Mai jos,
traducerea articolului “That this the
way” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)
Sunt unele lucruri în viaţă, pe care nu le suport.
De exemplu, nu-mi place să aştept blocat în trafic,
şi urăsc aşteptarea la medic. Nu suport oamenii care conduc încet pe banda
stângă şi pe cei care se sărută pe ringul de dans. Dumnezeu ştie câte ore am
petrecut în toaletă, în timpul petrecerilor unde au exitat astfel de probe de
săruturi pe muzică.
Un alt lucru pe care nu-l suport sunt crescătorii de
porumbei care induc în eroare pe ceilalţi, şi nu doar când este vorba de
începători.
Și credeţi-mă, înşelarea colegilor, intenţionat sau
nu, se întămplă foarte des în acest sport.
Nu este
adevarat!
Mulţi oameni cred că dacă nu ai destul timp şi o
mulţime de bani, poţi uita de gândul de a deveni campion.
În mod greşit ei susţin că banii vor distruge acest
sport. Nu sunt de acord.
După părerea mea, există şi unele dezavantaje atunci
când eşti plin de bani. Pentru că oamenii cu bani sunt mai puţin atenţi atunci
când cumpără păsări. Apoi, aceşti oameni tind să aibe prea multe păsări,
neselectate suficient de mult.
Pe de altă parte, oamenii cu bani puţini vor fi mult
mai atenţi cu păsările aduse în propriile crescătorii. Ei nu pică aşa de uşor în capcana numelor,
liniilor sau a pedigree-lor. Ei ştiu doar că trebuie să fie un pic mai
inteligenţi. Oamenii cu bani puţini vor face o selecţie strictă. Iar selecţia
are o importanţă foarte mare în acest sport.
Campionii sunt cu totii diferiţi, însă au un lucru în
comun: selecţia strictă. Ei scapă de păsările pe care alţii le vor pune în matcă.
Ceea ce vreau să spun este că nu este necesar să
cheltuiţi mulţi bani pentru a obţine păsări bune. Și nu trebuie să pierdeţi
multe ore, zilnic, în crescătorie pentru a avea succes.
B.S.
Într-adevăr, sportul columbofil nu este atăt de
dificil. Îndrăznesc să spun că am concurat foarte bine întreaga mea viaţă.
În 2012 am bătut recordul, câştigând 14 locuri întâi,
în 2013 am fost crescătorul numărul unu la categoria maturi în “H v Brabant”.
Dar niciodată nu am acordat atenţie lucrurilor cum ar
fi al şaptelea zbor, degetelor albe, antrenamentelor cu steagul alb, sau
semnului din ochi, despre care cunoaşteţi foarte bine părerea mea. Nu ştiu să
împerechez porumbeii după culoarea ochilor, deoarece despre ochi cunosc la fel
de puţin ca şi despre muşchi.
Cu toate acestea, niciodată nu am avut un sezon prost
în toţi aceşti ani, chiar mai mult, rareori am avut o etapă proastă. Dar oare
nu cei mai mari campioni sunt aceia care pretind că ştiu puţine lucruri despre
porumbei?
În special începătorii nu trebuie să se lase înşelaţi
cu privire la tot ceea ce aud sau citesc. Deoarece, ar putea fi atenţi la
lucrurile care nu merită atenţie.
Simplu
Reproducerea multor pui, concurarea multor păsări şi
selecţia este calea care vă va conduce la succes.
Selecţia ar trebui să se bazeze pe
rezultate şi sănătate naturală. Tot ce vă trebuie sunt păsările bune! Iar
diferentă dintre păsările bune şi celelalte constă în orientare, rezistenţă,
sănătatea naturală şi dragostea faţă de crescătorie. Cu sigurantă, aceste lucruri
nu pot fi văzute în picioarele albe, al şaptelea zbor sau în ochii
porumbelului.
Și medicamentaţia? Hmm, eu nu cred
în medicamente. Mai mult decât atât, care este sensul de a face păsările să zboare
mai repede, atâta timp cât ele nu sunt capabile să găsească cel mai scurt drum
spre casă?
Crescătoria lui Boeckx, departe de a fi frumoasă, însă
păsările sale concurează foarte bine de aici.
Practica
Crescătorii care au concurat bine odată, iar apoi au
devenit mediocri, vor înţelege cel mai bine ce vreau să spun.
În zilele lor de glorie, aceştia au fost suspectaţi
de deţinerea unor secrete. Asta până nu au mai avut păsări bune. Și odată cu
păsările bune au pierdut şi secretele.
Crescătorii, cum ar fi Eddy Janssens, Diels, Boeckx,
Stickers Donkers şi aşa mai departe, au devenit campioni chiar dacă nu au
cheltuit mulţi bani pe porumbei. Iar zburătorii lor fantastici sunt ţinuţi în
crescătorii departe de a fi frumoase. Crescătoriile Janssens şi Boeckx pot fi
încoronate ca fiind cele mai urâte din Belgia. Păsările lor au concurat excelent
din aceste crescătorii.
În ceea ce priveşte asta, povestea lui Eddy Janssens
este interesantă. În 2012 el a obosit de a fi luat în râs pentru crescătoria sa
urâtă. El a făcut ceva bani din vânzarea unor păsări şi a decis să-şi
construiască o nouă crescătorie. Și ce fel de crescătorie? Ceva de vis!
Izolaţia, ventilaţia şi aşa mai departe au fost în conformitate cu toate normele.
Colegii columbofili priveau cu gura larg deschisă, la crescătoria desprinsă
parcă dintr-un basm.
Au devenit rezultatele mai bune decât erau?
Dimpotrivă. Din noul lor palat, păsările nu au mai concurat aşa de bine.
Vechile crescătorii ale lui Eddy Janssens nu respectă nicio
regulă, dar s-au dovedit a fi bune.
Crescătoria
Crescătoria este foarte importantă pentru condiţia
păsărilor. Iar condiţia păsărilor este importantă pentru a concura.
Multe cărţi s-au scris despre crescătorii. Acestea ar
trebui să fie bine izolate şi ventilate, iar acoperişurile plate ar trebui
evitate. Aceasta este teoria. Vechile crescătorii ale lui Eddy Janssens aveau
acoperişul plat. De asemenea, crescătoria campionului pe distanţe scurte, v d
Bulck, avea acoperişul plat.
Oamenii îşi izolează propriile crescătorii, pentru a
obţine o diferenţă cât mai mică posibilă între temperaturile din timpul zilei
şi cele nocturne.
Stickers Donckers, campionul pe distanţă scurtă, ar trebui să râdă despre acest lucru. Crescătoriile sale sunt izolate cu tifon.
Păsările tinere sunt ţinute în voliere deschise. Iar acestea concurează ca
dracu’.
Fraţii
Am avut odată pe aşa numitul meu Campion şi pe
fratele lui de cuib. Nu se diferenţiau prin nimic. Aceeaşi culoare, aceeaşi
aripă, acelaşi corp şi aceeaşi părinţi. Trebuia să verific inelele pentru a
vedea care-i unul şi care-i celălalt. Dar, în timpul concursurilor, a fost o
mare diferenţă. Campionul era un campion, fratele său era absolut lipsit de valoare.
Fratele unui campion, dacă nu concurează bine, atunci
este un bun reproducător, susţin unii.
Pe ce se bazează această teorie?
Ar trebui să reproducem din campion sau din fratele
acestuia? Nu trebuie nimic.Singurul lucru de care aveţi nevoie este norocul.
Norocul vă poate ajuta un pic.
Formula succesului, aşa cum am spus mai devreme, este
de a reproduce mulţi pui, de a concura multe păsări şi de a sacrifica mulţi. Sau
eliminaţi păsările proaste, vindeţi păsările bune şi păstraţi doar campionii.
Concluzie
Ce putem spune despre alimentaţie?
Ludo Claessens obişnuia să spună că hrana este cel
mai important lucru în acest sport. Pe de altă parte, Roodhooft spune că nu ştie
nimic despre hrană.
Acest lucru poate suna ciudat, dar nici eu nu ştiu. Şi,
totuşi, am concurat foarte bine întreaga mea viaţă, iar Andre la fel.
Cu bani puteţi
cumpăra cel mai frumos căine din lume, dar nu puteţi cumpăra datul din coadă.
Alte
articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole
ale altor columbofili celebri, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu