Prima victorie, de Marius Nicolae

Putea sta ore în şir privind la stolul de porumbei. Le urmărea zborul în înaltul cerului, apoi, ascunzându-se vederii pentru a nu-i speria, îi observa cum aterizau, unul câte unul, pe acoperişul crescătoriei.

Îi cunoştea pe fiecare în parte, după culoare. Roşul era preferatul său pentru că ieşea mereu în evidenţă pe lângă majoritatea albaştrilor şi solzaţilor.

Atunci când se apropia foarte mult de plasa volierei, porumbeii tresăreau speriaţi. Trebuia să şi-i apropie, să le câştige încrederea, dacă vroia să aibă succes în ceea ce-şi pusese în gând.

Avea încredere în propriile forţe, ştia că va veni ziua când va putea ajunge acolo sus, unde şi-a dorit mereu să ajungă. Doar că mai avea nevoie de ceva timp, pentru a creşte. Totuşi, ştia că nu va putea aspira niciodată la porumbeii vecinului. Doar cei foarte buni puteau ajunge acolo, pe cea mai de sus treaptă.

Se mulţumea însă cu porumbeii din propria ogradă. Pentru el, ca începător, erau deajuns. Cel puţin deocamdată.

În ziua când a văzut primii puişori ieşind din ouă, speranţele lui s-au ridicat la cote maxime. Aştepta ziua când aceştia îşi vor lua zborul. Era pregătit pentru asta. Iubea provocările. Era pregătit să concureze cu cei mai rapizi dintre ei. Știa că, până la urmă, într-un fel sau altul, va câştiga.

Dar iată, un porumbel tocmai ce a coborât în grădină să ciugule câteva boabe de porumb. Probabil vreun rătăcit. Îl recunoştea după penaj ca făcând parte din stol, deşi era foarte schimbat din cauza oboselii. Intrarea în crescătorie era închisă, porumbeii ieşeau la zbor doar cu program. Învăţase asta de multă vreme.

Poate că acum avea ocazia să-şi demonstreze agilitatea. Îşi încordă spinarea, arcuindu-se, apoi, făcu un salt fulgerător şi prinse porumbelul. Simţi sângele cald al acestuia, ţâşnindu-i din gât. Reuşise. 

Pisoiul se simţea învingător. Era prima lui victorie. Știa că va deveni un prădător de temut pentru stolul de porumbei. Instinctul sângelui îşi spusese cuvântul…

Alte povestiri cu final neasteptat, aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/eseuri.html