Porumbeii si Infrasunetele (prima parte), dupa articolul "New Theory on How Homing Pigeons Find Home" National Geographic

 Mai jos găsiţi traducerea articolului “New Theory on How Homing Pigeons Find Home” publocat de Jane J.Lee în National Geographic News, în data de 30 Ianuarie 2013, deci un articol de ultimă oră.
Sursa: http://news.nationalgeographic.com/news/2013/13/130130-homing-pigeon-navigation-animal-behavior-science/

Porumbeii călători (Columba livia) sunt apreciaţi , de mii de ani, pentru abilităţile lor de navigare. Ei au servit ca mesageri în timpul războiului, ca un mijloc de comunicare la distanţă şi ca sportivi în concursuri columbofile.

Dar există unele zone pe glob care par să pună în dificultate aceste păsări, zone în care porumbeii se pierd zburând în direcţii greşite, a declarat Jon Hagstrum, geofizician, autor al unui studiu care ar putea ajuta cercetătorii să înţeleagă modul de navigare al porumbeilor călători.

Articolul lui Hagstrum, publicat online in “Journal of Experimantal Biology” propune o teorie interesantă pentru dezorientarea porumbeilor călători. Porumbeii, în drumul lor spre casă, urmează sunetele de joasă frecvenţă, iar întreruperile în capacitatea lor de a “auzi” aceste sunete este cauza pierderii acestor păsări.

Undele acestor sunete, numite infrasunete, se propagă la frecvenţe mult sub domeniul audibil la oameni, dar porumbeii le pot identifica, a spus Hagstrum, care lucrează la U.S. Geological Survey în Menlo Park, California.

“Porumbeii folosesc sunetul pentru a-şi vizualiza propria crescătorie. E ca şi cum noi ne recunoaştem propria casă cu ajutorul ochilor.”

Abilitatea porumbeilor de a şti unde se află în raport cu unde vrea să meargă este diferită de sistemul busolă al păsărilor, care le spune în ce direcţie se îndreaptă.

“Cunoaştem foarte multe lucruri despre busola porumbeilor, dar ceea ce este încă controversat, este harta acestora” a spus Cordula Mora, o cercetătoare al comportamentului animalelor de la Bowling Green State University din Ohio, care a fost implicată în acest studiu.

Până acum, cele două mari teorii spuneau că porumbeii se bazează fie pe simţul mirosului pentru a-şi găsi drumul înapoi spre casă, fie urmăresc liniile de câmp magnetic ale Pământului, a spus ea.

Dar şi explicaţia lui Hagstrum a picat după ce acesta a participat la un curs ţinut de biologul William Keeton la Cornell University. Keeton, a descoperit lucruri interesante studiind capacitatea de navigare a propriilor porumbei.

“Am fost surprins, uimit şi fascinat” a spus Hagstrum. “Mi se pare normal să nu înţelegem antimateria sau mecanica cuantică, dar navigarea păsărilor?”

Aşadar, Hagstrum s-a hotărât să studieze datele obţinute de Keeton în timpul lansării propriilor porumbei din trei locaţii diferite, în nordul New York-ului.

Lansate de la Castor Hill şi Jersey Hill, păsările au zburat în mod repetat în direcţii greşite în încercarea lor de a se întoarce acasă, în crescătoria de la Cornell University, chiar dacă acestea nu au avut probleme atunci când au fost eliberate din alte  locaţii. Din a treia locaţie, din apropierea orăşelului Weedsport, puii de porumbel au zburat într-o direcţie diferită de porumbeii maturi.

Au fost, de asemenea, zile în care porumbeii Cornell şi-au putut găsi drumul spre casă din aceste trei locaţii fără nicio problemă.

În acelaşi timp, porumbeii călători din alte crescătorii, lansaţi de la Castor Hill, Jersey Hill şi din apropiere de Weedsport, au zburat spre casă foarte bine.

Umbrele sunetului

Hagstrum ştia că porumbeii călători pot auzi sunetele de joasă frecvenţă de 0.05 Hertz, suficient de scăzute pentru a putea identifica şi infrasunetele a căror frecvenţă a fost stabilită în jurul valorilor de 0.1 sau 0.2 Hertz. Aşadar, el s-a decis să cartografieze sunetele de joasă frecvenţă dintr-o zi normală, comparativ cu zilele în care porumbeii au zburat direct spre casă, fără probleme, de la Jersey Hill.

A descoperit că, din cauza condiţiilor atmosferice şi a topografiei terenului, Jersey Hill, în mod normal, se află într-o umbră de sunet în relaţie cu crescătoria din Cornell. Aproape niciun infrasunet nu ajungea în Jersey Hill din zona din jurul crescătoriei, cu excepţia unei singure zi, când modificarea direcţiei vântului şi a temperaturii ambiante, a permis acest lucru. S-a întâmplat ca acea zi să se suprapună peste o zi în care porumbeii nu au avut probleme în a-şi găsi casa.

“Am putut vedea cum topografia terenului influenţează sunetul şi cum vremea afectează ptopagarea acestuia” a spus Hagstrum. “Am început să înţeleg toate aceste mistere.”

Terenul dintre crescătorie şi Jersey Hill, combinat cu condiţii atmosferice normale, a returnat infrasunete în afara acestor zone.

Unele infrasunete ar fi putut ajunge la Castor Hill, dar din cauza dealurilor şi văilor din apropiere, undele s-au propagat către Vest şi Sud-Vest, chiar dacă crescătoria din Cornell este situată în Sud-Sud Vest faţă de Castor Hill.

Înregistrările arată că porumbeii tineri, fără experienţă, lansaţi de la Castor Hill, uneori au zburat către Vest, în timp ce păsările mature s-au îndreptat către Sud-Vest, probabil urmând infrasunetele ce proveneau de la propria crescătorie.

Modelul Hagstrum a constatat că în mod normal, infrasunetele au ajuns în zona Weedsport dinspre Sud. Dar într-o zi, cu condiţii meteorologice anormale, combinat  cu influenţa văii unui râu local, au rezultat infrasunete ce au ajuns în Weedsport dinspre Sud-Est.

Hărţi Multiple

“Descoperirile lui Hagstrum sunt posibile explicaţii pentru comportamenul porumbeilor, eliberaţi din aceste zone”, a spus Cordula Mora. Dar ea atrage atenţia asupra exptrapolării acestor rezultate la toţi porumbeii călători.

O parte din munca ei susţine teoria că porumbeii utilizează liniile de câmp magnetic pentru a-şi găsi drumul spre casă.

“Ceea ce porumbeii utilizează ca hartă, depinde probabil de locul unde sunt lansaţi”, a spus ea. “În unele locuri ar putea fi ultrasunete, iar în alte locuri simţul mirosului poate reprezenta modul de navigare al păsărilor.”

Următorul pas în munca lui Hagstrum este acela de a identifica cât de mare poate fi zona ascultată de porumbei. El, de asemenea, colaborează cu Marina si Aviaţia Militară, care sunt interesate de munca sa.

“Acum folosim GPS-uri pentru navigaţie”, spune el. “Dar dacă sateliţii folosiţi sunt compromişi, noi vom fi la mâna hazardului. Porumbeii vor naviga în continuare, fără nicio problemă.”

Să se bazeze oare porumbeii noştrii pe infrasunete? Probabil că da. Probabil asta este explicaţia pentru pierderile misterioase ale păsărilor cu experienţă (concurate de la distanţe mari, timp de multe sezoane), de la distanţe relativ mici de crescătorie.

Dacă este asă, atunci lansările gen “Valea Morţii”, cum citeam mai demult pe un site, nu contribuie cu nimic la selecţia porumbeilor. Din contră.

Cunosc, de asemenea, câteva zone din care crescătorii locali se feresc să-şi antreneze păsările. Am pierdut într-una din acele zone 4 păsări din 8 lansate, în urmă cu câţiva ani. Toate erau în stare foarte bună de sănătate.

Mai trebuie amintit concursul aniversar din 29 Iunie 1997, organizat în Anglia, unde au fost eliberaţi peste 60.000 de porumbei, la ora 6.00 dimineaţa din Nantes (vestul Franţei). Aceştia trebuiau să ajungă la propriile crescătorii din sudul Angliei (600-800km). Doar două treimi din păsări au ajuns acasă, după căteva săptămâni, aproximativ 20.000 de porumbei pierzându-se fără urmă.

Tot Hagstrum a fost acela care a descoperit unda de şoc infrasonică creată de avionul supersonic Concorde, care s-a intersectat cu traiectoria porumbeilor deasupra Canalului Mânecii. Geofizicianul susţine că păsările s-au orientat pentru a-şi determina poziţia, folosindu-se de infrasunetele modificate de avion. Probabil că deviaţia a fost aşa de mare încât cele 20.000 de păsări şi-au găsit sfârşitul în apele oceanului.

Eu tind, totuşi, să cred că hărţile multiple reprezintă secretul orientării şi navigării porumbelului voiajor. Infrasunete + simţ miros + orientare după Soare + navigare după relief, pe baza experienţei accumulate + …

Citeam astazi un articol pe blog-ul dlui. Szabo Zoltan referitor la inteligenta porumbeilor. Concluziile de acolo demonstreaza intr-un fel navigarea cu ajutorul infrasunetelor.
Astfel, primii sositi nu vor fi cei mai inteligenti porumbei, aceia care invata cel mai repede intrarea in crescatorie sau locul adapatorii, sau cei mai disciplinati. Primii sositi vor fi aceia care AUD cel mai bine, cei care pot percepe clar aceste infrasunete.

Oricum, va mai trece ceva timp pana vom descifra toate secretele acestor pasari.

Sportul columbofil este mult mai captivant atunci când nu cunoaştem chiar totul.

Baftă!

A doua parte aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2013/04/porumbeii-si-infrasunetele-doua-parte.html