Preferati porumbeii frumosi sau pe cei urati, dar cu rezultate frumoase? Devin porumbeii din ce in ce mai frumosi in ochii nostrii odata cu castigarea concursurilor?
Sa vedem mai jos, care este parerea lui Bob Rowland in articolul sau “Let's talk about... Ugly pigeons!” (sursa: http://www.pigeonbasics.com/articles/article218.html)
“Aceasta nu este povestea ratustii cea urate, care creste si devine o lebada frumoasa, nici povestea Cenusaresei care il intalneste pe Fat Frumos si traiesc fericiti si indragostiti pana la adanci batraneti.
Este vorba despre porumbeii care au parinti urati si care vor reproduce, la randul lor, urmasi urati.
Cautam noi oare doar porumbeii frumosi? In cazul in care un porumbel nu este asa de frumos, cautam motive pentru a-l elimina din crescatorie in viitor?
Poate am gandi altfel daca cel mai bun porumbel zburator al nostru nu ar fi si un porumbel frumos.
Campionul meu care a iesit de 3 ori invingator era un porumbel lung, slabut si adanc, dar cu siguranta acesta m-a facut sa arat bine cand numele meu a aparut in fruntea clasamentului. As fi bucuros sa am o crescatorie plina cu asemenea atleti datorita rezultatelor, ci nu a frumusetii.
Trebuie sa ne intrebam pe noi insine daca suntem in cautarea frumusetii sau a performantei! Cei mai multi vor spune ambele, dar din experienta mea, am constatat ca obtinerea unui porumbel cu rezultate in partea de sus a clasamentului este mult mai dificila decat cumpararea si inmultirea unor porumbei frumosi.
Stiu crescatori care detin astfel de specimene frumoase, dar nu ii concureaza de teama sa nu-i piarda.
In timpul vizitelor mele intalnesc oameni care imi vorbesc de puii obtinuti din porumbei campioni.
In schimb, rareori aud vorbindu-se despre un porumbel obtinut dintr-un campion care sa fi dat la randul sau multi campioni.
Tututor ne place sa credem ca avem pasari exceptionale in crescatorie si laudam aceste pasari mai mult decat o justifica faptele lor.
Porumbeii buni, in general, provin din pasari bune, insa atunci cand ne uitam pe cartile columbofile vechi de 40-60 de ani, pozele porumbeilor erau in mare parte neretusate.
Astfel, fotografia arata realitatea.
Multi dintre acesti porumbei nu erau frumosi.
Acum avem specialisti ce pot lua fotografia unui porumbel si cu ajutorul unor software-uri pot crea o imagine mult diferita de realitate. Acest lucru a devenit parte din joc."
Daca privim majoritatea pozelor cu porumbeii expusi la vanzare pe diverse site-uri columbofile vom descoperi ca intre imaginea prezentata si original nu prea exista multe asemanari.
Multi au returnat pasarile cumparate “orbeste” deoarece acestea nu aveau nimic in comun cu realitatea prezentata in scop comercial. Majoritatea acestor specialisti nici macar nu mai pierd timpul cu retusarea fotografiilor. Ei nu fac altceva decat sa compuna diverse parti ale porumbelului, luand cea mai frumoasa aripa, cel mai frumos gat, etc, uneori doar capul fiind al porumbelului original.
“O alta problema este ca de cele mai multe ori in fotografiile de prezentare a campionilor nu sunt trecute si distantele de concurs. In general, este trecut numele localitatii de unde s-a realizat lansarea, dar pentru majoritatea dintre noi, care nu locuim in tara respectiva, nu este posibil sa ne dam seama care este distanta exacta de concurs.
Mai mult de atat, atunci cand apare o lista lunga de clasari, atunci cu siguranta este vorba de un porumbel de viteza.
Este foarte dificil ca un porumbel ce concureaza pe distante lungi sa obtina un sir de victorii, datorita timpului necesar pentru recuperarea pasarii dupa concurs.
Porumbei de viteza pot fi angajati saptamanal, in unele cazuri chiar mai des. Un porumbel bun de fond maraton poate fi angajat in 50-60 de etape pe parcursul catorva ani, in timp ce un porumbel de viteza, ce participa doar la etape scurte, poate fi angajat de nenumarate ori in timpul unui sezon.
Trebuie sa ne gandim bine la ce categorie dorim sa participam, specializarea pe o anumita categorie fiind cheia succesului in acest sport.
Daca doriti sa concurati la concursurile de mare distanta, atunci va trebui sa aveti porumbei care sa reproduca pasari capabile sa zboare la acea distanta. Acesti porumbei arata si reactioneaza diferit fata de porumbeii de viteza, de care toata lumea este atrasa.
Lumea este plina de porumbei de 6 ore, asa incat acestia vor fi mereu mai multi decat ceilalti.
Pe masura ce durata zborului creste, porumbeii incep sa renunte si ma refer in primul rand la factorul oboseala.
Cu totii avem o limita de care nu putem trece, porumbeii nostri, de asemenea. Unii ajung la limita foarte rapid, altii putand mentinandu-se o perioada mai lunga de timp.
Nu exista RETETE care sa-ti garanteze succesul.
Multi imi reproseaza ca eu nu le spun ceea ce trebuie sa faca. Daca eu nu stiu ce au facut ei ieri, cum le pot spune ce sa faca astazi?
De asemenea, cu exceptia cazului in care locuieste acolo sau este familiarizat cu zona respectiva si cu principalele obstacole, cum poate cineva sa spuna ce trebuie facut astazi?
Ce va pot spune este faptul ca o reteta necesita porumbei buni, o crescatorie confortabila, sanatate si un mod de lucru, specific zonei, care se potriveste cu crescatorul si cu porumbeii.
Cand m-am mutat din Wisconsin in Florida, am adus porumbeii castigatori cu mine. Cativa dintre acestia au continuat sa-mi ofere rezultate bune si aici in Florida, dar au existat, de asemenea, linii care au concurat foarte bine in zona Wisconsin, dar aici s-au “pierdut”.
Incercati sa mutati un eschimos la ecuator sau un trib din zona ecuatorului in Antarctica, si vedeti daca acestia pot supravietui. Probabil unii vor reusi, dar nu vor mai da acelasi randament.
Hrana difera foarte mult functie de climat, astfel incat ingredientele necesare unui anumit climat pot fi chiar o piedica in alt climat. Aici, in Florida, de exemplu, veveritele sunt mici si nu au grasime pentru ca nu trebuie sa faca fata temperaturilor scazute, in timp ce veveritele din Wisconsin trebuie sa aibe straturi de grasime pentru a putea supravietui iernilor brutale.
Penajul porumbeilor difera, de asemenea. Desi eu cred ca, cantitatea de puf este aceeasi, calitatea penajului pare sa fie diferita. In Wisconsin le-am permis porumbeilor mei sa stea in voliere in timpul naparlirii, acest lucru parand sa le ofere fulgi grosi din abundenta, necesari mentinerii caldurii pe timpul iernii. Aici in Florida, porumbeii au nevoie de mai multe grasimi in hrana zilnica, atata timp cat soarele are un efect brutal asupra penajului datorita razelor ultraviolete.
Pare sa ne ingrijoram asa de tare de cum arata porumbeii nostrii si, totusi, atunci cand vine vorba de hrana, incercam sa cautam cele mai ieftine solutii posibile.
Nu cred ca un penaj bun se poate obtine folosind hrana ieftina, atata timp cat aceasta contine mai multi carbohidrati decat proteine si grasimi.
Are vreun sens sa cumparam porumbei scumpi si apoi sa facem economie de 2 dolari pentru hrana lor?
Eu unul prefer sa am porumbei pe care sa-i regasesc in partea de sus a clasamentului, si apoi daca acestia sunt si frumosi, sunt intradevar un baiat fericit, insa obiectivul meui in acest sport este sa castig concursurile si sa experimentez descoperirea unor metode de lucru mai bune decat cele folosite in prezent.
Sunt sigur ca gresesc de multe ori, dar dintotdeuana sportul a mers inainte datorita pionierilor ce au experimentat ceea ce altii nu au vrut sa faca.
Amintiti-va ca nimeni nu va cunoaste porumbeii mai bine decat voi, asa ca nu fiti preocupati de faptul ca ceilalti vor gasi porumbeii vostri frumosi sau urati. Daca tot ce vad la voi este o foaie de concurs, acest lucru poate fi deajuns sa-i impresionati, altceva nu conteaza.
Daca porumbeii nostrii nu pot castiga premii pentru noi, atunci putem spune ca suntem in afara barcii, si calcam apa pana ne vom ineca.”
Alte
articole Bob Rowland, aici:
Articole
ale altor columbofili celebri, aici:
Felicitari pentru bunavointa de a dezvalui si altora aceste articole super interesante!
RăspundețiȘtergere...cu deosebita admiratie, Adi Dragan