Schimbarea anuala a penajului compus din puf, fulgi si pene se numeste naparlire.
Aceasta inlocuire a penajului se face treptat si intr-o ordine precisa pentru fiecare zona a corpului: aripa, coada, etc.
Generalitati
O trasatura importanta a porumbelului este penajul cu care este acoperit corpul acestuia si care are rolul pe de o parte de a pastra corpului o temperatura ridicata si constanta, protejandu-l de intemperii, iar pe de alta parte, si cel mai important, de a asigura zborul porumbelului.
In componenta unei pene intra urmatoarele elemente:
- Tija penei (Calamusul) – partea bazala a axului penei, transparenta, goala pe dinauntru, cu a carei parte inferioara se fixeaza in piele;
- Rachisul – partea plina de tesut, aflata in prelungirea calamusului, prezinta un sant pe toata lungimea
- Lama penei – de o parte si alta a rachisului se gasesc niste lamele numite barbe sau steaguri. Aceste barbe sunt formate din ramuri si mai fine numite barbule, barbulele vecine sunt agatate intre ele cu ajutorul unor carlige, formand astfel lama elastica.
La penele aripii barbele (steagurile) sunt inegale, iar in timpul zborului, cand aripa loveste aerul, steagul mare al unei pene se sprijina pe steagul mic (mai rigid) al penei inferioare, formand astfel o lopata foarte puternica.
Penajul este uns permanent cu grasime din glandele uropingiene protejand pielea porumbelului de zapada, gheata sau ploaie.
De retinut faptul ca vasele sangvine care hranesc pana se inchid dupa cresterea completa a acesteia, ca urmare pana nu mai contine nicio celula vie. Deasemenea, coloratia ei nu mai poate fi schimbata decat prin actiunea diferitelor substante chimice sau a luminii, precum si prin uzura sau murdarirea penajului.
Aceasta face ca la anumite intervale de timp ele sa cada si sa creasca altele.
Schimbarea periodica a penelor se numeste naparlire.
Naparlirea un proces fiziologic care se desfasoara in tot cursul anului. Modul cum se desfasoara acest proces arata starea de sanatate a pasarii, echilibrul dintre functiile organismului si potentialul de regenerare al acestuia.
Astfel, daca dimineata vedem in crescatorie puf, proaspat cazut, este un indiciu de sanatate. Dimpotriva, pierderea abundenta a pufului este un semn de lipsa de forma, deci un semn rau.
Repartitia penelor pe corpul porumbeluluiRepartitia penajului nu este uniforma pe suprafata corpului, desi la prima vedere porumbelul pare bine imbracat in penaj.
In literatura de specialitate zonele cu pene se numesc pterile, iar cele fara pene, apterile.
Cu cat o pasare este mai buna zburatoare, cu atat portiunile corpului acoperite cu pene sunt mai mici.
Porumbelul prezinta urmatoarele zone pterile:
- regiunea spatelui - spinala,
- regiunea umerilor - humerala,
- regiunile pieptului – ventral – sub forma a doua fasii care au intre ele un spatiu gol,
- regiunea capului – capitis – acopera capul si o parte din gat,
- regiunile picioarelor – femurale si crurale,
- regiunea anala,
- regiunea codala – cuprinde marile pene rectrice si subcodalele,
- regiunea aripilor – alara – cuprinde toate penele aripilor (remige si tectrice) – cele mai importante in procesul de naparlire, deoarece de starea lor depinde posibilitatea porumbelului de a realiza rezultate bune.
Naparlirea aripii
Naparlirea penelor aripii incepe imediat dupa nasterea primei perechi de pui, cam dupa 10 zile de la depunerea celei de-a doua ponte si dureaza aproximativ pana in luna Decembrie.
Naparlirea penelor aripii incepe imediat dupa nasterea primei perechi de pui, cam dupa 10 zile de la depunerea celei de-a doua ponte si dureaza aproximativ pana in luna Decembrie.
De retinut faptul ca naparlirea este un rezultat al activitatii hormonale in organism, activitate ce incepe cu cateva saptamani inainte ca naparlirea propriu-zisa sa se vada.
Naparlirea aripii incepe cu aruncarea primei remige primare (notate cu 1 in figura) si continua cu pana a doua, aceasta naparlind atunci cand prima pana a crescut mai mult de jumatate.
Apoi la interval de 2-3 saptamani cad in ordine si celelalte, astfel incat, de regula, aripa nu ramane cu mai mult de o pana lipsa, pentru a nu stingheri pasarea in zbor.
Ca un caz particular, exista porumbei care au 9 sau 11 remige primare intr-una sau in ambele aripi.
Dupa aruncarea celei de-a cincea remige primare incepe si naparlirea celor 12 remige secundare, perioada care coincide cu ritmul maxim al naparlirii generale, in aceasta perioada incep sa cada si penele corpului si cele care acopera capacele aripilor.
Din aceasta cauza, este recomandat sa nu mai concuram porumbeii care au trecut de a sasea remige primara.
Unii autori, fini si perseverenti observatori ai biologiei porumbelului, sesizeaza ca remigele secundare se preschimba la intervale neregulate si fara respectarea unei ordini, ca in cazul remigelor primare. Apoi in fiecare an cade cate o remige secundara incepand de la 1 la 10. Remigele secundare schimbate sunt mai lucioase si mai rotunjite la varf, putand fi un indiciu la stabilirea varstei porumbeilor din cauza ca apar anual.
Naparlirea cozii
Aproximativ odata cu pierderea celei de a 6-a remige primare incepe si schimbarea rectricelor, care de obicei se desfasoara de la interior spre exterior, doua cite doua, la intervale de 2-3 saptamani.
Naparlirea penelor corpului – marea naparlire
Marea naparlire – schimbarea penelor de acoperire, a penelor de pe cap, gat, piept si tot restul corpului – se declanseaza la inceputul toamnei, aproximativ cam la caderea celei de-a 5-a remige primare si dureaza catre sfarsitul lunii Noiembrie. Este recomandat ca in aceasta perioada porumbeii sa nu fie obligati sa zboare. Deasemenea, se va impiedica clocitul, iar hrana oferita va fi cat mai bogata in substante nutritive.
Naparlirea pufului
Are loc in tot timpul anului, avand insa doua perioade importante, cu cadere mai abundenta:
- Prima are loc imediat dupa terminarea marii naparliri,
- Cea de-a doua perioada este la sfarsitul iernii, de obicei in cursul primei clociri, cand pasarea primeste puful de vara.
Unii crescatori practica metoda infometarii in luna Ianuarie (48 de ore fara hrana in fiecare saptamana) pentru a forta aruncatul pufului.
Atentie: depunerea oualelor opreste naparlirea fulgilor! Asadar, mare grija la imperecherile timpurii primavara, in special in cazul porumbeilor de zbor.
Observatii
Naparlirea anormala a penajului ascunde anumite carente si efectul va fi de micsorarea randamentului porumbelului, porumbel ce nu va putea ierna corespunzator si ale carui rezultate in anul urmator vor fi puternic influentate.
Sunt cateva masuri pe care crescatorul le poate avea in vedere pentru a favoriza naparlirea:
- Sistarea reproducerii la caderea celei de-a cincea remige primare, asigurand astfel terminarea naparlirii pana la sfarsitul anului si creand premizele pentru o naparlire normala in primavara urmatoare.
- Separarea sexelor si scoaterea cuiburilor grabeste desfasurarea naparlirii.
- Asigurarea unei alimentatii complete si echilibrate. De exemplu, se stie ca hranirea cu seminte oleaginoase asigura un penaj bogat, lucios si de buna calitate.
- Administarea de vitamine si hrana minerala.
In crescatoriile unde hranirea si nutritia sunt adecvate, unde nu se forteaza porumbeii sa scoata o multime de serii de pui, unde curatenia este pastrata, schimbarile se petrec normal: regulat si fara probleme.
Nu trebuie sa neglijam naparlirea daca dorim sa avem rezultate in acest sport.
O stare de sanatate excelenta este cheia unei naparliri armonioase.
Derularea naparlirii fiecarei categorii de pene in aceleasi perioade, an de an, arata ca foliculii se inchid, apoi se redeschid, oarecum potrivit unui program.
Exista si exceptii de la aceasta regula. In cazul unei pene smulsa accidental sau cu intentie, ea va fi imediat inlocuita cu alta.
Desfasurarea naparlirii este influentata de hormonii secretati de anumite glande endocrine, acestea putand interveni in reglarea naparlirii, reducand-o sau chiar oprind-o.
De exemplu, pe perioada clocirii, perioada de repaus sexual, naparlirea se deruleaza in ritmul sau obisnuit. Insa in ultimele zile ale iesirii puilor din ou – cand incepe secretia laptelui de gusa – sub influenta prolactinei – naparlirea inceteaza.
Actiunea luminii, scaderea brusca a temperaturii in interiorul crescatoriei, calitatea necorespunzatoare a hranei pot duce la incetinirea procesului de naparlire si mai ales reduc simtitor calitatea noilor pene.
Unii crescatori folosesc in acest scop metoda obscurizarii porumbeilor, atat in cazul puilor cat si a maturilor. Despre obscurizarea porumbeilor maturi aici:
Calitatea noului penaj, indeosebi a remigelor primare, reflecta starea de sanatate si conditia fizica a pasarilor.
Penele noi, lucioase, matasoase de culoare mai vie, arata o foarte buna vitalitate, in schimb, penele lipsite de luciu, uscate, aspre, atrag atentia asupra starii precare de sanatate a porumbeilor, o eventuala oboseala, epuizare a organismului in concursuri, o hranire neechilibrata, lipsa de minerale, vitamine, etc.
Se poate identifica momentul de slabiciune a unei pasari in functie de remigele naparlite anormal. Aripa porumbelului este ca o carte de vizita, putand identifica exact momentul cand pasarea a avut probleme.
In anumite cazuri se constata pene care in zona tijei au urme de sange (asa numitele `pene de sange’.
Uneori prezenta acestor pene cu defecte pot aparea izolat si doar la cateva pasari. In acest caz putem vorbi de accidente de naparlire. Insa, cand diversele defecte apar in numar mare si la mai multi porumbei din efectiv, atunci nu mai poate fi vorba de un accident, ci de o problema reala ce afecteaza pasarile din propria crescatorie.
Puii de porumbel incep sa naparleasca la varsta de 6-7 saptamani, iar naparlirea lor dureaza 5-6 luni.
In cazul tardivilor situatia este un pic diferita. Cei din August, Septembrie arunca doar cateva pene in anul nasterii, naparlirea continuandu-se anul urmator. Uneori, in cazul iernilor mai blande, naparlirea nu se va opri si va continua progresiv.
Tardivii eclozati dupa luna Septembrie nu vor naparli in anul nasterii, ci doar anul viitor cand vor arunca cate doua pene deodata: prima pana si a sasea, a doua si a saptea, etc.
Un porumbel jucat permanent in concursuri grele, concursuri ce ii depasesc posibilitatile lui fizice nu poate recupera corespunzator pentru o naparlire normala, iar consecintele se vor vedea in sezonul urmator. In cazul in care este vorba de un porumbel de valoare, este recomandat sa i se acorde un repaus de un an (sezon), repaus care poate fi total sau partial – doar concursuri usoare. Atentie: concursurile usoare nu sunt cele de la distanta mica, si cele cu conditii climaterice propice desfasurarii acestora: temperatura, vant, alte fenomene meteorologice, etc.
Nu se va trece la hranirea de iarna pana cand ultima remige primara nu a crescut la lungimea ei normala.
Unii crescatori angajeaza pasarile, de multe ori nerecuperate complet, la cat mai multe concursuri peste puterea lor fizica si morala, in speranta de a obtine norme si diplome.
Undeva la jumatatea lunii August se desfiinteaza vaduvia pentru a forta obtinerea rezultatelor si in ultima parte a sezonului. Zboara porumbeii in pozitii nu tocmai bune: atunci cand gonesc la cuib, pe pui mari, etc.
Apoi, dupa sezon, scot cate doi pui sau chiar mai multe serii din aceste pasari pentru a-i vinde. Aceasta combinatie afecteaza foarte mult rezistenta, potentialul si capacitatea de recuperare a pasarilor si in cele mai multe cazuri, sezonul urmator va fi catastrofal, chiar daca avem de-a face cu cei mai buni zburatori.
De regula, problemele de naparlire apar in ultima parte a procesului, atunci cand porumbeii arunca ultimele 2-3 remige primare. Asta deoarece rezervele se diminueaza continuu pe parcursul procesului de naparlire, iar atentia crescatorului este focalizata pe obtinerea rezultatelor, a puilor pentru vanzare, etc.
Este posibil ca hrana sa fi fost neadecvata. Nu trebuie sa majoram procentul de mazare sau de oleaginoase pentru ca s-ar putea sa avem probleme mai mari in viitor.
Crescatorul nu trebuie sa uite ca prioritatea lui e sa-si pregateasca porumbeii pentru sezonul urmator.
Sunt unii crescatori, asa numitii “specialist in cursele tarzii” care ies in evidenta doar in ultima luna a sezonului. Sa fie asta din cauza unei concurente mult mai reduse?
Pentru a preintampina naparlirea precoce a porumbeilor de zbor, majoritatea crescatorilor care vizeaza concursurile de fond-maraton prefera sa imperecheze pasarile cat mai tarziu - sfarsitul lunii Martie, inceputul lunii Aprilie, apoi dupa prima serie de pui (cand puii au cca. 14 zile) pasarile sunt separate din nou pe sexe, urmand ca imperecherea sa se faca astfel incat porumbeii sa fie pe oua sau pui mici la data concursurilor importante.
Asta in cazul metodei la natural. In cazul vaduviei mai multe detalii aici:
Celelate articole din categoria Notiuni elementare le puteti accesa aici:
Un sezon cat mai reusit tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu