Asa cum spune Ad Schaerlaeckens in articolul original 'Mysteries', "cu cat te implici mai mult in acest sport, cu atat mai multe intrebari si mai putine raspunsuri o sa ai".
Iata cateva din misterele cu care ne confruntam:
MISTERUL PIERDERILOR
Desi in trecut nu toti crescatorii de porumbei aveau masina pentru a-si transporta porumbeii, antrenamentele facandu-se de regula cu ajutorul bicicletei, pierderile in randul puilor din prezent sunt mult mai mari. Asa cum spune Ad, inainte cuvantul "pierdere" se folosea doar cu sensul de pierdere a banilor jucati la pariuri, ci nu cu referinta la porumbei.
Initial s-a presupus ca aceste pierderi erau din cauza concursurilor grele, de la distante mari, dar s-a observat ca, dimpotriva, in concursurile de fond pierderile de pui erau mai mici decat in concursurile de viteza din Iunie.
Apoi atentia a fost indreptata asupra unor factori ce nu erau prezenti in trecut: Internetul, telefoanele mobile, GPS-urile, poluarea, etc. Dar si acest argument a fost eronat. S-a observat ca toamna, puii, chiar fara un antrenament intensiv se intorc fara probleme, pierderile fiind mult mai mici. Dar oamenii folosesc la fel de mult Internetul, telefoanele si celelelate device-uri si toamna...
Unii crescatori au renuntat sa-si concureze puii, facand doar cateva antrenamente toamna pentru a obisnui puii cu conditiile concursurilor. Altii au renuntat la reproducerea din timpul iernii considerand ca naparlirea este unul din motivele pierderilor.
Iata cateva din misterele cu care ne confruntam:
MISTERUL PIERDERILOR
Desi in trecut nu toti crescatorii de porumbei aveau masina pentru a-si transporta porumbeii, antrenamentele facandu-se de regula cu ajutorul bicicletei, pierderile in randul puilor din prezent sunt mult mai mari. Asa cum spune Ad, inainte cuvantul "pierdere" se folosea doar cu sensul de pierdere a banilor jucati la pariuri, ci nu cu referinta la porumbei.
Initial s-a presupus ca aceste pierderi erau din cauza concursurilor grele, de la distante mari, dar s-a observat ca, dimpotriva, in concursurile de fond pierderile de pui erau mai mici decat in concursurile de viteza din Iunie.
Apoi atentia a fost indreptata asupra unor factori ce nu erau prezenti in trecut: Internetul, telefoanele mobile, GPS-urile, poluarea, etc. Dar si acest argument a fost eronat. S-a observat ca toamna, puii, chiar fara un antrenament intensiv se intorc fara probleme, pierderile fiind mult mai mici. Dar oamenii folosesc la fel de mult Internetul, telefoanele si celelelate device-uri si toamna...
Unii crescatori au renuntat sa-si concureze puii, facand doar cateva antrenamente toamna pentru a obisnui puii cu conditiile concursurilor. Altii au renuntat la reproducerea din timpul iernii considerand ca naparlirea este unul din motivele pierderilor.
MISTERUL PRIPASITILOR
Multi dintre noi am pierdut porumbei care participasera pana atunci la o multime de etape. Apoi, dintrodata, de la distante chiar mai mici decat distantele anterior clasate, acesti porumebi se pierd. Se pripasesc in alta crescatorie si raman acolo.
Sunt crescatori care ineleaza personalizat puii, asa incat pot fi anuntati despre pripasirea lor in alta crescatorie.
Unii chiar se duc si isi recupereaza puii pierduti. Si surpriza, la urmatoarea etapa porumbelul se duce din nou la acea crescatorie unde nu a stat decat cateva zile, desi deseori zburand mai multi km decat ar fi zburat in drum spre casa.
Iata ce spune Ad Schaerlaeckens despre acest lucru: "Unii crescatori elibereaza acesti pripasiti departe de casa in speranta ca nu se vor mai intoarce. Dar de multe ori acest lucru se intampla din nou… porumbelul ajunge acasa inaintea crescatorului.
CULOARE SI CALITATE
In ultimul timp majoritatea campionilor s-au "colorat" in albastru si solzat. In revistele vechi columbofile se gaseau foarte multi campioni rosii, baltati, schalii, negrii, etc.
Aceste culori s-au rarit ca urmare a unei selectii bazate pe rezultate? Ar insemna astfel ca avem o legatura intre culoare si calitate. Sau selectia au facut-o rapitoarele, culorile mai vizibile fiind primele luate in colimator?
Deasemenea, referitor la culoarea ochilor, Ad face urmatoarele remarci:
"Observati ca exista mai multi campioni cu ochi galbeni decat inainte.
Sunt crescatori care ineleaza personalizat puii, asa incat pot fi anuntati despre pripasirea lor in alta crescatorie.
Unii chiar se duc si isi recupereaza puii pierduti. Si surpriza, la urmatoarea etapa porumbelul se duce din nou la acea crescatorie unde nu a stat decat cateva zile, desi deseori zburand mai multi km decat ar fi zburat in drum spre casa.
Iata ce spune Ad Schaerlaeckens despre acest lucru: "Unii crescatori elibereaza acesti pripasiti departe de casa in speranta ca nu se vor mai intoarce. Dar de multe ori acest lucru se intampla din nou… porumbelul ajunge acasa inaintea crescatorului.
Sincer, acest lucru mi s-a intamplat mie cu porumbei care au STAT DOAR DOUA ZILE IN CRESCATORIA MEA, si nu chiar in crescatorie, ci in cotetul cainilor fara nicio vedere afara.
Chiar nu mai indraznesc sa-mi antrenez maturii de la o distanta de 50km primavara, fara sa fac cateva antrenamente mai scurte inainte."
CULOARE SI CALITATE
In ultimul timp majoritatea campionilor s-au "colorat" in albastru si solzat. In revistele vechi columbofile se gaseau foarte multi campioni rosii, baltati, schalii, negrii, etc.
Aceste culori s-au rarit ca urmare a unei selectii bazate pe rezultate? Ar insemna astfel ca avem o legatura intre culoare si calitate. Sau selectia au facut-o rapitoarele, culorile mai vizibile fiind primele luate in colimator?
Deasemenea, referitor la culoarea ochilor, Ad face urmatoarele remarci:
"Observati ca exista mai multi campioni cu ochi galbeni decat inainte.
Crescatorilor americani si germani le plac in special porumbeii cu ochi albi.
Si acum taiwanezii au trecut mai mult la pasari cu ochi galbeni.
Este o greseala, bineinteles, sa credem ca porumbeii cu ochii albi sunt mai buni pentru vreme frumoasa, iar porumbeii cu ochii inchisi zboara mai bine pe timp innorat. Cum este o greseala, deasemenea, sa spunem ca porumbeii cu ochii inchisi ar fi mai buni reproducatori.
Eu nu cred in lucrurile astea.
La fel cum nu cred in crescatori care pretind ca pot recunoaste un bun reproducator sau un bun zburator doar uitandu-se la pasare.
Uneori, acesti crescatori iti vor spune despre doi pui aflati in cuib: “acesta este un zburator, celelalt este un reproducator”.
Din nou nonsensuri.
Exista doar un singur mod de a vorbi de calitatea unui porumbel: Rezultatele."
O INTAMPLARE PERSONALA
In anul in care am reinceput sa cresc porumbei voiajori am cumparat mai multi pui de la mai multi crescatori. Bineinteles, cativa s-au pierdut, unii disparand de la primul zbor in jurul crescatoriei, altii la antrenamentele individuale.
De remarcat a fost o porumbita pe care, dupa prima iesire afara (era pui de 4-5 saptamani), am recuperat-o din crescatoria unui vecin columbofil. A doua zi a reusit sa pacaleasca ACELE trapei si dusa a fost.
S-a intors dupa 7 luni ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. A intrat in stolul meu ca si cum ar fi zburat laolalta dintotdeauna, desi uitandu-ma pe evidente am observat ca majoritatea porumbeilor de acum erau diferiti fata de cei pe care ii cunoscuse in putinul timp cat a stat la mine.
Am crezut ca porumbita a fost inchisa timp de 7 luni si la eliberare a venit acasa.
Dar stim cu totii ca puii care nu zboara de mici cu stolul, de regula atunci cand ies afara zboara separat de acesta. Sa fi existat oare ceva mai mult timp intre momentul eliberarii si cel al intoarcerii acasa? Timp in care s-a obisnuit sa zboare in formatie. Cine stie!
Cert este ca am angajat-o la concursuri la cateva saptamani de la sosire. A fost aproape mereu prima venita acasa. Din pacate am pierdut-o la o etapa mai grea. :(
O INTAMPLARE PERSONALA
In anul in care am reinceput sa cresc porumbei voiajori am cumparat mai multi pui de la mai multi crescatori. Bineinteles, cativa s-au pierdut, unii disparand de la primul zbor in jurul crescatoriei, altii la antrenamentele individuale.
De remarcat a fost o porumbita pe care, dupa prima iesire afara (era pui de 4-5 saptamani), am recuperat-o din crescatoria unui vecin columbofil. A doua zi a reusit sa pacaleasca ACELE trapei si dusa a fost.
S-a intors dupa 7 luni ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. A intrat in stolul meu ca si cum ar fi zburat laolalta dintotdeauna, desi uitandu-ma pe evidente am observat ca majoritatea porumbeilor de acum erau diferiti fata de cei pe care ii cunoscuse in putinul timp cat a stat la mine.
Am crezut ca porumbita a fost inchisa timp de 7 luni si la eliberare a venit acasa.
Dar stim cu totii ca puii care nu zboara de mici cu stolul, de regula atunci cand ies afara zboara separat de acesta. Sa fi existat oare ceva mai mult timp intre momentul eliberarii si cel al intoarcerii acasa? Timp in care s-a obisnuit sa zboare in formatie. Cine stie!
Cert este ca am angajat-o la concursuri la cateva saptamani de la sosire. A fost aproape mereu prima venita acasa. Din pacate am pierdut-o la o etapa mai grea. :(
Multe
alte articole columbofile despre cercetare, genetică, tratamente, etc găsiți
aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu