Cumparatorul strain si pedigree-le, traducerea articolului "Boy oh boy" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Boy oh boy” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Oh băiete

În primăvară, intermediarul m-a întrebat dacă poate veni, împreună cu un columbofil străin, pentru a cumpăra porumbei, şase în total.

M-a întrebat, de asemenea, dacă îi pot păstra 10 “desigur din cele mai bune păsări”.

“Din cele mai bune? Desigur!”

Oare nu toţi îşi doresc să cumpere din cele mai bune păsări? Sau mai exact: NUMAI din cele mai bune păsări.

Intermediarul m-a rugat să nu uit de comisionul lui, acesta fiind de cel puţin 40%.

Intermediarul

Comisionul intermediarilor este unul destul de normal. Timpul lor şi, de asemenea, cheltuielile trebuie să fie cumva plătite. Însă 40% nu este exagerat?

Mi-a explicat, apoi, de ce 40% este destul de rezonabil din punctul lui de vedere. Mă înşelasem. 20% era pentru omul de legătură de afară, care a favorizat decizia clientului de a cumpăra păsări bune de la mine.

Hmmm! 40%? Am avut îndoieli.

De fapt, ar fi trebuit să-l refuz, să-i spun să meargă în altă parte, dar nu am avut curajul necesar.

Însă ştiu prea bine la ce trebuie să fiu atent cu astfel de persoane.

Era un campion în Antwerp cu circa un deceniu în urmă. Avea o cerere mare pentru porumbeii lui şi, de aceea, a trebuit să spună NU unui nou client. El chiar nu mai avea ce vinde. Însă intermediarul nu a putut accepta aşa ceva. Alţii cumpăraseră păsări de la campionul din Antwerp, iar el şi-ar fi putut pierde reputaţia, dacă nu ar fi reuşit. Și probabil şi-ar fi pierdut şi clienţii, la fel de bine, pentru că aceştia nu l-ar mai fi luat în serios.

Cu toate acestea, tipul din Antwerp nu i-a dat nimic, iar asta a fost începutul multor mizerii. Pentru că, mai târziu în Taiwan, s-a răspândit zvonul cum că păsările campionului aveau salmoneloză. S-a dovedit ulterior că responsabilul pentru această bârfă era chiar intermediarul care nu a putut obţine păsări de la campionul din Antwerp. El trebuie să fi vrut să găsească un motiv pentru faptul că nu a  cumpărat păsări, în timp ce alţii au făcut-o.

În sfârşit…

A sosit ziua în care intermediarul “meu” şi clientul său m-au vizitat. Le-am prezentat 10 păsări. Acestora le fusese administrat Sedochol pentru câteva zile, astfel că acestea aveau penele aşa de moi încât îţi alunecau din mâini. Clientul verifica porumbeii, unul câte unul, iar ochii săi străluceau.

Îi plăceau, în mod vizibil, acele păsări. M-a întrebat dacă le poate cumpăra pe toate 10. Am încheiat afacerea şi porumbeii au fost încărcaţi în maşina sa. Toţi 10.

Acum, doar câteva lucruri minore mai trebuiau făcute. Păsările trebuiau plătite şi era nevoie de pedigree. I-am dat pedigree-le, el s-a uitat la ele, s-a încruntat şi nu a mai zis nimic o vreme. Apoi a întrebat dacă poate suna pe cineva. A fost o conversaţie lungă într-o limbă pe care nu am înţeles-o. Dar conversaţia era serioasă, am putut vedea după trăsăturile feţei sale, din ce în ce mai încordate. Curând a devenit clar de ce.

El şi partenerul său erau dezamăgiţi. Aşteptaseră multă vreme, călătorise foarte mult, iar porumbeii nu erau ceea ce şi-ar fi dorit.

“Păi, tocmai ce mi-aţi spus că sunteţi mulţumit” am spus eu în cea mai bună engleză.

El FUSESE mulţumit. Cel puţin în ceea ce priveşte porumbeii. Însă nu era mulţumit de originile acestor păsări. Pentru 3 dintre porumbei, unul dintre părinţi era un import. În ceea ce priveşte pe ceilalţi, 8 dintre bunicii lor erau importuri.

 Până şi “Sissi” a fost obţinută dintr-o încrucişare.

Reacţia mea

Nu am înţeles. Aceste păsări erau într-adevăr obţinute din cele mai bune păsări ale mele, nu consangvini din “Ace Four” sau ceva de genul, dar avea asta importanţă?

I-am spus că păsările importate erau foarte bune. I-am zis că ştiu foarte bine ce trebuie făcut atunci când aduci păsări noi în crescătorie, de la cine trebuie să iau păsări şi ce fel de păsări. Iar păsările care mi-au rămas sunt rămăşiţele unei dure selecţii.

În special, un porumbel din 2008 era un reproducător care s-a dovedit a da multe păsări campioane.

“Dar, cu toate acestea l-aţi cumpărat. Este o pasăre Geerinckx, deci un import” a spus el.

El îşi dorea păsări pure Ad Schaerlaeckens. Atât părinţii cât şi bunicii să fi fost reproduşi de către mine. Și m-a întrebat dacă poate să mai arunce o privire în crescătoria mea.

Dar asta era o pierdere de timp. Știu că majoritatea păsărilor mele au cel puţin un bunic care a fost importat în crescătorie.

Cel mai bun

I-am spus că i-am încrucişat, deoarece hibridizările sunt cele mai bune. Pentru mine şi pentru alţii. I-am dat exemple de păsări campioane, cunoscute în întreaga lume, care fuseseră, fără nicio excepţie, obţinute din încrucişare.

Nu a fost oare una din cele mai bune perechi de reproducţie, celebrul cuplu Meulemans, o încrucişare, la fel de bine?

El nu a fost impresionat şi mi-a arătat un fel de broşură. Aceasta conţinea fotografii ale păsărilor, împreună cu pedigree-le lor. El avea o crescătorie cu păsări pure Koopman, alta cu păsări pure Heremans, alta Vandenabeele, iar acum îşi dorea o crescătorie cu păsări Ad Schaerlaeckens.

I-am spus că păsările Koopman, Heremans şi Vandenabeele erau încrucişate, de asemenea, însă, iarăşi, nu a fost impresionat.

Dacă nu am de vânzare nicio pasăre pură din vechile linii de sânge, el va merge la crescătorul “X”, deoarece ştia că “X” are doar păsări de la mine.

Intermediarul nu părea foarte fericit când au plecat. Asta deoarece îşi pierduse comisionul? Sau se întreba cum am putut fi aşa de fraier, încât să-mi încrucişez păsările? Nu voi şti niciodată.

X

Oricum, ei au mers la crescătorul “X”. Acolo într-adevăr au putut cumpăra păsări ai căror ambii părinţi au fost reproduşi la mine. Dar era o altă problemă. Păsările erau toate femele, iar el dorea să păstreze linia pură. Cât de prost poate fi un om!

L-aş fi înţeles un pic dacă păsările ar fi fost destinate vânzării, însă el dorea să participle la concursuri cu ele. Mi-aş fi dorit să fi rămas mai mult. Le-aş fi putut arăta celor doi pedigree-ul primilor 10 campioni Naţionali din ultimii câţiva ani. Toţi erau reproduşi prin încrucişare.

Morala

Vrei să concurezi bine? Încrucişează-ţi păsările! Concurează-i cât mai mult şi elimină cât mai mulţi cu putinţă.

Bineînţeles, reproducerea păsărilor bune este, de asemenea, o chestiune de noroc. Odată ce aţi împerecheat păsările, singurul lucru pe care-l poţi face este să te rogi.

Vrei să obţii bani din vânzări? Evită încrucişările şi practică consangvinizarea! Cu căt mai multe serii matricole identice ai în pedigree, cu atât mai bine. Pentru că mulţi cumpărători sunt aşa de fraieri.

Cei care ştiu asta cel mai bine sunt campionii care vând păsări în afara ţării.

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html