"HONESTY is a very expensive gift. Do not expect it from cheap people" - "CORECTITUDINEA este un dar foarte scump. Nu te astepta la asa ceva din partea oamenilor ieftini"

Warren Buffet



vineri, 5 aprilie 2013

Porumbeii si infrasunetele (a treia parte) - Concluzii personale

Concluzia principală, ce rezultă din cele două articole anterioare, este că, de acum înainte, va trebui să adăugăm o nouă necunoscută în ecuaţia columbofilă.
Astfel, porumbeii buni vor trebui să aibe în primul rând un fizic desăvârşit, mă refer la un corp bine echilibrat, osatură puternică, aripă în concordanţă cu mărimea corporală, etc.
Nu vorbesc aici de sănătate pentru că se subînţelege că fără sănătate nu se pune problema de performanţe.
Apoi, vor trebui să aibe o orientare bună după Soare, un simţ magnetic foarte bun. Aceste lucruri îi vor ajuta să identifice direcţia corectă. Acestea vor reprezenta BUSOLA.
Dar, aşa cum am văzut în articolele precedente, degeaba au busolă dacă nu au şi o HARTĂ la dispoziţie. Aşadar, porumbeii campioni sunt aceia care au posibilitatea de a învăţa cât mai repede harta acustică a împrejurimilor şi de a-şi îmbunătăţi continuu această hartă, pe distanţe din ce în ce mai mari faţă de crescătorie.

Cu siguranţă aceste minunate păsări au şi ele limitele lor. Unele pot “auzi” de la distanţe mai mari, iar noi îi numim pe aceştia porumbei de fond-maraton. Pentru alţii distanţa de la care pot percepe aceste infrasunete, sau capacitatea de memorare a unor hărţi mari este mai redusă.  Dar aceştia, în timp s-au selectat funcţie de viteza de zbor. Sau probabil, aceşti porumbei de viteză având o hartă mult mai mică în memorie, o pot accesa mult mai repede pentru a-şi găsi drumul spre casă.

Această teorie explică, într-un fel, şi de ce majoritatea păsărilor se pierd la concursuri de peste 200 km. Părerea mea este că de la distanţe mai mici, porumbeii proşti se pot ţine de stol. Ei îşi pot identifica direcţia, busola le funcţionează corect, însă lipsa unei hărţi acustice este suplinită de zborul în stol. Însă ţinându-se după stol ei nu reuşesc să-şi perfecţioneze harta acustică. De multe ori şi nouă oamenilor ni se întâmplă la fel, atunci când mergem într-un oraş nou cu cineva care cunoaşte zona, nu reţinem străzile, pentru că ne bazăm pe celălalt. În schimb, atunci când mergem singuri suntem mult mai atenţi la detalii, încercând să reţinem cât mai multe pucte de reper.
Se pare că acest lucru le este fatal stolarilor. Ei nu reuşesc să-şi îmbunatăţească harta, să-şi stabilească punctele de reper necesare întoarcerii acasă, iar de la distanţe lungi, acolo unde probabilitatea de a te ţine de stol scade, se pierd. Uneori aceştia revin acasă în următorul weekend, cu ajutorul stolului de la noul concurs. Alteori revin atunci când vremea se schimbă, favrizând percepţia infrasunetele. De cele mai multe ori nu mai revin niciodată. Pentru că nu se află la o distanţă aşa de mare încât nu au cum să mai “audă” infrasunetele cunoscute.

Tehnologia de ultimă oră emite la rândul ei infrasunete. De aceea porumbeii sunt derutaţi de GPS-uri, antene satelit, Internet, etc.

Probabil, în anii următori se vor găsi soluţii pentru îmbunătăţirea acestei hărţi acustice. Tot ce putem face, deocamdată, este să urmărim din acest punct de vedere, de acum înainte porumbeii noştri.
Spunem, de exemplu, fără nicio explicaţie, că porumbeii de fond-maraton se maturizează mai greu. Privind prin prisma infrasunetelor, acest lucru pare acum logic. Harta pe care trebuie să o memoreze aceşti porumbei este mult mai mare. Este logic să aibe nevoie de mai mult timp.
Aclimatizarea porumbeilor este iar o noţiune pe care o putem privi din alt punct de vedere. Dacă întradevăr porumbeii pot comunica telepatic, atunci părinţii pot transmite parţial aceste hărţi acustice puilor. Evident, acest lucru este inutil în cazul părinţilor care s-au născut în altă crescătorie.

De asemenea, locaţia crescătoriei poate avea un rol important. Unii crescători şi-au mutat crescătoria în altă zonă, iar randamentul porumbeilor nu a mai fost la fel de bun ca înainte. Probabil, în noua locaţie topografia terenului ecranează transmiterea infrasunetelor în aer.
Uneori, dăm vina pe construcţia crescătoriei pentru eşecul nostru. Că nu este ventilată corespunzător sau că este prea aerisită, prea uscată sau prea umedă, etc.

Sunt multe lucruri pe care sper să le putem înţelege în viitorul apropiat. Până atunci priviţi cu atenţie la proprii porumbei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu