Mai jos, traducerea articolului “The base” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)
Baza
Se spune că dacă avem o fundaţia bună, atunci restul va veni de la sine. Americanii se referă la familie, ca fiind baza societăţii.
În ceea ce priveşte fotbalul, baza este apărarea. Iar apărătorii ar trebui să arate ca nişte apărători. Un apărător cu o faţă angelică nu ar face treabă bună. În Olanda s-a ajuns la concluzia că fotbalul trebuie să fie atractiv, iar apărarea a fost neglijată de ceva vreme. Rezultatul, un gigant cu picioare de lut. Să sperăm că lucrurile vor sta mai bine în Brazilia.
Sportul columbofil
Baza sportului columbofil este compartimentul de reproducţie. De aici vin atât lucrurile bune cât şi cele rele. Reproducătorii slab calitativ niciodată nu vor reproduce ceva bun. În multe crescătorii sunt reproducători de o calitate slabă, iar consecinţele se datorează acestui motiv.
Niciodată părinţii nu vor da ceva ce ei înşişi nu au.
Provocarea este de a umple crescătoria cu păsări capabile să producă învingători.
Și aici ne confruntăm cu o problemă. Care sunt aceste păsări?
Eu am zis întotdeauna că nimeni de pe acest pământ nu poate spune dacă un porumbel este cu adevărat bun. Aceasta se aplică deopotrivă, atât reproducătorilor, cât şi zburătorilor.
Asta, deoarece, calităţile pe care le dorim de la un bun zburător (să fie învingător) sau de la un bun reproducător (să reproducă învingători) nu sunt vizibile cu ochiul liber.
Gust Janssens obişnuia să spună crescătorilor care-i luau păsările în mână:
“Puteţi verifica ore în şir această pasăre, dar nu veţi găsi niciodată ceea ce căutaţi, asta pentru că nu puteţi vedea acele lucruri”.
Chiar nimic?
Nu există nimic care să ne spună dacă un porumbel este sau nu un bun reproducător?
Semnul din ochi, de exemplu? Sau aşa numitele “breeding plumes” la care se referă PIPA? Sau altceva?
După părerea mea, NU EXISTA NIMIC care să ne dea siguranţa că o pasăre este bună. Deşi, de multe ori am fost surprins, şi, de asemenea, şi alţii, de faptul că am descoperit mulţi buni reproducători printre porumbeii cu aşa zisul neg de pe nări. Dar, ştiinţific acest lucru nu se bazează pe nimic, la fel ca şi în cazul penelor de reproducere la care se referă PIPA.
Să fim realişti. Ar trebui să-i mulţumim lui Dumnezeu că nu există nimic care să ne spună dacă un porumbel este un bun reproducător sau nu. Dacă ar exista un astfel de lucru, acesta ar fi sfârşitul sportului columbofil, deoarece oamenii cu bani ar elimina foarte repede concurenţa.
Să zicem că, în sfârşit, reproduceţi un campion? Puteţi spune că aţi găsit perechea de aur mult visată? Din păcate, nu.
Chiar dacă o pereche ţi-a dat un super porumbel, nu există NICIO GARANŢIE că acest lucru se va întâmpla din nou.
Exemplu
Regretatul Klak a avut pe “613”, unul dintre cei mai buni zburători văzuţi vreodată. El a lăsat părinţii împreună toată viaţa lor, însă niciodată aceştia nu au mai reprodus ceva comparabil cu “613”.
Și există numeroase exemple de acest gen. Am cunoscut mulţi campioni de-a lungul anilor. Dar niciodată nu am cunoscut vreun campion care să aibă câţiva fraţi sau surori la fel de buni ca el.
De aceea am îndoieli (sau mi se face milă) când oamenii plătesc o avere pentru o pasăre, doar deoarece fratele acestuia este bun.
Totul la voia întâmplării?
Dar vă dau şi o veste bună, eu sunt de părere că nu este totul la voia întâmplării.
Cu siguranţă, vă puteţi mări şansele de a reproduce păsări bune. Dacă aveţi zburători buni care sunt strâns înrudiţi, atunci aceşti porumbei pot fi, de asemenea, buni reproducători.
Un campion care nu are niciun frate bun sau o soră bună va fi un reproducător slab, în majoritatea cazurilor.
“05”
“05” a lui Vermeulen a fost cea mai bună pasăre pe care am văzut-o vreodată. Porumbelul a avut patru fraţi care au fost, cu toţii, buni zburători. Deci, după întelegerea mea, ei ar fi trebuit să fie buni reproducători şi aşa au şi fost.
Cine a cumpărat, în acea vreme, păsări Vermeulen din acea linie, a devenit foarte curând campion.
Dirk van Dijck a avut pe “Bourges”, “Rambo” şi “Kannibaal”. Zburători fantastici strâns înrudiţi între ei. Valoarea lor este cunoscuă peste tot în lume.
Propria crescătorie
În urmă cu 10 ani, un lung articol despre rezultatele mele a fost publicat în revista columbofilă “De Duif”. Apăreau acolo fotografiile şi pedigree-le lui “145” (Ace Four) şi a sorei sale de cuib “144”.
Păsările au ocupat locurile 1 şi 2 AS Provincial, etapele aveau o medie de 11.000 păsări angajate. “Fără precedent” scriau ziarele. “Niciodată nu s-a mai întâmplat aşa ceva înainte”.
Un an mai târziu, părinţii acestora au reprodus pe “95-230” – 6 aşi după 5 împerecheri – şi jumătate din Olanda ştie ce reproducători de excepţie au fost aceşti porumbei.
Următorii porumbei sunt descendenţi din iluştrii “145” (Ace Four), “144” şi “230”:
- Cel mai bun mascul din Olanda (Verbree)
- Cea mai bună femelă din Olanda (Verbree)
- Miracolul zburător al belgianului Andre Roodhooft
- Câştigătorii naţionali ai lui Rubens, Michel Vanlint, Bart van Oeckel en Knaven
- “Fleur” a lui Jesper van der Wegen, descrisă ca fiind cea mai bună femelă din Belgia
- “Ad” a lui Marcel Wouters, As Naţional 2012 şi locul întâi la Olimpiadă
- Doi aşi naţionali ai lui Pieper
- Celebrii “Sprint” şi “Bubbels” ai lui Verkerk
- Câştigătorii seminaţionalelor ai lui P v d Merwe
Chiar şi “Bolt”, pasărea de 310.000 EURO, de la Leo Heremans se trage din Ace Four. Şi multe altele.
“Home Alone”, un fiu celebru din “Ace Four”
Reciproca
Reciproca este, de asemenea, adevărată. Cu mult timp în urmă a fost o pasăre întradevăr minunată în orăşelul Bergen op Zoom. Atât de senzaţională încât se zvonea că proprietarul fraudase concursurile.
M-am dus acolo pentru că nu văzusem niciodată de aproape un trişor, însă omul părea un tip de treabă. Nu mi-am putut imagina că un asemenea om putea să nu fie în regulă.
Pasărea arăta bine, am vrut să o cumpăr, deoarece preţul era rezonabil, dar după ce proprietarul mi-a spus povestea ei, am plecat acasă cu coşul gol. Avusese 7 fraţi şi surori şi niciunul dintre aceştia nu fusese buni de ceva.
Mai târziu porumbelul a fost vândul lui C v d P.
“Sper să fi greşit, dar nu mi-am putut imagina că această pasăre este bună reproducătoare” am spus.
Din nefericire, am avut dreptate. El a reprodus 4 ani din acest porumbel, şi tot ce a obţinut a fost gunoi. Mai târziu l-a vândut în China.
Concluzie
Ceea ce vreau să spun este că dacă ai păsări campioane strâns înrudite între ele, atunci sunt şanse optime ca acestea să fie, de asemenea, bune reproducătoare.
Alte
articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole
ale altor columbofili celebri, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu