Mai jos găsiţi traducerea articolului „The Italian” de Ad Schaerlaeckens
Sursa: http://www.schaerlaeckens.com/
Sincer vorbind, nu sunt dornic de vizitatori, însă trebuie să recunosc că am ce învăţa din aceste vizite.
De la americanii întotdeauna fericiţi şi în marea lor majoritate mult prea graşi, care se întreabă uimiţi de ce nu-şi pot servi, dimineaţa, micul dejun la fiecare colţ de stradă.
Apoi, am învăţat de la chinezi si japonezi, acele persoane înzestrate cu doi ochi, două urechi, un nas, o gură, două mâini, două picioare şi o cameră foto.
Am învăţat şi de la nemţi, acele fiinţe precise, care uneori poartă ciorapi de lână, şi care sunt aşa de perfecţi şi de corecţi în tot ceea ce fac. Aceştia respectă legile, nici măcar nu-şi spală maşinile acolo unde e interzis, în schimb conduc nebuneşte pe autostradă. Dacă conduci doar cu 140km/h pe autostrăzile lor, împiedici traficul. BMW-uri si Mercedes-uri trec pe lângă tine zgomotos, atât pe partea stângă cât şi pe partea dreaptă, iar şoferii iti fac semn cu degetul la cap, vrând să-ţi spună că eşti nebun de mergi aşa de încet.
Insă noi, şi mai ales eu, avem propriile limite şi defecte, dar este oare greşit faptul că eşti diferit de ceilalţi?
Italianul
De această dată am primit vizita unui italian împreună cu soţia sa. Vroiau să viziteze nişte crescătorii împreună cu mine. Nu ştiu de ce am fost de acord, probabil din cauza limbii, care este fascinantă şi impresionant de melodioasă.
De parcă limba italiană nu este doar pentru vorbit, ci şi pentru compus şi cântat, în acelaşi timp. Propoziţiile sunt adevărate simfonii.
Pune-i unui italian o întrebare simplă, iar acesta îţi va răspunde „cântându-ţi” minute în şir, însă la urmă vei descoperi că nu ai înţeles nimic.
Sau poate i-am însoţit datorită soţiei sale, o blondă frumoasă - şi acum trebuie să fiu atent la ceea ce spun - bine făcută.
Ziua în compania acestora părea interesantă.
Veterinarul
Inevitabil, prima vizită am făcut-o unui medic veterinar. Acest om umplea pungi cu un praf misterios, iar dacă mă intrigă ceva, atunci este să văd un veterinar făcând acest lucru.
- Ce pui în acele pungi? am întrebat.
- Câţiva clienţi au probleme cu tricomonoza. Le-am prescris un tratament împotriva acesteia, însă după câteva săptămâni m-au sunat din nou în legătură cu aceeaşi problemă. La început, am gândit, sunt două posibilităţi: fie eu sunt un medic slab, fie medicamentele mele nu sunt bune de nimic. Insă din moment ce nu mă consider cel mai slab medic veterinar, iar medicamentele mele s-au dovedit deja folositoare cu altă ocazie, atunci ar mai trebui să fie şi altceva.
Iar acel altceva este climatul! Pe timpul iernii, porumbeii beau puţină apă, pe când vara beau de 4 ori mai multă apă decât în mod normal. Deci, atunci când tratezi porumbeii prin intermediul apei de băut, aceştia nu-şi vor primi doza suficientă pe timpul iernii, iar vara doza va fi prea mare.
De aceea, vă sfătuiesc să administraţi medicamentele doar pe mâncare. Eu studiez acum de ce cantitate de medicament este nevoie în acest caz. Bineînteles, poţi administra medicamentele şi pe cale orală, însă asta înseamnă un volum mai mare de muncă.
Expertul
L-am vizitat, de asemenea, pe dl. Z din oraşelul Riel.
- Iată expertul! m-a întâmpinat acesta.
Il cunosc pe Z de multă vreme, şi mă întrebam oare cu ce o-i fi greşit, deoarece, urăsc să mi se spună Expertul. Dacă este cineva pe Pământ care ştie puţine lucruri despre porumbei, atunci aceea persoană sunt eu. Eu sunt acela care trebuie să reproducă o mulţime de pui în fiecare an, pentru că nu îmi pot da seama dacă un porumbel e bun sau nu.
De ce oare şi ceilalţi crescători scot tot aşa de mulţi pui? Nici ei nu pot face diferenţa?
Poate că am exagerat când am spus că nu cunosc nimic despre porumbei, trebuie să recunosc că ştiu câte ceva.
Dar să ne întoarcem la dl. Z.
Super pasare
- Iţi aduci aminte de el? m-a întrebat acesta, arătând spre un porumbel.
Nu mi-am dat seama ce vroia să spună.
- Acesta este cel mai bun reproducător al meu, a continuat el, iar tu mi-ai prezis asta fără să vezi măcar porumbelul.
Tot nu înţelegeam.
Atunci mi-a spus povestea lui.
- Acum mult timp în urmă, acest porumbel a câştigat locul unu, iar tu m-ai întrebat cum a fost vremea în acel concurs. Vânt din spate, am spus eu. Păstrează-l, mi-ai spus apoi. Nu am luat în serios spusele tale, dar acest porumbel a devenit un adevărat super reproducător.
Mi-am aprins o ţigară, aşa cum fac mereu în rarele ocazii când primesc complimente, trăgând cu poftă din ea.
Asta îmi aminteşte de porumbelul meu „06”. Acest „06”a câştigat primul loc, în prima etapă la care a fost angajat ca pui.
- Aceasta pasăre va deveni o stea, am zis eu atunci.
- Va deveni un campion, doar pentru că a câştigat locul întâi într-un concurs de la mai puţin de 100 de kilometri, cu vânt din spate? m-au întrebat colegii columbofili.
- Exact! am spus.
Nu se mai puteau opri din râs.
Porumbelul a devenit campion şi chiar mi-a dat un pui care a câştigat locurile 4 si 5 în concursul Naţional de la Bourges în Belgia, în cele două concursuri participând nu mai puţin de 20,000 de păsări.
Atentie!
Este o greşeală să spui că etapele cu vânt din spate sunt concursuri norocoase. Tocmai în astfel de curse porumbeii trebuie să aibe calitatea de a părăsi stolul, imediat după lansare. Insă acest lucru nu este foarte uşor, atâta timp, cât viteza este foarte mare, în astfel de concursuri cu vânt din spate.
In astfel de circumstanţe, păsările au la dispoziţie un timp scurt pentru a-şi corecta direcţia de zbor.
Insuşi Jan Grondelaars, un adevărat simbol în sportul columbofil, obişnuia să spună că a câştiga concursuri cu vânt din spate este mult mai greu decât a câştiga cu vânt din faţă.
Am observat, deseori, că un super porumbel, care nu este în formă bună, poate clasa cu vânt din faţă, însă în cazul concursurilor cu vânt din spate, când vitezele de concurs sunt mult mai mari, acest porumbel nu are nicio şansă.
Să privim înapoi la concursul Naţional Bourges, din 2009. Vânt puternic din spate, şi cele mai bune păsări au fost în top.
- Nu este niciun noroc în cursele cu vânt din spate, i-am spus italianului , care se uita neîncrezător ma mine.
El dorea să cumpere super porumbei, iar in opinia lui acestea erau păsările care câştigaseră primul loc în concursurile cu vânt din faţă
Sfatul
- Atunci ce porumbei ar trebui să cumpăr? m-a întrebat el.
- In niciun caz, nu porumbei bătrâni şi scumpi, i-am zis eu. Cumpără mulţi pui, preferabil pui de vară, care nu-s foarte scumpi.
- Dar vreau să mă întorc acasă cu un coş plin de porumbei, spuse el.
- Şi eu vreau să fiu la fel de bun ca Messi, i-am răspuns.
Ne-am luat la revedere în timpul cinei. El purta o cravată şmecheră, soţia sa avea un decolteu de-ţi lua respiraţia.
Niciodată nu am mai văzut un chelner întorcându-se iarăşi şi iarăşi la masa noastră pentru a ne întreba dacă totul este în regulă.
Alte
articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole
ale altor columbofili celebri, aici:
:-) ...super articol! ...super autor! ...super traducator! In concluzie, SUPER BLOG ! Adi D.
RăspundețiȘtergereMultumesc Adi!
Ștergerechelnerul si decolteul!
Ștergere