"Vizite columbofile", traducerea articolului "Interesting visits" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Interesting visits” de Ad Schaerlaeckens

(sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Încă îmi amintesc

În acest articol vreau să vă povestesc despre vizitele făcute unor columbofili de top, care au rămas aproape de mine în decursul anilor.

Aceste vizite au fost extrem de interesante şi educaționale.

Kees Bosua şi Ludo Claeesens 

Cu mult înainte ca Bosua şi Ludo C. să ajungă columbofili de renume mondial, aveam deja o legătură foarte apropiată cu cei doi.

Kees venea la mine acasă pentru a aştepta împreună puii de la concursurile seminaționale de fond, concursuri ce aveau loc în anii ’90.

I-am ajutat pe cei doi să vândă porumbei în Japonia. Încă din acele vremuri, un porumbel fără pedigree nu valora nimic, indiferent de cât de bun era acesta. Am rămas şocat când am văzut calitatea porumbeilor pe care îi vindeau cei doi. Acele păsări aveau asemenea rezultate, încât majoritatea columbofililor nu pot decât visa la aşa ceva.

Însă pentru ei aceste păsări nu erau destul de bune, iar pentru mine acesta a fost un semn că aceşti băieți vor face furori în acest sport. S-a dovedit repede că am avut dreptate.

Din nou vă spun, selecția este singurul mare secret din sportul columbofil.

Andre Roodhoft 

Mă aflam în vizită la Andre Roodhoft împreună cu un prieten. După o ceaşcă de cafea am intrat in voliera reproducătorilor.

Aceştia erau destul de sperioşi, din moment ce Andre nu lăsa niciun străin în apropierea lor. Lui Andre îi era foarte greu să prindă porumbelul pe care vroia să ni-l prezinte. Dar cu toate astea nu s-a lăsat bătut. Când, în final, a reuşit să prindă pasărea, aceasta şi-a dat ultima răsuflare în mâna lui.

“Unul dintre cei mai buni reproducători”, a spus Andre.

Ne-am simțit jenați şi ne-am cerut scuze, dar Andre a continuat să ne arate şi alte păsări.

“Aşa a fost să fie, şi până la urmă este doar un porumbel, nimic mai mult” au fost cuvintele de care-mi aduc aminte.

“Doar un porumbel?”

Cât de adevărate erau vorbele lui şi cât de izbitoare a fost perspectiva lui, atunci când Andre a fost grav bolnav, dar din fericire s-a vindecat.

Marcelis

Regretatul Albert Marcelis a fost unul dintre cei mai cu bun simț oameni pe care i-am cunoscut. Când clienții îl întrebau cât costă un porumbel, el era foarte jenat să spună un preț. Părerea lui era că porumbeii ar trebui să fie dați la schimb, ci nu vânduți.

Tocmai de aceea, Albert nu a plătit niciun cent pe porumbei. A făcut numeroase schimburi şi, rareori, s-a întâmplat să nu obțină rezultate cu astfel de păsări.

Cel mai mult m-a uimit vârsta la care-şi înțărca puii. Maxim 23 de zile.

“Dacă nu se descurcă singuri la această vârstă, înseamnă că le lipseşte vitalitatea”, spunea el.

Leo Heremans 

În 2003, perioada în care Leo concura în tandemul Heremans-Ceusters, am cumpărat de la aceştia mai mulți porumbei pentru un client din Taiwan.

În acea vreme nu era renumit, păsările sale erau ieftine şi țin minte că taiwanezul nu a dorit să cumpere fii din “Olympiad”.

Cât de mult s-au schimat lucrurile!

Mi-au plăcut păsările sale şi am luat şi pentru mine câteva. L-am rugat pe Leo să mă sfătuiască, el cunoscându-şi cel mai bine porumbeii, şi am cumpărat 6.

Anul următor m-am întrebat dacă nu am aruncat banii pe fereastră, deoarece puii reproduşi din acei 6 porumbei nu erau buni de nimic.

Apoi, într-o zi, când Leo se afla într-o scurtă vizită la Eijerkamp, a trecut pe lângă casa mea şi s-a  gândit că ar fi bine dacă ar intra să bem o cană de cafea. M-a întrebat de cele 6 păsări. Nu am avut curajul să-i spun cât de dezamăgit eram de ele. După ce i le-am arătat, Leo a spus ceva istoric:

“Acest 124 va fi, cu siguranță, un super porumbel”.

De ce cuvinte istorice? Porumbelul 04-124 a devenit un super reproducător, întradevăr. În special, nepoții săi sunt zburători fantastici.

Stickers-Donkers 

Rezultatele devastatoare a acestor zburători de viteză din Lile sunt cunoscute în întreaga lume columbofilă.

Cu toții cunoaştem importanța unei bune crescătorii pentru o bună condiție a păsărilor de concurs. Au fost scrise multe cărți despre crescătorii, în special despre ventilație. Despre temperatura interioară, care trebuie să rămână constantă pe tot parcursul zilei şi despre curenții de aer, care se spune că distrug cel mai repede forma porumbelului.

Ei bine, păsările tandemului Stickers stau tot timpul într-o volieră deschisă, fiind expuse la vânt, căldură, curenți de aer şi aşa mai departe, zi şi noapte.

Frații De Wit

Cu mult timp în urmă, am cumpărat locul întâi național Barcelona (sau poate chiar internațional?) de la frații Wit din Olanda. Am fost surprins să aflu că este o pasăre 100% Klak (deci Janssen). Aceasta era şi incredibil de frumoasă.

“Nu vrei să-ți dăm şi câțiva pui?”, m-a întrebat Jaap, unul dintre frați.

I-am refuzat politicos, cu toate că aceştia dețineau porumbei de o frumusețe rară, albaştri şi guți cu pene albe. O mare greşeală.

Alți columbofili, precum Piet van de Merwe, Verkerk, Co Verbree, Willem de Bruijn, au devenit celebri datorită porumbeilor De Wit, un nume care niciodată nu a obținut faima pe care o merită.

Doctorul Madeira 

Ştiți care porumbei mi-au lăsat, de asemenea, o impresie extraordinară? Porumbeii doctorului oftalmolog Madeira din Portugalia.

Majoritatea columbofililor belgieni şi olandezi nu iau în serios calitatea porumbeilor din afara granițelor. Ei încă cred că dețin cei mai buni porumbei.

Oare aşa să fie?

E de ajuns să urmărim rezultatele columbodroamelor, de exemplu cel din Africa de Sud. Păsările din Elveția, Kuweit, Germania şi aşa mai departe, nu sunt cu nimic mai prejos.

Dilen

Regretatul Dilen din Ravels a fost un om simplu, care nu zbura mai mult de 5 păsări. Dar, credeți-mă, acest om era imbatabil în anii ’80 şi ’90. Am luat multe păsări de la el şi toate au fost foarte bune. Niciodată nu a vizitat vreun medic veterinar, el considera că medicamentele sunt otravă şi o pierdere de bani şi nu vă vine să credeți cât de sănătoase era mereu păsările sale. Odată, când mă aflam la el în vizită, mi-a arătat o pasăre, iar eu i-am spus, triumfător, că este posibil să aibe tricomonoză.

“Crezi?”’ a spus el. “Hmm! Am ceva pentru ea”.

Apoi a fugit în magazie, am crezut că va aduce o pastilă, însă el s-a întors cu un topor. Ceea ce s-a întâmplat puteți deduce şi singuri.

Van den Wouver

Cred că se întâmpla prin 2008, să vreau câțiva porumbei de la Gaston v d Wouwer.

A pus 10 pui într-o cutie, iar eu am ales 6. Fii şi nepoți direct din celebrul lui “Kaasboer”.

“De ce nu iei mai mulți?”, aproape m-a implorat el.

Trebuia să-l fi ascultat şi să iau cât mai mulți. Atunci am plătit 100 de euro pe pui, astăzi s-au licitat cu o medie de 4.400 euro fiecare!

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html