Mai jos, traducerea articolului “In
conversation with Eijerkamp” de Ad Schaerlaeckens
(sursa: http://www.schaerlaeckens.com)
De vorbă cu Hans şi Evert Jan Eijerkamp
Puțini
columbofili se pot mândri cu un nume faimos ca Eijerkamp. Formula succesului a
fost îngrozitor de simplă. Un porumbel cu origini excelente bonus pentru
achiziționarea unei mobile Eijerkamp, mobilă care a adus faima numelui
Eijerkamp.
Eijerkamp a
cumpărat cei mai buni porumbei care puteau fi cumpărați, dând în acelaşi timp
şansa celorlalți columbofili să achiziționeze porumbei de calitate, descendenți
din porumbeii cumpărați.
Eijerkamp a
devenit cunoscut pentru:
-Reclamele
radio, TV pentru mobila sa;
-Sponsorizarea
sportului columbofil în multe feluri;
-Rezultatele
obținute de porumbeii Eijerkamp în alte crescătorii;
-Şi nu
în ultimul rând, aşa cum era şi normal, datorită rezultatelor obținute în
propria crescătorie.
În Belgia,
uneori i-a întrecut şi pe chinezi, atunci când s-a focalizat pe un porumbel
anume, de exemplu licitația lui Leo Heremans.
Eijerkamp
Tatăl şi fiul,
nu doar că îşi doresc să aibe succes în tot ce realizează, dar sunt nişte
oamenii foarte realişti şi foarte prietenoşi. Astfel, se explică de ce Stickers
Donkers, Leo Heremans şi Stefaan Lambrechts i-au vizitat şi după încheierea
tranzacțiilor.
Caracteristica
lor principală o reprezintă ambiția. Tatăl Hans, acum în vârstă de 79 de ani,
este foarte mulțumit atunci când obține rezultate bune şi dezamăgit când
rezultatele nu mai sunt aşa de bune. Dorința acestuia de a câştiga este la fel
de puternică ca şi în urmă cu 64 de ani.
El urmăreşte
tot ce se întâmplă în sportul columbofil în mod constant, pe Iphone, Ipad sau
Internet. Cine mai face acest lucru la vârsta sa?
Dar au totuşi o
problemă. Un Eijerkamp trebuie să poarte două căciuli 365 de zile pe an.
Sub o căciulă
se ascunde crescătorul de porumbei care doreşte să câştige totul şi să-şi
îmbunătățească continuu performanțele, având o antipatie puternică pentru eşec.
Sub cealaltă
căciulă se ascunde un om de afaceri, evident, fără nicio înclinație spre
binefaceri. Ei îşi doresc să obțină profit la investițiile lor făcute în cele
mai bune păsări din Olanda şi Belgia.
Au reuşit să
combine cele două interese minunat de bine.
Era momentul să
pun iau un interviu acestor pasionați columbofili, cu mentalitate de
învingători. Întrebări pe care nimeni nu a îndrăznit să le pună, răspunsurile
primite fiind inedite, nimeni namaiavând ocazia să le citească vreoadată.
Dar mai întâi
haideți să ne uităm la câteva rezultate reprezentative din cariera lor
columbofilă.
Evert Jan şi tatăl Hans
Rezultate
Aici am întâmpinat o adevărată problemă. Aducând
pe tapet porumbeii olimpici, aşii naționali, câştigătorii campionatului
național, aceasta s-a transformat într-o foarte lungă poveste. Aşa că a trebuit
să alegem, iar alegerea a fost să prezentăm câştigătorii din NPO, aşa numitele
Naționale:
Locul întâi National
Munchen - 1.580 porumbei cu “Sylvie”
Locul întâi National
NPO Orleans - 14.285 porumbei cu “Che”
Locul întâi
National NPO Blois - 5.963 porumbei cu “Lady Blois”
Locul întâi National
NPO Bourges - 10.040 porumbei cu “Miss Antonia”
Locul întâi
National NPO Bourges - 7.600 porumbei cu “Michelle”
Locul întâi
National NPO Peronne - 14.252 porumbei cu “Celena”
Locul întâi
National NPO Nanteuil - 8.663 porumbei cu “Olympic Vivian”
Locul întâi
National NPO Nanteuil - 5.887 porumbei cu “Usain”
Locul întâi
National NPO Mantes de Jolie - 4.088 porumbei
Locul întâi National
NPO Troyes - 10.281 porumbei cu “Catharina Amalia”
Locul întâi National
NPO Ruffec - 9.606 porumbei cu “Morticia”
Trebuie menționat şi faptul că în 2012,
finala de la One Million Dolar race din Africa de Sud a fost câştigată tot de
un porumbel Eijerkamp.
Acum este momentul ca tatăl Hans şi fiul
Evert Jan să răspundă întrebărilor mele:
În ce an v-a venit ideea “porumbei pentru mobilă”?
Cum mult timp în
urmă. Ar trebui să ştii că în anul 1950 eram deja obsedat de porumbei, în
special de porumbeii buni. De la început am înțeles că nimeni nu doreşte să-mi
ofere aceşti porumbei. Aşa că am început să lucrez şi să strâng bani. Primul
meu ceas constatator l-am achiziționat în 1951. M-a costat 300 de guldeni şi
mi-au trebuit 6 ani ca să-l plătesc.
În acel moment am
achiziționat, de asemenea, porumbei de la Desmet Mathijs şi Delbar, iar în
1965, am luat 5 porumbei de la Ko Nipius pentru 100 de guldeni, fiecare.
Era o adevărată
avere în acea vreme, iar pentru mine a fost foarte dureros. Dar, faptul că
puteam avea porumbei buni aşa de repede, era tot ce conta. Iar porumbeii erau
aşa de buni încât, repede am avut o grămadă de prieteni, cu toții vroiau
porumbei de la mine.
Unul dintre ei m-a
întrebat odată: “dacă cumpăr mobilă de la tine, îmi dai şi un porumbel bun?”
De aici mi-a venit
ideea. Era prin 1961. Treaba a devenit foarte serioasă în 1966, când am început
să ne facem reclamă în revista columbofilă “National Pigeon Organization”.
Ai depus mari eforturi pentru a ajunge în top, atât în
sportul columbofil, cât şi în afaceri, iar porumbeii au fost liantul. Nu a fost
dificil?
Foarte dificil, aş
putea spune. Problema este că dorim să ne depăşim pe noi înşine şi, de
asemenea, să-i tratăm pe ceilalți bine, să fim corecți față de ei. Ar fi mult
mai uşor dacă am putea vedea ce se află în capul unui porumbel. Evident că nu
tot ce reproducem sunt porumbei buni, dar ne străduim.
Acest lucru s-a
putut vedea, iarăşi, sâmbătă 13 Septembrie, la o etapă națională cu adevărat
grea. Engelsman a câştigat locul întâi NPO cu un porumbel direct de la noi. Alt
porumbel Heremans.
Bucuria cea mai mare, ca şi pentru alții, este aceea
de a vă vedea porumbeii sosind acasă, înainte de toate. Fără îndoială mai aveți
şi eşecuri. Care a fost cea mai mare înfrângere?
Ne putem plânge, şi
nu suntem singurii, de anumite decizii luate în legătura cu lansările. La etapa de la Troyes, 450 km, cu vânt
puternic din față, în Septembrie, porumbeii au fost eliberați în jurul orei
11.00, şi asta nu s-a comparat nici pe departe cu etapa de la Gueret din
Belgia, dar am reuşit să depăşim cu bine momentul.
Îți citesc zilnic site-ul şi sunt în
totalitate de acord cu tine. Cei de la NPO au o gândire îngustă. De ce nu iau
exemplul belgienilor şi să ofere mai mult suspans şi emoție, organizând mai
multe etape naționale în fiecare an, aşa cum făceam înainte de la Blois şi Le
Mans? Singura diferență este distanța, dar oare nu din acest motiv s-au creat
zonele?
Care sunt cele mai frumoase şi cele mai urâte amintiri
ale tale, referitoare la sportul columbofil?
Câştigarea
campionatului național în 1983 este cea mai frumoasă amintire.
Un coşmar este ceea
ce am experimentat în acea vreme. Porumbeii noştrii nu reuşeau să stea în
picioare în maşinile de transport. Mulți au acuzat dopajul. Mai târziu am aflat
că cineva rănea păsările. Nu puteam crede că cineva ar fi în stare de o astfel
de faptă.
Dar ceea ce am trăit
în particular ne-a afectat şi mai mult. Când fiul nostru Martin a murit într-un
accident de maşină, la o vârstă fragedă, de numai 20 de ani. El era foarte
pasionat de sportul columbofil, ar fi devenit un adevărat talent. De asemenea,
soția mea Joke, care a stat alături de mine 40 de ani, ne-a părăsit prea
devreme. Chiar şi pentru un Eijerkamp, viața nu este mereu roză.
Se pare că aproape totul merge ca şi uns aici la voi,
dar mă gândesc că până şi un Eijerkamp mai face şi greşeli. Îmi poți spune
despre acestea?
Evident, facem şi
noi greşeli. Cea mai mare este aceea de a ne dori tot timpul mai mult,
gândindu-ne că mai mult înseamnă şi mai bine. Din acest motiv, crescătoria de
la etaj a devenit prea mare. Nu am putut obține niciodată forma porumbeilor în
acea crescătorie.
Ce îmi poți spune despre lucrurile corecte, de care
eşti absolut sigur?
În legătură cu
răspunsul de mai înainte, în 1977 am achiziționat o proprietate, iar la ultimul
etaj am construit o crescătorie mare şi luxoasă. Dar nu acesta este răspunsul.
În 1980 am cumpărat o crescătorie de grădină la mâna a doua, din care porumbeii
zburau împrejurul crescătoriei luxoase menționate mai devreme. Din această
simplă crescătorie am câştigat campionatul național, iar unul dintre acei
porumbei era unul olimpic. În cele din urmă am mai construit încă două
crescătorii în acea grădină, cred că înțelegi de ce. Aşa că teoria crescătoriilor
din pod, cum că ar fi mai bune, nu este adevărată. Cel puțin în cazul nostru.
Sau probabil era de vină acea locație.
Cine vă ajută în administrarea unei familii aşa de
numeroase de porumbei?
În principal, Gerard
Boesveld şi Henk Jurriens.
Dacă ai dori să-ți întăreşti linia de porumbei în
această iarnă, în ce porumbei ai investi?
De fapt, punctul
nostru forte este acela că suntem mereu în căutare de porumbei. Ne-am gândit la
crescători ca De Saer şi, chiar şi, la tine Ad. Am văzut mulți crescători care
au avut rezultate spectaculoase cu porumbeii tăi.
Totuşi, există şi un
pericol ascuns în a căuta mereu. Vine un moment în care trebuie să-ți pui
întrebarea: “unde sunt acei porumbei buni pe care îi aveam cândva?”
Suntem atenți să nu
ajungem în acel punct. Ne păstrăm vechile linii de porumbei. În special
Janssenii. Ştii că odată am reuşit să achiziționăm porumbei direct din
“Merckx”? Ce porumbei erau aceştia! Linia aceea şi, de asemenea, linia Van Loon
încă se mai găsesc în spatele multor porumbei buni din familia noastră.
Care crezi că este cea mai mare prostie din sportul
columbofil?
Credința unora că porumbeii
pot zbura mai repede cu ajutorul medicamentelor.
De la cine ați învățat cel mai mult?
De la Piet de Weerd
şi, de asemenea, de la Willem de Bruijn.
Ce achiziții v-au adus cel mai mare succes în sportul
columbofil? Cu alte cuvinte, de unde au provenit cei mai buni porumbei?
Să începem cu
porumbeii Camphuis. În 1981 l-am cumpărat pe faimosul “05”, apoi, în 1983
întreaga crescătorie Camphuis.
Porumbeii
achiziționați de la Frații Janssen, descendenți din “Bange van 64” şi din două
fiice din renumitul “Merckx” s-au combinat foarte bine cu păsările Camphuis.
În 1973 am cumpărat
o serie de 100 de pui de la Van der Wegen. În special pui din “Oud Doffertje”,
din “Lange”, etc. Aceştia au fost porumbei adevărați pentru distanțe lungi. În
1977 am obținut locul 5 național Pau cu aceste păsări.
Am achiziționat
mulți porumbei pe care nu i-am putut testa, din cauza cererii mari din partea
clienților.
Porumbeii van Loon
i-am luat, în principal, de la Antoon van Haaren, Leo v.d Werff şi de la Staf
Theeuwes.
În 2006 am adus
porumbei de la Leo Heremans. Tu l-ai sfătuit pe Willem să cumpere câțiva de
acolo, aceştia fiind porumbei care au adus imediat succesul. Willem a fost cel care ne-a informat despre
porumbeii Heremans. Am mers la Vorselaar şi am achiziționat 30 de reproducători
şi 30 de zburători. Niciodată nu am avut un mai mare succes cu porumbeii
achiziționați. De necrezut! Din acest motiv am cumpărat atât de mulți porumbei
la prima lui licitație totală.
În 2012, din nou la
sfatul lui Willem, am cumpărat a treia serie se pui de la Stefaan Lambrechts.
Şi aceste păsări ne-au adus mari satisfacții, dar vântătoarea pentru cele mai
bune păsări nu se preşte aici. Din acest motiv am comandat 10 pui din cei mai
buni porumbei ai lui Verkerk.
Îmi poți oferi mai multe detalii despre scumpii porumbeii
Heremans?
Bineînțeles! La prima
licitație totală, am cumpărat 20 de porumbei, aproape cei mai buni, pentru nu
mai puțin de 120.000 Euro. Porumbelul “Euro” a fost cel mai scump, 28.000 Euro.
Atunci când a avut
următoarea licitație totală, am licitat mai bine de 1 milion de Euro.
Gândindu-mă, iarăşi, că Leo se va opri, dar din păcate nu am ghicit bine.
Ați achiziționat porumbei de pretutindeni. Acest fapt
trebuie să vă fi dat o privire de ansamblu în ceea ce priveşte calitatea şi
concurența dintr-o anumită zonă. De unde crezi că provin cei mai buni porumbei?
Cu siguranță din
zona Berlaar. Nu vorbesc de porumbeii de fond.
Citiți mult? Folosiți internetul?
Ne place mult să
citim despre porumbei.
Evert Jan: “Tata
este ocupat toată ziua cu IPad-ul şi IPhone-ul. Şi încă ceva. De la Chris
Hebberecht am cumpărat, de asemenea, nişte porumbei foarte buni. Prietenosul
belgian Chris!”
Crescătoria este foarte importantă în sportul
columbofil. Voi sunteți mereu într-o continuă căutare şi sunt sigur că v-ați
modificat crescătoria destul de mult. Care dintre aceste modificări au adus
îmbunătățiri sau, dimpotrivă, au stricat ce era bun?
Pot spune că în
cazul nostru, cu cât tavanul este mai sus şi cu cât mai mult aer există, cu
atât crescătoria este mai slabă. Am avut
crescătorii drăguțe, nici nu vă puteți imagina cât de luxoase erau. Apoi, când
am cumpărat crescătorii simple, pe pământ, la mâna a doua, aşa cum am spus deja,
a fost o mare îmbunătățire.
Numeroşi columbofili au devenit campioni cu porumbeii
voştri. Care dintre aceştia v-au adus cea mai mare satisfacție?
Ar fi prea mult dacă
am da nume, dar totuşi primim zilnic referințe, atât de aici, cât şi din
străinătate. Din Bangladesh, Canada, Stetele Unite, Anglia, Belgia, China,
Croația, etc. În 2014 au existat 15 concursuri
naționale NPO câştigate de către descendenții porumbeilor Eijerkamp. Suntem la
fel de bucuroşi de aceste victorii, ca şi cum ar fi ale noastre.
Ați fost vizitați de o mulțime de crescători de top.
Care dintre aceştia v-au dat impresia că ştiu ceva despre porumbei?
În particular, Pete
de Weerd, dar şi medicul veterinar Marien ne-a făcut o bună impresie.
Am avut odată un
porumbel urât. Nimeni nu-l plăcea, mai puțin Marien. El credea că este un super
porumbel, şi tocmai un astfel de porumbel a devenit. Chiar un AS Național.
Care este cel mai bun porumbel pe care l-ați deținut
vreodată?
Cu siguranță, este
vorba de “Che” din 2004. Ca yearling a câştigat locul 9 NPO Orleans. La 2 ani a
câştigat primul loc la Arras, împotriva a 9.000 de porumbei şi, după 5 zile, a
câştigat locul întâi NPO Orleans, împotriva a 15.000 de porumbei. Este o pasăre
din vechea linie şi are în spatele său foarte mult sânge Janssen.
“Che” a reprodus
porumbei AS până la a 4-a generație, printre care şi nepoata “Lady Di”, locul
întâi Național AS Eendaagse Fond (concursuri de o zi) - Fondspiegel 2012. Un
alt super porumbel a fost şi nepotul “Claudio Che”, locul întâi AS provincial
Eendaagse Fond.
Care este cel mai bun reproducător pe care l-ați avut
vreodată?
Poate că acelaşi
“Che”. Sau poate “Jackpot” (2003, Heremans). Acesta este tatăl faimosului “Di
Caprio” al lui Dirk van Dyck şi al porumbelului nostru “Olympic Vivian”.
În prezent concurați în Belgia împreună cu Berke şi
Michel Willems pe distanțe lungi. Cum s-a format acest tandem unic?
Prin Roger Wijnands
am ajuns să vizităm aceşti campioni în Eisden-Maasmechelen şi imediat ne-am dat
seama că ne potrivim. Curând după aceea, Berke şi Michel ne-au întors vizita la
Brummen, iar în toamna anului 2012 s-a născut tandemul dintre Willems şi
Eijerkamp. În 2014 am obținut primul rezultat major, locul 2 AS Național KBDB
Fond, cu “Reuben”.
“Che”
S-ar putea să credeți, acum, că Hans şi fiul
său au avut rezultate bune în principal doar cu porumbeii Heremans.
Întradevăr aceşti porumbei au avut un impact
major în familia lor de păsări, dar nu înseamnă că trebuie să le subestimăm
ceilalți porumbei. Păsările Stefaan Lambrechts au câştigat concursuri împotriva
a mii de porumbei, dar porumbelul numit “Che” (04-1560084, vezi foto) merită o
atenție specială. El provine din liniile lor vechi de păsări Janssen şi van
Loon, porumbel pe care-l întâlneşti o singură dată într-o viață de om. “Che” a
câştigat:
-Orléans NPO 14.285 p – locul întâi
-Arras 9.641 p – locul întâi
-Orléans NPO 18.184 p – locul 9
-Bourges 1.834 p – locul 9.
Să câştigi în fața multor păsări este ceva,
dar să reproduci porumbei de valoare este altceva. Descendenții lui “Che” au
câştigat următoarele concursuri sau campionate:
-locul întâi Peronne NPO 38.775 p
-locul întâi Nivelle 27.965 p
-locul întâi Laon 27.258 p
-locul întâi Epernay 13.077 p
-locul întâi Național Bourges 8.579 p
-locul întâi NPO Tours 6.565 p.
-locul întâi NPO Peronne 5.282 p.
-locul întâi NPO Orleans 5.153 p.
Nu mai puțin de 3 porumbei descendenți din
“Che” au devenit AŞI Naționali, şi, totodată, au obținut şi locul 3 la Olimpiada de la Nitra
(categoria D). Nu-i de mirare că sunt atât de mândri de acest porumbel.
În încheiere
Hans şi Evert Jan Eijerkamp sunt buni
columbofili şi buni afacerişti.
De la un simplu vânzător de mobile şi o mini
crescătorie de porumbei, Hans a avansat aşa de mult încât să fie cunoscut în
toate colțurile lumii. Evident, asistat de Evert Jan, care, ca şi tatăl său, a
fost obsedat de porumbei încă din copilărie.
“Asistat” nu este chiar cuvântul corect. Ei
fac totul împreună.
Pe ei nu-i interesează statutul de vedete, ei
vor să rămână doar nişte oameni obişnuiți. Nu există nicio urmă de prefăcătorie
în ei, şi acest lucru mi-a adus aminte de frații Janssen. În ultimi ani ai
carierei lor, aşteptam ca Louis să mă sune şi să-mi spună cât de bine au zburat
porumbeii lor în acel sfârşit de săptămână, bucurându-se ca un copil de victoria
lui, chiar dacă această victorie era doar pe club.
Hans şi Evert au experimentat multe şi au
câştigat mult. Dar astăzi, ca şi în trecut, ei se bucură de fiecare succes în
parte.
Asta deoarece adevărații sportivi nu pierd
niciodată emoția câştigului. Nici chiar dacă numele lor este Eijerkamp.
Încă ceva
La începutul acestui secol, se năştea o nouă
stea. Numele lui: Leo heremans. Între 2000 şi 2012 păsările lui Leo Heremans au
fost considerate cele mai bune din lume.
Şi-a licitat de două ori porumbeii, cea de-a
doua licitație distrugând toate recordurile. Peste 4 milioane Euro au fost
plătiți pentru cei 500 de porumbei!
Atâta vreme cât Eijerkamp a fost întotdeauna
interesat de cei mai buni porumbei, aproape toți zburătorii de top ai lui
Heremans au fost cumpărați de către acesta, ei sunt noua mină de aur a familiei
Eijerkamp.
Pozele spun totul!
Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole ale altor columbofili celebri, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu