"HONESTY is a very expensive gift. Do not expect it from cheap people" - "CORECTITUDINEA este un dar foarte scump. Nu te astepta la asa ceva din partea oamenilor ieftini"

Warren Buffet



luni, 26 ianuarie 2015

"De vorba cu familia Eijerkamp", traducerea articolului "In conversation with Eijerkamp" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “In conversation with Eijerkamp” de Ad Schaerlaeckens

De vorbă cu Hans şi Evert Jan Eijerkamp
Puțini columbofili se pot mândri cu un nume faimos ca Eijerkamp. Formula succesului a fost îngrozitor de simplă. Un porumbel cu origini excelente bonus pentru achiziționarea unei mobile Eijerkamp, mobilă care a adus faima numelui Eijerkamp.
Eijerkamp a cumpărat cei mai buni porumbei care puteau fi cumpărați, dând în acelaşi timp şansa celorlalți columbofili să achiziționeze porumbei de calitate, descendenți din porumbeii cumpărați.
Eijerkamp a devenit cunoscut pentru:
-Reclamele radio, TV pentru mobila sa;
-Sponsorizarea sportului columbofil în multe feluri;
-Rezultatele obținute de porumbeii Eijerkamp în alte crescătorii;
-Şi nu în ultimul rând, aşa cum era şi normal, datorită rezultatelor obținute în propria crescătorie.
În Belgia, uneori i-a întrecut şi pe chinezi, atunci când s-a focalizat pe un porumbel anume, de exemplu licitația lui Leo Heremans.

Eijerkamp
Tatăl şi fiul, nu doar că îşi doresc să aibe succes în tot ce realizează, dar sunt nişte oamenii foarte realişti şi foarte prietenoşi. Astfel, se explică de ce Stickers Donkers, Leo Heremans şi Stefaan Lambrechts i-au vizitat şi după încheierea tranzacțiilor.
Caracteristica lor principală o reprezintă ambiția. Tatăl Hans, acum în vârstă de 79 de ani, este foarte mulțumit atunci când obține rezultate bune şi dezamăgit când rezultatele nu mai sunt aşa de bune. Dorința acestuia de a câştiga este la fel de puternică ca şi în urmă cu 64 de ani.
El urmăreşte tot ce se întâmplă în sportul columbofil în mod constant, pe Iphone, Ipad sau Internet. Cine mai face acest lucru la vârsta sa?
Dar au totuşi o problemă. Un Eijerkamp trebuie să poarte două căciuli 365 de zile pe an.
Sub o căciulă se ascunde crescătorul de porumbei care doreşte să câştige totul şi să-şi îmbunătățească continuu performanțele, având o antipatie puternică pentru eşec.
Sub cealaltă căciulă se ascunde un om de afaceri, evident, fără nicio înclinație spre binefaceri. Ei îşi doresc să obțină profit la investițiile lor făcute în cele mai bune păsări din Olanda şi Belgia.
Au reuşit să combine cele două interese minunat de bine.

Era momentul să pun iau un interviu acestor pasionați columbofili, cu mentalitate de învingători. Întrebări pe care nimeni nu a îndrăznit să le pună, răspunsurile primite fiind inedite, nimeni namaiavând ocazia să le citească vreoadată.
Dar mai întâi haideți să ne uităm la câteva rezultate reprezentative din cariera lor columbofilă.


Evert Jan şi tatăl Hans

Rezultate
Aici am întâmpinat o adevărată problemă. Aducând pe tapet porumbeii olimpici, aşii naționali, câştigătorii campionatului național, aceasta s-a transformat într-o foarte lungă poveste. Aşa că a trebuit să alegem, iar alegerea a fost să prezentăm câştigătorii din NPO, aşa numitele Naționale:
Locul întâi National Munchen - 1.580 porumbei cu “Sylvie”
Locul întâi National NPO Orleans - 14.285 porumbei cu “Che”
Locul întâi National NPO Blois - 5.963 porumbei cu “Lady Blois”
Locul întâi National NPO Bourges - 10.040 porumbei cu “Miss Antonia”
Locul întâi National NPO Bourges - 7.600 porumbei cu “Michelle”
Locul întâi National NPO Peronne - 14.252 porumbei cu “Celena”
Locul întâi National NPO Nanteuil - 8.663 porumbei cu “Olympic Vivian”
Locul întâi National NPO Nanteuil - 5.887 porumbei cu “Usain”
Locul întâi National NPO Mantes de Jolie - 4.088 porumbei
Locul întâi National NPO Troyes - 10.281 porumbei cu “Catharina Amalia”
Locul întâi National NPO Ruffec - 9.606 porumbei cu “Morticia”
Trebuie menționat şi faptul că în 2012, finala de la One Million Dolar race din Africa de Sud a fost câştigată tot de un porumbel Eijerkamp.

Acum este momentul ca tatăl Hans şi fiul Evert Jan să răspundă întrebărilor mele:


În ce an v-a venit ideea “porumbei pentru mobilă”?
Cum mult timp în urmă. Ar trebui să ştii că în anul 1950 eram deja obsedat de porumbei, în special de porumbeii buni. De la început am înțeles că nimeni nu doreşte să-mi ofere aceşti porumbei. Aşa că am început să lucrez şi să strâng bani. Primul meu ceas constatator l-am achiziționat în 1951. M-a costat 300 de guldeni şi mi-au trebuit 6 ani ca să-l plătesc.
În acel moment am achiziționat, de asemenea, porumbei de la Desmet Mathijs şi Delbar, iar în 1965, am luat 5 porumbei de la Ko Nipius pentru 100 de guldeni, fiecare.
Era o adevărată avere în acea vreme, iar pentru mine a fost foarte dureros. Dar, faptul că puteam avea porumbei buni aşa de repede, era tot ce conta. Iar porumbeii erau aşa de buni încât, repede am avut o grămadă de prieteni, cu toții vroiau porumbei de la mine.
Unul dintre ei m-a întrebat odată: “dacă cumpăr mobilă de la tine, îmi dai şi un porumbel bun?”
De aici mi-a venit ideea. Era prin 1961. Treaba a devenit foarte serioasă în 1966, când am început să ne facem reclamă în revista columbofilă “National Pigeon Organization”.

Ai depus mari eforturi pentru a ajunge în top, atât în sportul columbofil, cât şi în afaceri, iar porumbeii au fost liantul. Nu a fost dificil?
Foarte dificil, aş putea spune. Problema este că dorim să ne depăşim pe noi înşine şi, de asemenea, să-i tratăm pe ceilalți bine, să fim corecți față de ei. Ar fi mult mai uşor dacă am putea vedea ce se află în capul unui porumbel. Evident că nu tot ce reproducem sunt porumbei buni, dar ne străduim.
Acest lucru s-a putut vedea, iarăşi, sâmbătă 13 Septembrie, la o etapă națională cu adevărat grea. Engelsman a câştigat locul întâi NPO cu un porumbel direct de la noi. Alt porumbel Heremans.

Bucuria cea mai mare, ca şi pentru alții, este aceea de a vă vedea porumbeii sosind acasă, înainte de toate. Fără îndoială mai aveți şi eşecuri. Care a fost cea mai mare înfrângere?
Ne putem plânge, şi nu suntem singurii, de anumite decizii luate în legătura cu lansările.  La etapa de la Troyes, 450 km, cu vânt puternic din față, în Septembrie, porumbeii au fost eliberați în jurul orei 11.00, şi asta nu s-a comparat nici pe departe cu etapa de la Gueret din Belgia, dar am reuşit să depăşim cu bine momentul.
 Îți citesc zilnic site-ul şi sunt în totalitate de acord cu tine. Cei de la NPO au o gândire îngustă. De ce nu iau exemplul belgienilor şi să ofere mai mult suspans şi emoție, organizând mai multe etape naționale în fiecare an, aşa cum făceam înainte de la Blois şi Le Mans? Singura diferență este distanța, dar oare nu din acest motiv s-au creat zonele?


Care sunt cele mai frumoase şi cele mai urâte amintiri ale tale, referitoare la sportul columbofil?
Câştigarea campionatului național în 1983 este cea mai frumoasă amintire.
Un coşmar este ceea ce am experimentat în acea vreme. Porumbeii noştrii nu reuşeau să stea în picioare în maşinile de transport. Mulți au acuzat dopajul. Mai târziu am aflat că cineva rănea păsările. Nu puteam crede că cineva ar fi în stare de o astfel de faptă.
Dar ceea ce am trăit în particular ne-a afectat şi mai mult. Când fiul nostru Martin a murit într-un accident de maşină, la o vârstă fragedă, de numai 20 de ani. El era foarte pasionat de sportul columbofil, ar fi devenit un adevărat talent. De asemenea, soția mea Joke, care a stat alături de mine 40 de ani, ne-a părăsit prea devreme. Chiar şi pentru un Eijerkamp, viața nu este mereu roză.

Se pare că aproape totul merge ca şi uns aici la voi, dar mă gândesc că până şi un Eijerkamp mai face şi greşeli. Îmi poți spune despre acestea?
Evident, facem şi noi greşeli. Cea mai mare este aceea de a ne dori tot timpul mai mult, gândindu-ne că mai mult înseamnă şi mai bine. Din acest motiv, crescătoria de la etaj a devenit prea mare. Nu am putut obține niciodată forma porumbeilor în acea crescătorie.

Ce îmi poți spune despre lucrurile corecte, de care eşti absolut sigur?
În legătură cu răspunsul de mai înainte, în 1977 am achiziționat o proprietate, iar la ultimul etaj am construit o crescătorie mare şi luxoasă. Dar nu acesta este răspunsul. În 1980 am cumpărat o crescătorie de grădină la mâna a doua, din care porumbeii zburau împrejurul crescătoriei luxoase menționate mai devreme. Din această simplă crescătorie am câştigat campionatul național, iar unul dintre acei porumbei era unul olimpic. În cele din urmă am mai construit încă două crescătorii în acea grădină, cred că înțelegi de ce. Aşa că teoria crescătoriilor din pod, cum că ar fi mai bune, nu este adevărată. Cel puțin în cazul nostru. Sau probabil era de vină acea locație.

Cine vă ajută în administrarea unei familii aşa de numeroase de porumbei?
În principal, Gerard Boesveld şi Henk Jurriens.


Dacă ai dori să-ți întăreşti linia de porumbei în această iarnă, în ce porumbei ai investi?
De fapt, punctul nostru forte este acela că suntem mereu în căutare de porumbei. Ne-am gândit la crescători ca De Saer şi, chiar şi, la tine Ad. Am văzut mulți crescători care au avut rezultate spectaculoase cu porumbeii tăi.
Totuşi, există şi un pericol ascuns în a căuta mereu. Vine un moment în care trebuie să-ți pui întrebarea: “unde sunt acei porumbei buni pe care îi aveam cândva?”
Suntem atenți să nu ajungem în acel punct. Ne păstrăm vechile linii de porumbei. În special Janssenii. Ştii că odată am reuşit să achiziționăm porumbei direct din “Merckx”? Ce porumbei erau aceştia! Linia aceea şi, de asemenea, linia Van Loon încă se mai găsesc în spatele multor porumbei buni din familia noastră.

Care crezi că este cea mai mare prostie din sportul columbofil?
Credința unora că porumbeii pot zbura mai repede cu ajutorul medicamentelor.

De la cine ați învățat cel mai mult?
De la Piet de Weerd şi, de asemenea, de la Willem de Bruijn.

Ce achiziții v-au adus cel mai mare succes în sportul columbofil? Cu alte cuvinte, de unde au provenit cei mai buni porumbei?
Să începem cu porumbeii Camphuis. În 1981 l-am cumpărat pe faimosul “05”, apoi, în 1983 întreaga crescătorie Camphuis.
Porumbeii achiziționați de la Frații Janssen, descendenți din “Bange van 64” şi din două fiice din renumitul “Merckx” s-au combinat foarte bine cu păsările Camphuis.
În 1973 am cumpărat o serie de 100 de pui de la Van der Wegen. În special pui din “Oud Doffertje”, din “Lange”, etc. Aceştia au fost porumbei adevărați pentru distanțe lungi. În 1977 am obținut locul 5 național Pau cu aceste păsări.
Am achiziționat mulți porumbei pe care nu i-am putut testa, din cauza cererii mari din partea clienților.
Porumbeii van Loon i-am luat, în principal, de la Antoon van Haaren, Leo v.d Werff şi de la Staf Theeuwes.
În 2006 am adus porumbei de la Leo Heremans. Tu l-ai sfătuit pe Willem să cumpere câțiva de acolo, aceştia fiind porumbei care au adus imediat succesul.  Willem a fost cel care ne-a informat despre porumbeii Heremans. Am mers la Vorselaar şi am achiziționat 30 de reproducători şi 30 de zburători. Niciodată nu am avut un mai mare succes cu porumbeii achiziționați. De necrezut! Din acest motiv am cumpărat atât de mulți porumbei la prima lui licitație totală.
În 2012, din nou la sfatul lui Willem, am cumpărat a treia serie se pui de la Stefaan Lambrechts. Şi aceste păsări ne-au adus mari satisfacții, dar vântătoarea pentru cele mai bune păsări nu se preşte aici. Din acest motiv am comandat 10 pui din cei mai buni porumbei ai lui Verkerk.


Îmi poți oferi mai multe detalii despre scumpii porumbeii Heremans?
Bineînțeles! La prima licitație totală, am cumpărat 20 de porumbei, aproape cei mai buni, pentru nu mai puțin de 120.000 Euro. Porumbelul “Euro” a fost cel mai scump, 28.000 Euro.
Atunci când a avut următoarea licitație totală, am licitat mai bine de 1 milion de Euro. Gândindu-mă, iarăşi, că Leo se va opri, dar din păcate nu am ghicit bine.

Ați achiziționat porumbei de pretutindeni. Acest fapt trebuie să vă fi dat o privire de ansamblu în ceea ce priveşte calitatea şi concurența dintr-o anumită zonă. De unde crezi că provin cei mai buni porumbei?
Cu siguranță din zona Berlaar. Nu vorbesc de porumbeii de fond.


Citiți mult? Folosiți internetul?
Ne place mult să citim despre porumbei.
Evert Jan: “Tata este ocupat toată ziua cu IPad-ul şi IPhone-ul. Şi încă ceva. De la Chris Hebberecht am cumpărat, de asemenea, nişte porumbei foarte buni. Prietenosul belgian Chris!”

Crescătoria este foarte importantă în sportul columbofil. Voi sunteți mereu într-o continuă căutare şi sunt sigur că v-ați modificat crescătoria destul de mult. Care dintre aceste modificări au adus îmbunătățiri sau, dimpotrivă, au stricat ce era bun?
Pot spune că în cazul nostru, cu cât tavanul este mai sus şi cu cât mai mult aer există, cu atât crescătoria este mai slabă.  Am avut crescătorii drăguțe, nici nu vă puteți imagina cât de luxoase erau. Apoi, când am cumpărat crescătorii simple, pe pământ, la mâna a doua, aşa cum am spus deja, a fost o mare îmbunătățire.

Numeroşi columbofili au devenit campioni cu porumbeii voştri. Care dintre aceştia v-au adus cea mai mare satisfacție?
Ar fi prea mult dacă am da nume, dar totuşi primim zilnic referințe, atât de aici, cât şi din străinătate. Din Bangladesh, Canada, Stetele Unite, Anglia, Belgia, China, Croația, etc. În 2014 au existat 15 concursuri naționale NPO câştigate de către descendenții porumbeilor Eijerkamp. Suntem la fel de bucuroşi de aceste victorii, ca şi cum ar fi ale noastre.

Ați fost vizitați de o mulțime de crescători de top. Care dintre aceştia v-au dat impresia că ştiu ceva despre porumbei?
În particular, Pete de Weerd, dar şi medicul veterinar Marien ne-a făcut o bună impresie.
Am avut odată un porumbel urât. Nimeni nu-l plăcea, mai puțin Marien. El credea că este un super porumbel, şi tocmai un astfel de porumbel a devenit. Chiar un AS Național.

Care este cel mai bun porumbel pe care l-ați deținut vreodată?
Cu siguranță, este vorba de “Che” din 2004. Ca yearling a câştigat locul 9 NPO Orleans. La 2 ani a câştigat primul loc la Arras, împotriva a 9.000 de porumbei şi, după 5 zile, a câştigat locul întâi NPO Orleans, împotriva a 15.000 de porumbei. Este o pasăre din vechea linie şi are în spatele său foarte mult sânge Janssen.
“Che” a reprodus porumbei AS până la a 4-a generație, printre care şi nepoata “Lady Di”, locul întâi Național AS Eendaagse Fond (concursuri de o zi) - Fondspiegel 2012. Un alt super porumbel a fost şi nepotul “Claudio Che”, locul întâi AS provincial Eendaagse Fond.

Care este cel mai bun reproducător pe care l-ați avut vreodată?
Poate că acelaşi “Che”. Sau poate “Jackpot” (2003, Heremans). Acesta este tatăl faimosului “Di Caprio” al lui Dirk van Dyck şi al porumbelului nostru “Olympic Vivian”.

În prezent concurați în Belgia împreună cu Berke şi Michel Willems pe distanțe lungi. Cum s-a format acest tandem unic?
Prin Roger Wijnands am ajuns să vizităm aceşti campioni în Eisden-Maasmechelen şi imediat ne-am dat seama că ne potrivim. Curând după aceea, Berke şi Michel ne-au întors vizita la Brummen, iar în toamna anului 2012 s-a născut tandemul dintre Willems şi Eijerkamp. În 2014 am obținut primul rezultat major, locul 2 AS Național KBDB Fond, cu “Reuben”.

“Che”
S-ar putea să credeți, acum, că Hans şi fiul său au avut rezultate bune în principal doar cu porumbeii Heremans.
Întradevăr aceşti porumbei au avut un impact major în familia lor de păsări, dar nu înseamnă că trebuie să le subestimăm ceilalți porumbei. Păsările Stefaan Lambrechts au câştigat concursuri împotriva a mii de porumbei, dar porumbelul numit “Che” (04-1560084, vezi foto) merită o atenție specială. El provine din liniile lor vechi de păsări Janssen şi van Loon, porumbel pe care-l întâlneşti o singură dată într-o viață de om. “Che” a câştigat:
-Orléans NPO 14.285 p – locul întâi
-Arras 9.641 p – locul întâi
-Orléans NPO 18.184 p – locul 9
-Bourges 1.834 p – locul 9.
Să câştigi în fața multor păsări este ceva, dar să reproduci porumbei de valoare este altceva. Descendenții lui “Che” au câştigat următoarele concursuri sau campionate:
-locul întâi Peronne NPO 38.775 p
-locul întâi Nivelle 27.965 p
-locul întâi Laon 27.258 p
-locul întâi Epernay 13.077 p
-locul întâi Național Bourges 8.579 p
-locul întâi NPO Tours 6.565 p.
-locul întâi NPO Peronne 5.282 p.
-locul întâi NPO Orleans 5.153 p.
Nu mai puțin de 3 porumbei descendenți din “Che” au devenit AŞI Naționali, şi, totodată, au obținut şi locul 3 la Olimpiada de la Nitra (categoria D). Nu-i de mirare că sunt atât de mândri de acest porumbel.

În încheiere
Hans şi Evert Jan Eijerkamp sunt buni columbofili şi buni afacerişti.
De la un simplu vânzător de mobile şi o mini crescătorie de porumbei, Hans a avansat aşa de mult încât să fie cunoscut în toate colțurile lumii. Evident, asistat de Evert Jan, care, ca şi tatăl său, a fost obsedat de porumbei încă din copilărie.
“Asistat” nu este chiar cuvântul corect. Ei fac totul împreună.
Pe ei nu-i interesează statutul de vedete, ei vor să rămână doar nişte oameni obişnuiți. Nu există nicio urmă de prefăcătorie în ei, şi acest lucru mi-a adus aminte de frații Janssen. În ultimi ani ai carierei lor, aşteptam ca Louis să mă sune şi să-mi spună cât de bine au zburat porumbeii lor în acel sfârşit de săptămână, bucurându-se ca un copil de victoria lui, chiar dacă această victorie era doar pe club.
Hans şi Evert au experimentat multe şi au câştigat mult. Dar astăzi, ca şi în trecut, ei se bucură de fiecare succes în parte.
Asta deoarece adevărații sportivi nu pierd niciodată emoția câştigului. Nici chiar dacă numele lor este Eijerkamp.

Încă ceva
La începutul acestui secol, se năştea o nouă stea. Numele lui: Leo heremans. Între 2000 şi 2012 păsările lui Leo Heremans au fost considerate cele mai bune din lume.
Şi-a licitat de două ori porumbeii, cea de-a doua licitație distrugând toate recordurile. Peste 4 milioane Euro au fost plătiți pentru cei 500 de porumbei!
Atâta vreme cât Eijerkamp a fost întotdeauna interesat de cei mai buni porumbei, aproape toți zburătorii de top ai lui Heremans au fost cumpărați de către acesta, ei sunt noua mină de aur a familiei Eijerkamp.

Pozele spun totul!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu