I - Sezon 2013 - UCPR - Focsani

Pentru majoritatea cluburilor din Prahova, înscrise la UCPR, sezonul sportiv a debutat duminică, cu lansarea din localitatea Focşani.

Micile probleme de la îmbarcare, întârzierile, nervii şi tensiunea acumulată, inerente primei îmbarcări din sezon, au fost date repede uitării a doua zi. Emoţiile sosirilor au pus stăpânire pe toţi columbofilii.

Nu ştiu câţi dintre noi am putut să dormim liniştiţi în noaptea de sâmbătă spre duminică. Poate doar non-campionii, cei care niciodată nu vor deveni mai mult decât sunt acum. Cum spunea un mare columbofil român, porumbeii ne magnetizează pe noi, iar noi îi magnetizăm pe ei.

Trebuie să existe o atracţie reciprocă între crescător şi porumbei. Dacă nu, nu. E simplu. Porumbeii perfecţi, crescătoria ideală, hrana, suplimentele, etc, nu ne vor ajuta să devenim campioni, în lipsa acestui magnetism reciproc.

Dar să revenim la concurs. Dimineaţa, la prima oră, am sunat să mă interesez de ora lansării. După câteva telefoane şi promisiunea de a nu divulga SECRETUL, am aflat în sfârşit ora, pe care oricum o bănuiam încă de sâmbătă seara. O ştiţi cu toţii acum: 7.00 AM. Oare de ce se ţine secret acest lucru? Nu am înţeles încă.

Minutele trec repede. Se apropie ora estimată de mine pentru sosirea porumbeilor. Verificasem pe net direcţia vântului, iar acesta bătea exact pe direcţia Ploieşti-Focşani, deci porumbeii au avut vânt din faţă pe tot traseul, de intensitate mică spre moderată.

Distanţa aproximativă de zbor până la mine – 124 km. Cu o viteză normală de zbor în aceste condiţii, de 1200 mpm  (72 km/h), porumbeii trebuiau să ajungă cam în 105 minute, asta însemnând 8.45.

Pulsul începe să crească. Emoţiile sunt din ce în ce mai mari. Pe cer observ câteva stoluri răzleţe. Însă după direcţia din care vin nu sunt porumbeii noştrii.

Ora 8.30. Nu mai am răbdare şi sun un bun prieten columbofil. Timpul trece mai uşor aşa. Cerul este curat. Niciun stol nu se mai vede.

În timp ce vorbeam la telefon, undeva la orizont văd un porumbel. Zbura cu o viteză foarte mare, încercând să coboare căt mai repede. L-am cunoscut înainte să aterizeze. “11 Pene”, unul dintre cei doi porumbei ai mei de viteză. 8.47. Reuşesc să-l înregistrez în ceasul mecanic destul de repede şi să obţin un timp destul de bun, probabil un loc în primii 10 porumbei pe club. Anul trecut la prima etapă “11 Pene” a obţinut locul 12, acum locul 2.

“11 Pene” este tipul de porumbel de talie mare, care, dacă nimereşte direcţia corectă nu poate fi bătut pe vreme frumoasă, de la distanţe scurte. Decisesem, încă de anul trecut ca să nu mai reproduc nimic de viteză anul acesta. Dar oare nu e păcat ca sângele acestui mascul să nu fie lucrat în continuare? Încă mă mai gândesc la acest aspect.

Al doilea porumbel sosit la mine a fost “Angel”, mascul care anul trecut, ca yearling, a zburat două fonduri. Nu ştiu dacă va prinde clasamentul, pentru că a sosit destul de târziu, la 9.08. Şi acesta are un pic de sănge de viteză în venele sale.

Însă surpriza a fost cel de-al treilea porumbel sosit la câteva secunde de “Angel”. “Rox” fiu din “11 Pene”, masculul care anul trecut ca pui a bătut toată maşina la Bivolari – 320km, sosind cu vreo 10 minute înainte de primul porumbel aflat în clasament. Din păcate, clubul meu nu a zburat cu ceas, puii în 2012. Dar partea cea mai interesantă de abia acum urmează: Acest porumbel nu figurează pe lista mea de start, deoarece pe 24 februarie a dispărut de acasă. L-am găsit după o săptămână, la un vecin, îngherat de uliu şi cu aripa ruptă. Era aşa de rănit, încât nu puteam spera decât la ziua când va putea din nou să zboare până în boxa proprie, din fericire aflată la 30 de centimetri de podea. După trei săptămâni a reuşit. Apoi, s-a refăcut incredibil de repede, şi văzând forma bună în care se află am decis să-l concurez. Încă mai ţine aripa la care a fost lovit, un pic mai jos decât normal. Şi, totuşi, a reuşit să ajungă acasă înaintea majorităţii.

Cea de-a doua surpriză a fost porumbelul sosit al patrulea pe crescătorie. Acesta este unul din cei doi tardivi, pe care mi i-a lăsat uliul în această iarnă. Al doilea se află la reproducţie.

Ceilalţi 8 zburători (anul acesta particip cu 12 porumbei) au ajuns relativ repede, doar unul singur a întârziat după 9.40.

Per ansamblu, etapa a fost una normală, o etapă de viteză, unde porumbeii cu sânge pur de viteză au venit în faţă.

Cam asta a fost tot. O să revin cu concluzii după afişarea rezultatelor.

Urmează Bârladul.

Baftă tuturor!