Iarna a revenit, iar acum, mai mult ca niciodata, mintea columbofilului se focalizeaza pe activitatea de selectare a noilor perechi de reproducatori.
Ce sa oprim in matca si ce nu? Ce combinatii sa facem pentru a imbunatati cat mai mult, sau macar sa pastram calitatea pasarilor pe care le detinem?
Se fac schimburi si noi achizitii. Se creeaza noi vise si sperante! Aceasta activitate este una dintre cele mai placute in acest sport.
Sa vedem mai jos ce spune Alfons Anker in “Rebusul Zburatorilor” despre acest lucru:
“Una dintre cele mai importante activitati a unui columbofil este selectarea perechilor, incercarea de a elabora planuri de imperecheri in ideea obtinerii unor exemplare deosebite. Nu gresesc daca spun ca este si una dintre cele mai placute activitati, deoarece ne pune in fata unor mari sperante, in fiecare an.
Horvat Janos scrie in cartea sa: <<Inainte de toate trebuie sa spun ce am auzit in trecut, cum ca trebuie reprodus din toti porumbeii unei crescatorii. Dimpotriva, asa ceva nu este admis>>.
Din punctul meu de vedere, in sportul columbofil, nu trebuie sa fim atat de categorici. In primul rand pentru ca, in reproductia animalelor - cal, ogar, porumbel - inca foarte multe combinatii si caractere nu pot fi prevazute, mult mai multe comparativ cu alte rase de animale. Toti am intalnit exemplare in concursuri sau la reproductie care s-au nascut de multe ori, intamplator. De multe ori la imperecherea parintilor ne-am gandit la orice, numai la aparitia unui <<extra class>> nu. Trebuie sa recunoastem ca urmasii celor mai buni porumbei devin, intr-un procent ridicat, numai date statistice. Mai ales in concursuri.
Personal reproduc porumbei de 30 ani, iar meseria mea <<oficiala>> este de genetician - ameliorator. M-am straduit timp de mai multi ani sa-mi explic si sa-mi alcatuiesc cat mai exact perechile de reproductie, dupa anumite criterii stiintifice. Nu imi este rusine sa recunosc ca, cu toate acestea, am avut multe surprize. Nu o data mi s-a intamplat ca acele perechi de care ma bucuram cel mai mult sa nu produca nimic valoros, iar cele de la care nu asteptam nimic sa produca exemplare deosebite. Daca si mie mi s-a intamplat asa ceva, atunci se poate intampla oricui, si celor mai putin initiati. Daca lucrurile stau asa - si sunt sigur de asta - atunci reproductia nu trebuie realizata numai pe cele mai bune exemplare (dupa parerea noastra), ci sa oferim sanse si altor perechi. In cresterea porumbeilor voiajori lucruri sigure nu prea exista, ci numai sanse, pe care, prin cunostiinte, le putem mari procentual.
Dupa parerea mea, o cale importanta este incercarea permanenta de a cantari urmatoarele caractere ale porumbeilor nostri: capacitatea de lupta, viteza, inteligenta, calitatea musculaturii, marimea pupilei, granulatia ochiului, constitutia usoara si echilibrata. La aceste caractere niciodata nu trebuie sa ne multumeasca calitatea lor, ci trebuie mereu sa cautam sa o imbunatatim. Daca reusim sa ridicam nivelul calitativ al acestor caractere la cote inalte, atunci, prin incrucisari si combinatii bine gandite, sa imprimam urmasilor vitalitate, rezistenta la efort, intrare rapida in forma, cu care sa depasim anumite limite pentru a ajunge la stadiul de campion.”
Asadar, avem de-a face, pe de-o parte cu trasaturi pe care un crescator experimentat le poate verifica “la mana”, cum ar fi musculatura, penajul, ochiul, constitutia, dar pe de alta parte avem si caractere pe care doar cosul le poate verifica: viteza, inteligenta, capacitatea de lupta, etc.
Sa presupunem, totusi, ca avem toate datele si experienta necesara pentru a putea puncta corect toate aceste caracteristici. Credeti ca este deajuns? Alfons Anker pare sa fie de alta parere:
“Nu este suficient sa imperechem pe cel mai bun cu cel mai bun, dupa zicala <<bun cu bun>> sau unui bun cu unul mijlociu pentru a castiga urmasi valorosi. Faptul ca un porumbel este <<bun >> sau <<mijlociu>> nu ne permite sa-i <<tragem pe acelasi calapod>>. Unii porumbei realizeaza performanta datorita unei inteligente remarcabile, reusind sa-si depaseasca adversarii, acesta fiind caracterul lui dominant. La altii organismul foarte rezistent si o capacitate de lupta ridicata, le ofera posibilitatea de a-si depasi propriile limite fizice. Altii, in comparatie cu exemplele anterioare, nu prezinta asemenea calitati, in schimb sunt inzestrati cu o supervitalitate care le ofera capacitatea de a rezista mai usor la efort, in conditiile in care adversarii si-au consumat toate rezervele. Toti porumbeii mai sus amintiti sunt <<buni>> dupa criteriul peformantei, dar analizandu-i mai atent, observam o diferenta uriasa intre ei. Daca luam in calcul caracterele care influenteaza marea performanta, atunci nu e totuna cum ii imperechem. Trebuie sa ne straduim sa aflam care sunt caracterelele pozitive dar si cele negative si, in functie de ele, sa realizam imperecherea.”
Si chiar si dupa ce avem stabilite aceste lucruri, tot mai trebuie sa tinem seama de ceva. Si anume, de conditiile de concurs. Care sunt concursurile care ne pot ajuta sa identificam porumbeii de calitate? Cititi mai jos:
“In depistarea calitatii sportive a unor porumbei trebuie sa luam in calcul si conditiile in care au fost obtinute: conditiile meteorologice, distanta de concurs, calitatea concurentilor, etc. La un concurs de 500 Km., primul porumbei a realizat o viteza de 2106 m/ min. Acest rezultat reprezinta, probabil, un record national. Oare acest porumbei este cu adevaral cel mai rapid porumbel din tara? La acel concurs vantul a suflat atat de puternic incat pasarile nu puteau sta pe acoperis. In saptamana urmatoare insa, tot la aceeasi distanta in conditii in care, pentru clasare, porumbelul trebuie sa lupte, pasarea respectiva nici nu se regaseste. Asadar conditiile meteo grele, vant puternic, ploaie, pot afecta negativ intoarcerea porumbeilor, fiind mai greu la o distanta de 300 Km, comparativ cu un concurs pe o distanta de 500 Km, desfasurat in conditii favorabile. Se intampla, la concursurile derulate in acceasi zi, ca pasarile lansate la distante mai mari sa ajunga acasa in acelasi timp cu pasarile angajate la distance mai scurte. De ce? Deoarece ia zborul lung, pasarile au avul vant din spate, iar la concursul de viteza, un puternic vant lateral.
Sau, porumbeii ce schimba mai rapid penajul, stralucesc la inceputul sezonului, in timp ce, in a doua parte se pierd printre cei obisnuiti. Unii crescatori apreciaza porumbeii care reusesc sa se remarce la concursurile grele, considerand ca reusesc datorita calitatilor pe care le au.
Din punctul meu de vedere, consider importante acele concursuri in care viteza se invarte in jurul vitezei de 1000 m/min sau chiar mai putin. Acestea sunt concursuri in care porumbelul trebuie sa lupte cu adevarat pentru realizarea unei clasari. Nu-mi convin, din punct de vedere al criteriilor reproductive, concursurile in care se realizeaza viteze foarte mari si se inchid foarte repede. In aceste conditii, chiar si pasarile slabe pot clasa, iar castigatorul este mai degraba rezultatul unei constatari rapide.”
Trebuie sa ne bazam, totusi, pe niste reguli in stabilirea perechilor si sa nu uitam ca factorul noroc are o importanta destul de mare.
“Care sunt motivele cele mai importante in realizarea unor perechi:
- Originea
- Performantele proprii
- Performantele rudelor apropiate
- Capacitatea combinativa, calitatea urmasilor
Despre origine am spus ca este suficient daca luam in calcul stramosii prezenti in ultimele trei generatii. Niciodata originea sa nu fie singurul si cel mai important motiv, ci mai degraba sa folosim aceasta informatie in obtinerea unor urmasi corcspunzatori. Daca pasarile nu prezinta caractere cu o valoare ridicata, atunci originea nu are importanta - degeaba in foaia de origine apar pasari una mai valoroasa decat alta.
Performantele proprii trebuie analizate minutios ca sa aflam care e realitatea. Performantele rudelor colaterale ne pot informa mult in acest sens, aratandu-ne cat este intamplare si cat valoare ereditara in famiiia respectiva.
Daca printre membrii unei familii exista multe exemplare de valoare, acesta este un semn bun.
Capacitatea combinativa este un alt element important. Exista combinatii din care rezulta mai multe exemplare valoroase, iar altele din care rezulta mai putine. Capacitatea combinativa se masoara observand calitatea urmasilor.
Din punctul de vedere al perechilor reproducatoare, este mai importanta pentru noi calitatea urmasilor si nu valoarea sportiva a acestora : <<pomul poate fi cunoscut dupa fructele sale>>. Este mai important sa urmarim valorile ridicate ale unor caractere, de exemplu cele aditive, decat originea lor. De multe ori este suficient sa urmarim, dintre caracterele aditive, calitatea musculaturii si a ochilor, iar dintre caracterele non - aditive, din urmarirea foii de origine - pedigree - ne poate da informatii utile privind gradul de inrudire si, prin aceasta, valoarea acestor caractere.”
Corelatiile ce se pot stabili pentru identificarea celor mai buni parteneri si modul cum putem face acest lucru, intr-un articol viitor.
Mos Nicolae sa va aduca, la noapte, multe cadouri!
Alte
articole Alfons Anker, aici:
Articole
ale altor columbofili celebri, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu