Cum invatam o pereche in alta boxa?

Metoda prezentată mai jos se bazează strict pe experienţa mea, probabil cei cu experienţă mai mare pot confirma sau nu această metodă. Cert este că la mine a funcţionat de fiecare dată.

Să vedem despre ce este vorba. Vrem să învăţăm în altă boxă sau chiar în alt compartiment o pereche deja formată. În cazul schimbării boxei în acelaşi compartiment, lucrurile pot fi mai simple, uneori fiind necesar doar închiderea boxei actuale şi închiderea porumbeilor – mascul + femelă – timp de câteva ore, zile – funcţie de temperamentul masculului – în noua boxă. Dacă această nouă boxă nu fusese adjudecată de alt mascul înainte, atunci lucrurile se simplifică şi mai mult.

Dar ce se întâmplă când vrem să mutăm perechea în alt compartiment? În primul rând masculii din acel compartiment vor simţi instantaneu noua ameninţare şi vor începe să fugărească noii intruşi, în special pe mascul. Foarte greu şi după mult timp, noul mascul va reuşi să-şi câştige o boxă nouă. Iar timpul nu este una dintre disponibilităţile noastre, având în vedere că nu avem decât câteva luni pe an pentru a reproduce pui.

Metoda mea prin care am reuşit foarte repede să învăţ perechea la noua boxă este să-i mut împreună cu cuibul cu ouă. Uneori am mutat chiar perechea cu pui, dar aceste cazuri au fost mai rare deoarece nu am vrut să risc pierderea puilor.

Masculul este atras de femelă, evident, dar atracţia faţă de cuib este infinit mai mare. O să observaţi că imediat după mutare, partenerul care se afla la clocit se va duce pe ouă. Evident cei doi vor fi închişi în boxă, însă nu pentru mult timp, deoarece, masculul îşi va putea apăra boxa şi cuibul foarte repede. Motivarea lui va fi foarte mare.

Oricum pentru a învăţa un mascul într-o boxă, chiar dacă este vorba despre prima sa boxă, cel mai uşor este să faceţi acest lucru doar după ce masculul şi-a luat pereche.

De multe ori am lăsat masculii tineri să se împerecheze la întâmplare, şi doar după ce şi-au adjudecat o boxă, am îndepărtat femela şi am introdus femela dorită.

Baftă!

Noile sperante - Puii

Stim cu totii ca tineretul reprezinta viitorul crescatoriei noastre, de buna lui dezvoltare, atat fizic dar mai ales psihic, vor depinde rezultatele noastre in sezoanele urmatoare.

Anul acesta am incercat sa schimb ceva in educatia puilor, sper sa aiba o influenta favorabila.
Si anume, daca anul trecut eliberam puii doar seara, acum ii eliberez in fiecare dimineata la ora 7.00, zbor de voie, urmeaza intrarea in compartiment de unde nu mai pot iesi, intrarea fiind prevazuta cu ace, iar seara ii eliberez in jurul orei 18.00.
Ambele antrenamente le fac pe nemancate, insa seara le las trapa jos mai mult timp astfel incat cei care intra sa poata si iesi daca vor.
Paradoxal, pierderile, cel putin pana acum, au fost mult mai mici decat in anii precedenti.

Unii crescatori sunt de parere ca puii trebuie eliberati doar seara pentru a nu putea zbura departe. Altii spun ca eliberati seara, puii nu au intotdeauna timp sa se intoarca in crescatorie datorita intunericului, iar riscul de a-i pierde pe timpul noptii este mult mai mare.

Eu personal prefer sa eliberez puii seara doar pana ce acestia zboara prima data cu stolul sau individual, apoi ii eliberez si dimineata.
Cel mai dificil pentru pui este sa gaseasca casa la primul zbor. Odata facut acest lucru, coordonatele sunt setate, iar daca apoi se pierd inseamna ori ca nu sunt de calitate, ori din alte cauze - vedeti cateva paragrafe mai jos.

Desi sunt de parere ca un pui ratacit nu trebuie recuperat pentru ca este o cauza pierduta, totusi trebuie acordate circumstante atenuante in cazul primului zbor.
De ce? Deoarece acestia se pot speria foarte usor la primele iesiri pe acoperis si pot fi antrenati usor in alte stoluri, sau chiar in propriul stol de puii mai mari sau chiar de maturi si pot fi dusi foarte repede departe de crescatorie, inainte de a-si seta coordonatele spatiale ale acesteia.
In acest caz se pot pierde pui care ar fi putut deveni chiar campioni in alte circumstante.

Asa cum spuneam mai sus sunt sigur ca exista si pui de porumbei care, chiar daca sunt pasari valoroase, se pripasesc in alte crescatorii. Si nu ma refer la  cei care fac acest lucru din nestiinta, la primul zbor.
De multe ori motivele pentru care fac acest lucru sunt foarte misterioase pentru noi.
Probabil stresul din propria crescatorie generat in principal de supraaglomeratie, probabil atractia fata de un stol mai mare sau pur si simplu atractia fata de o alta crescatorie, iar aici mai mult ca sigur gusturile porumbeilor difera de cele ale noastre.

Unii ar spune ca acesti porumbei pripasiti nu sunt de calitate. Sunt de acord cu ei. Dar de ce oare auzim mereu crescatori care se lauda cu performantele obtinute cu ajutorul unor pripasiti?

Parerea mea este ca si calitatea porumbelului este o variabila ce poate varia functie de mediul inconjurator, si ma refer aici la crescator, crescatorie, alimentatie, antrenamente, etc.

Astfel, un porumbel de o calitate exceptionala va deveni mediocru in mainile unui crescator mediocru, acelasi porumbel putand sa sclipeasca in mainile unui campion.
Mai mult decat atat, sunt convins si ca aclimatizarea nu este doar o notiune abstracta, altfel spus un porumbel de origine buna cedat de un crescator campion catre alt crescator la fel de bun, va avea nevoie de o perioada de adaptare pana sa-si arate adevarata valoare.

"Sangele nu minte niciodata" este o sintagma adevarata, folosita foarte mult, mai ales in scopuri publicitare, insa si experienta crescatorului si flerul acestuia sunt variabile ce pot influenta destul de puternic rezultatele din acest sport.

Va doresc bafta tuturor in obtinerea unor pui cat mai buni din toate punctele de vedere!

Goana la cuib

Acest comportament se manifesta cu intensitate mai mare sau mai mica, functie de temperamentul masculului, la cateva zile dupa imperechere.

Uneori masculul bate femela cu disperare pentru a o aduce la cuib, femela nemaiputandu-se hrani corespunzator exact in perioada in care are cea mai mare nevoie de energie – perioada dinaintea ouatului.

Motivul principal, dupa parerea mea, pentru acest comportament instinctual este acela de a impiedica acuplarea femelei cu alti masculi.

In aceasta perioada se pare ca femela prezinta un grad de excitare maxim, fiind dispusa sa se lase calcata de orice mascul care ii face curte.

De exemplu, anul acesta am realizat unele imperecheri intre porumbeii de zbor si cei de la matca. In perioada gonitului la cuib, atunci cand partenerul de la zbor este eliberat pentru antrenament, femelele – indiferent ca raman in crescatorie sau afara – la insistentele unui mascul se lasa jos pentru a fi calcate.

Probabil masculii simt gradul de excitare al femelelor inaintea ouatului si atunci profita de orice ocazie. Pentru a preveni aceasta situatie de infidelitate apare goana la cuib.

Se pare ca instinctul masculului de a preveni aparitia bastarzilor este mult mai puternic decat cel de a avea proprii urmasi sanatosi. Asa cum am spus mai sus, femela neputandu-se hrani corespunzator in aceasta perioada, nu mai vorbesc de grit sau alte minerale, exista riscul ca ouale sa nu fie tocmai bune, iar ca urmare si puii rezultati sa nu fie de cea mai buna calitate.

Unii crescatori au observat ca gradul de exasperare a masculului de a goni la cuib femela scade proportional cu numarul masculilor din acelasi compartiment, iar atunci cand perechea este singura ocupanta a unui compartiment, aceasta goana aproape ca dispare.

Alti crescatori considera ca goana la cuib are ca principal motiv prevenirea ouatului femelei in alta parte decat in propriul cuib. Deasemenea, grabitul ouatului pare sa fie un alt motiv sustinut de alti crescatori.

Uneori, perechea se comporta destul de ciudat in aceasta perioada. De exemplu, atunci cand se afla in propria boxa, la intrarea accidentala a unui mascul strain, masculul in loc sa goneasca intrusul, bate in continuare femela. Probabil instinctul de a goni la cuib femela in prezenta altor masculi il face sa uite chiar ca se afla, de fapt, in propria boxa.

Indiferent de motivul acestui comportament, acesta va inceta imediat dupa depunerea primului ou.

Sunt sigur ca parteneri comunica foarte bine intre ei in aceasta perioada, masculul stiind exact cand femela intra in cuib pentru a depune primul ou.

Am facut urmatorul experiment: am luat femela dupa oul proaspat depus si am dat-o jos in compartiment. Chiar daca masculul nu a vazut cuibul cu ou, nu a mai gonit femela la cuib. Ca si cum ar fi stiut ca oul este acolo.

Ce putem face noi in aceasta perioada? Am putea de exemplu sa hranim pe boxa femela, inclusiv administrare de grit.

In ceea ce priveste angajarea masculului la concursuri in aceasta perioada, parerile sunt impartite, majoritatea spunand ca aceasta nu este indicata.
Eu cred ca prestatia masculului in acest caz este depinde de caracterul fiecaruia in parte, si de ce nu, de tipul de porumbel si de tipul concursului.

Ma gandesc ca masculii aflati in pozitia de goana la cuib, vor face tot posibilul sa ajunga cat mai repede acasa. Doar ca asa cum stim unii porumbei se orienteaza foarte repede pe directia corecta, in speta porumbeii de viteza, altii un pic mai greu.
Ce se va intampla cu un mascul care zboara cu disperare catre femela lui, dar pe o directie gresita cu cateva grade, directie pe care din cauza disperarii nu si-o va mai schimba la fel cum ar fi facut daca ar fi fost mai calm? Evident nu va obtine un rezultat bun, putandu-se chiar pierde.
In schimb daca acelasi mascul ar fi orientat pe directia corecta, nu cred ca ar putea fi batut de alta pasare.

La concursurile lungi eu unul nu as recomanda angajarea masculilor in aceasta pozitie. Si asta deoarece perioada dintre imbarcare si eliberare este foarte mare – 2-3 zile – gradul de excitare dispare, iar masculul se va afla intr-o stare de slabiciune, stare accentuata mult de faptul ca acel mascul nu s-a hranit corespunzator inainte de imbarcare.

Sa fie oare goana la cuib unul dintre multele mistere pentru care indragim aceste pasari? Cu siguranta.

Spor la antrenamente!