Mai jos,
traducerea articolului “Boy oh boy”
de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)
Oh băiete
În primăvară, intermediarul m-a
întrebat dacă poate veni, împreună cu un columbofil străin, pentru a cumpăra
porumbei, şase în total.
M-a întrebat, de asemenea, dacă îi
pot păstra 10 “desigur din cele mai bune păsări”.
“Din cele mai bune? Desigur!”
Oare nu toţi îşi doresc să cumpere
din cele mai bune păsări? Sau mai exact: NUMAI din cele mai bune păsări.
Intermediarul m-a rugat să nu uit
de comisionul lui, acesta fiind de cel puţin 40%.
Intermediarul
Comisionul intermediarilor este
unul destul de normal. Timpul lor şi, de asemenea, cheltuielile trebuie să fie
cumva plătite. Însă 40% nu este exagerat?
Mi-a explicat, apoi, de ce 40%
este destul de rezonabil din punctul lui de vedere. Mă înşelasem. 20% era
pentru omul de legătură de afară, care a favorizat decizia clientului de a
cumpăra păsări bune de la mine.
Hmmm! 40%? Am avut îndoieli.
De fapt, ar fi trebuit să-l refuz,
să-i spun să meargă în altă parte, dar nu am avut curajul necesar.
Însă ştiu prea bine la ce trebuie
să fiu atent cu astfel de persoane.
Era un campion în Antwerp cu circa
un deceniu în urmă. Avea o cerere mare pentru porumbeii lui şi, de aceea, a
trebuit să spună NU unui nou client. El chiar nu mai avea ce vinde. Însă intermediarul
nu a putut accepta aşa ceva. Alţii cumpăraseră păsări de la campionul din
Antwerp, iar el şi-ar fi putut pierde reputaţia, dacă nu ar fi reuşit. Și probabil
şi-ar fi pierdut şi clienţii, la fel de bine, pentru că aceştia nu l-ar mai fi
luat în serios.
Cu toate acestea, tipul din
Antwerp nu i-a dat nimic, iar asta a fost începutul multor mizerii. Pentru că,
mai târziu în Taiwan, s-a răspândit zvonul cum că păsările campionului aveau
salmoneloză. S-a dovedit ulterior că responsabilul pentru această bârfă era
chiar intermediarul care nu a putut obţine păsări de la campionul din Antwerp.
El trebuie să fi vrut să găsească un motiv pentru faptul că nu a cumpărat păsări, în timp ce alţii au făcut-o.
În sfârşit…
A sosit ziua în care intermediarul
“meu” şi clientul său m-au vizitat. Le-am prezentat 10 păsări. Acestora le
fusese administrat Sedochol pentru câteva zile, astfel că acestea aveau penele aşa
de moi încât îţi alunecau din mâini. Clientul verifica porumbeii, unul câte
unul, iar ochii săi străluceau.
Îi plăceau, în mod vizibil, acele
păsări. M-a întrebat dacă le poate cumpăra pe toate 10. Am încheiat afacerea şi
porumbeii au fost încărcaţi în maşina sa. Toţi 10.
Acum, doar câteva lucruri minore
mai trebuiau făcute. Păsările trebuiau plătite şi era nevoie de pedigree. I-am
dat pedigree-le, el s-a uitat la ele, s-a încruntat şi nu a mai zis nimic o
vreme. Apoi a întrebat dacă poate suna pe cineva. A fost o conversaţie lungă
într-o limbă pe care nu am înţeles-o. Dar conversaţia era serioasă, am putut
vedea după trăsăturile feţei sale, din ce în ce mai încordate. Curând a devenit
clar de ce.
El şi partenerul său erau
dezamăgiţi. Aşteptaseră multă vreme, călătorise foarte mult, iar porumbeii nu
erau ceea ce şi-ar fi dorit.
“Păi, tocmai ce mi-aţi spus că
sunteţi mulţumit” am spus eu în cea mai bună engleză.
El FUSESE mulţumit. Cel puţin în
ceea ce priveşte porumbeii. Însă nu era mulţumit de originile acestor păsări.
Pentru 3 dintre porumbei, unul dintre părinţi era un import. În ceea ce
priveşte pe ceilalţi, 8 dintre bunicii lor erau importuri.
Până şi “Sissi” a fost obţinută dintr-o încrucişare.
Reacţia mea
Nu am înţeles. Aceste păsări erau
într-adevăr obţinute din cele mai bune păsări ale mele, nu consangvini din “Ace
Four” sau ceva de genul, dar avea asta importanţă?
I-am spus că păsările importate
erau foarte bune. I-am zis că ştiu foarte bine ce trebuie făcut atunci când
aduci păsări noi în crescătorie, de la cine trebuie să iau păsări şi ce fel de
păsări. Iar păsările care mi-au rămas sunt rămăşiţele unei dure selecţii.
În special, un porumbel din 2008
era un reproducător care s-a dovedit a da multe păsări campioane.
“Dar, cu toate acestea l-aţi
cumpărat. Este o pasăre Geerinckx, deci un import” a spus el.
El îşi dorea păsări pure Ad
Schaerlaeckens. Atât părinţii cât şi bunicii să fi fost reproduşi de către
mine. Și m-a întrebat dacă poate să mai arunce o privire în crescătoria mea.
Dar asta era o pierdere de timp. Știu
că majoritatea păsărilor mele au cel puţin un bunic care a fost importat în
crescătorie.
Cel mai bun
I-am spus că i-am încrucişat, deoarece
hibridizările sunt cele mai bune. Pentru mine şi pentru alţii. I-am dat exemple
de păsări campioane, cunoscute în întreaga lume, care fuseseră, fără nicio excepţie,
obţinute din încrucişare.
Nu a fost oare una din cele mai
bune perechi de reproducţie, celebrul cuplu Meulemans, o încrucişare, la fel de
bine?
El nu a fost impresionat şi mi-a
arătat un fel de broşură. Aceasta conţinea fotografii ale păsărilor, împreună
cu pedigree-le lor. El avea o crescătorie cu păsări pure Koopman, alta cu
păsări pure Heremans, alta Vandenabeele, iar acum îşi dorea o crescătorie cu
păsări Ad Schaerlaeckens.
I-am spus că păsările Koopman,
Heremans şi Vandenabeele erau încrucişate, de asemenea, însă, iarăşi, nu a fost
impresionat.
Dacă nu am de vânzare nicio pasăre
pură din vechile linii de sânge, el va merge la crescătorul “X”, deoarece ştia
că “X” are doar păsări de la mine.
Intermediarul nu părea foarte
fericit când au plecat. Asta deoarece îşi pierduse comisionul? Sau se întreba cum
am putut fi aşa de fraier, încât să-mi încrucişez păsările? Nu voi şti
niciodată.
X
Oricum, ei au mers la crescătorul “X”.
Acolo într-adevăr au putut cumpăra păsări ai căror ambii părinţi au fost
reproduşi la mine. Dar era o altă problemă. Păsările erau toate femele, iar el
dorea să păstreze linia pură. Cât de prost poate fi un om!
L-aş fi înţeles un pic dacă
păsările ar fi fost destinate vânzării, însă el dorea să participle la
concursuri cu ele. Mi-aş fi dorit să fi rămas mai mult. Le-aş fi putut arăta
celor doi pedigree-ul primilor 10 campioni Naţionali din ultimii câţiva ani.
Toţi erau reproduşi prin încrucişare.
Morala
Vrei să concurezi bine? Încrucişează-ţi
păsările! Concurează-i cât mai mult şi elimină cât mai mulţi cu putinţă.
Bineînţeles, reproducerea
păsărilor bune este, de asemenea, o chestiune de noroc. Odată ce aţi
împerecheat păsările, singurul lucru pe care-l poţi face este să te rogi.
Vrei să obţii bani din vânzări?
Evită încrucişările şi practică consangvinizarea! Cu căt mai multe serii
matricole identice ai în pedigree, cu atât mai bine. Pentru că mulţi
cumpărători sunt aşa de fraieri.
Cei care ştiu asta cel mai bine
sunt campionii care vând păsări în afara ţării.
Alte
articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole
ale altor columbofili celebri, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu