmpla acest lucru.

Şi pentru cât timp oamenii vor accepta acest lucru şi vor continua să meargă pe stadioane?

Oamenii de rând

Sportul columbofil (sau mai degrabă spus, ceea ce a mai rămas din el) s-a deteriorat din ce în ce mai mult şi încă se deteriorează pe zi ce trece.

Din anul 2000, nu mai puțin de 450 de cluburi columbofile s-au desființat, în Olanda. Nu mă înțelegeți greşit, nu mă refer la crescători, ci la cluburi.

Crescătorii sunt acum cu aproximativ 20.000 mai puțini decât în 2000. Iar anul 2000 nu a fost chiar aşa de mult timp în urmă.

Singurul lucru, care pare înfloritor în sportul columbofil, este fenomenul aşa numitelor “mega crescătorii”.

-De exemplu, tandemul Freddy de Jager. Au angajat 2 administratori şi, oops, imediat după, au devenit aproape imbatabili în zona lor.

-Familia Herbots spun că niciodată nu au zburat mai bine decât în ultimii doi ani. Asta se datorează, în principal celor 2 administratori, aşa cum cu sinceritate afirmă Filip şi Jo.

-John van Wanrooy este o stea în creştere în Olanda. Mulțumită, iarăsi, celor 2 administratori.

Să observăm, de asemenea, concursul international Dax, de acum câțiva ani. Seegmuller a câştigat cu cea de-a 40-a pasăre nominalizată pe lista de start. Heiko Hermes a ocupat locul 2 cu cea de-a (da, citiți bine) 228-a pasăre.

Vă vine să credeți? 228 de păsări angajate?

Piet de Weerd spunea odată: “Porumbelul este calul de curse al omului de rând”.

Iar eu am spus: “Dacă pierdem omul de rând, vom pierde şi sportul columbofil”.

Diferit

Ideea este că sportul columbofil este diferit în multe feluri.

Este singurul sport unde, nu participanții (păsările), care obțin rezultate bune, primesc ceea ce merită, ci crescătorul acestora.

Acesta primeşte toate meritele. Numele lui apare în clasament.

Şi cel mai simplu mod prin care poți obține chiar mai multă faimă este să angajezi 100 de păsări sau, şi mai bine, 100 de păsări în fiecare etapă. Aceşti oameni ştiu foarte bine că angajând doar 5 păsări numele lor nu se va putea afla în clasament mai mult de 30 de ori.

Şi noi toți ne lăsăm păcăliți!

30 de clasări cu 80 de porumbei este mult mai impresionant decât 4 clasări cu 5 păsări, chiar dacă ultimul rezultat al celui de-al doilea este mult mai în față numeric, primului.

De exemplu, etapa de la Ruffec (750km) de vara trecută. Numele mari, precum Verkerk, de Bruijn, v d Merwe, au făcut ceea ce ne aşteptam cu toții: au câştigat multe premii.

Aceşti trei columbofili au avut împreună 197 de porumbei în acest concurs şi au câştigat 83 de clasări. Recunosc, nu a fost reprezentativ pentru ei, dar fie.

Frații van de Kooy au angajat împreună 5 porumbei şi toți 5 au clasat.

Mai târziu am putut citi despre mulțimea de clasări ale celor trei mari columbofili, dar nicăieri nu s-a scris despre cei doi frați.

Sau povestea porumbelului lui Vercammen, care a câştigat locul întâi național. A fost cea de-a 66-a pasăre din lista de start, dintr-un total de 88 păsări angajate. A avut parte de multă publicitate şi a meritat-o. Să câştigi locul întâi național din 22.818 păsări nu este uşor.

Totuşi, Patrick Boeckx a obținut locul 20 național, angajând doar o singură pasăre.

Întrebați-mă pe mine care a fost adevărata stea a acestei etape naționale!

Frații Jeroen şi Mark v d Kooy

Concluzie

Nu mă înțelegeți greşit! Crescătoriile mari, care concurează bine, merită, de asemenea, respect.

Nu fac nimic interzis, angajând 200 de păsări la o etapă.

Dar una dintre frustrările mele este faptul că oamenii, care merită mult mai mult sau chiar toată faima şi respectul nostru, rareori primesc aşa ceva.

Deoarece, pe noi ne dă pe spate omul care obține 30 de clasări cu 80 de păsări.

Şi trecem cu vederea pe cel care obține 4 clasări cu 5 păsări.

Aşadar, mesajul meu este:

Atenție mare când citiți clasamentele. Cele mai mari nume nu înseamnă, neapărat, şi cei mai mari crescători.

Recent, un pui s-a vândut în Statele Unite ale Americii pentru, nu mai puțin decât, suma de  35.000 US.

“Porumbelul este calul de curse al omului de rând”.

Hmm!

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html