PORUMBEI VOIAJORI: "Sugestii", traducerea articolului "Hints" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Hints” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com/articles-english/2016/hints-4-january-2017/

Columbofilia este, de asemenea, o chestie de bună observare. Campionii văd lucruri pe care ceilalţi nu le văd. Ei ştiu să acorde atenţie lucrurilor cărora alţii nu le dau mare importanţă. Aşa a fost mereu şi aşa va fi.

De exemplu porumbeii care se întorc acasă din concurs. Ei reprezintă un preludiu pentru rezultatele obţinute.

Fără grabă

A fost acea etapă din primăvara anului 2016. Bart van Oeckel şi tatăl său se aflau în curtea mea, aşteptând să sosească porumbeii. Le-am spus că aşteptările mele nu erau prea mari, deoarece forma păsărilor înainte de îmbarcare nu fusese prea bună.

S-au uitat la mine de parcă voiau să spună:

„Las’ că ştim noi mai bine.”

Dar nu le-am zis nimic. În anii trecuţi, i-am distrus efectiv în primele etape din sezon şi acesta trebuie să fi fost motivul pentru care nu m-au crezut.

Apoi a sosit prima pasăre. A aterizat, dar în loc să intre în crescătorie a început să bea apă din jgheab.

„Nu e prea grăbit”, a spus Bart.

Nici eu nu l-aş fi putut caracteriza mai bine. Iar rezultatul a fost aşa cum mă aşteptasem, departe de a fi bun.

Diferit

Cât de diferit a fost la câteva săptămâni distanţă, pe 30 Aprilie. Cu jumătate de oră înainte să aştept porumbeii mi-am făcut o cafea. Apoi m-am încruntat, auzisem ceva. Și nu era un bip.

M-am uitat la ceas. Prea devreme.

Câteva momente mai târziu, un porumbel a coborât întradevăr. Viteza lui era înfricoşătoare. Am verificat ceasul să văd ce pasăre este şi m-am speriat. Acelaşi zgomot ca mai înainte. Al doilea porumbel sosit.

Cei doi au obţinut locurile 1 şi 4 împotriva a nu mai puţin de 18.471 porumbei.

În Septembrie s-a întâmplat ceva similar. În timp ce aşteptam porumbeii, simţeam ceva ca o umbră deasupra mea. S-a dovedit a fi un porumbel care a câştigat locul 2 din 11.928 păsări.

În anii 90, Klak obişnuia să vină la mine pentru a urmări sosirea păsărilor de la etapa naţională Orleans. De data asta el a fost mai norocos decât van Oeckel. Stăteam chiar în faţa crescătoriei când un stol de porumbei au sosit. Aproape mi-au zburat pălăria de pe cap. Păreau că nici nu m-au văzut, atât de grăbiţi erau să intre.

„Nu am văzut niciodată aşa ceva”, a spus Klak.

Rareori am avut un rezultat aşa de bun.

Sosirea păsărilor este foarte semnificativă. Păsările aflate în formă bună nu ezită pe trapă, intră aşa de rapid de parcă înşuşi diavolul ar fi în spatele lor.

Zgomot

Cu multă vreme în urmă, înainte de apariţia ceasurilor electronice, se întâmpla adesea să fie ratată câte o pasăre. Columbofilii o găseau în volieră şi pierdeau secunde sau chiar minute.

Eu personal am reuşit să diminuez aceste situaţii datorită urechilor mele. Dacă am auzit brusc masculii turuind, am intrat repede în crescătorie să găsesc pasărea pe care nu o văzusem sosind.

Înapoi

Se pare că lucrurile triviale, uneori înseamnă mult. A fost odată o super pasăre care s-a pierdut la un concurs. Nu sunt multe lucruri pe care le urăsc mai mult decât pierderea unor porumbei buni. Dacă acestea se întorc după câteva zile, nu vă vine să credeţi cât de bine mă simt.

A fost deci odată această catastrofă. În acea zi toate păsările erau acasă, mai puţin cea mai bună dintre ele.

Trei zile mai târziu i-am zis soţiei:

„Cred că s-a întors”, şi am arătat spre acoperişul crescătoriei, unde stătea un porumbel.

„Ai şi păsări roşii?”, m-a întrebat ea. „Pentru că acel porumbel este roşu.”

Dar eu nu mă refeream la porumbelul roşu. O pasăre străină pe acoperişul crescătoriei înseamnă deseori că o pasăre pierdută a revenit acasă.

Întârziat

Când păsările se antrenează se poate întâmpla ca un porumbel să lipsească mai multe ore. Vă gândiţi la uliu, însă după un timp întârziatul revine acasă. Acea pasăre va fi prima sosită acasă în etapa viitoare.

„Ar fi trebuit să ştiu asta”, o să gândiţi.

Reciproca este de asemenea adevărată. Atunci când eliberaţi păsările, una refuză să iasă afară.

„Deoarece este prea ataşată de boxă”, vă minţiţi singuri.

Etapa următoare veţi şti mai bine: acea pasăre nu va clasa.

În momentul când vă eliberaţi păsările, atât puii cât şi maturii, acestea trebuie să aştepte coborârea trapei cu gâturile lungi şi să iasă afară cu un zgomot asurzitor. Când vă întoarceţi, nu trebui să le mai puteţi zări.

Porumbeii în formă nu fac nici măcar un tur în jurul crescătoriei, ci zboară în linie dreaptă la dispariţie. Ar trebui să revină în grupuri mici.

Antrenamentele

Puteţi învăţa o mulţime de lucruri din antrenamentele private. Primele câteva antrenamente pentru pui nu înseamnă nimic. Este destul de normal ca aceştia să ajungă acasă mai târziu decât voi.

Dar asta se va schimba.

În scurt timp, indiferent de cât de buni şoferi aţi fi, nu vă veţi mai putea bate păsările.

Şi când veţi ajunge acasă porumbeii trebuie să fie în interiorul crescătoriei. Dacă veţi găsi unii afară, ceva nu este în regulă, nu sunt în formă bună.

Adeno

Am fost odată la Verbree, un bun cunoscător al porumbeilor la mână, şi am văzut nişte pui care stăteau pe acoperişul crescătoriei. Nu se mişcau de acolo.

„I-am antrenat de dimineaţă”, mi-a spus el.

„Nu e deloc bine, Co!”, i-am răspuns eu.

„Nu, nu e bine”, mi-a zis şi el.

Mai târziu am auzit că nu şi-a zburat pui două săptămâni. Adeno!

De neuitat

Cei mai mulţi dintre noi am avut acei ani speciali pe care nu-i vom uita niciodată, deoarece într-un astfel de an am reprodus foarte mulţi porumbei buni. Mult mai mulţi decât în câţiva ani la un loc.

Pentru mine 1998 a fost unul dintre aceşti an, în special etapa de la Etampes a fost una memorabilă. Trebuie să vă spun că mi-am antrenat porumbeii, o dată pe săptămână, cu o zi înaintea îmbarcării, de la Bruxelles, care este la aproximativ 70 km distanţă faţă de casa mea.

Într-una din aceste zile era caniculă cu vânt puternic din faţă. Am avut patru coşuri cu mine, cu aproximativ 15 păsări în fiecare dintre ele.

La aproximativ 15 secunde am deschis câte un coş.

Apoi am condus nebuneşte către casă (în acele zile traficul nu era aşa de aglomerat şi nu erau nici radare pe şosea), sperând că voi ajunge acasă înaintea porumbeilor.

Şi am reuşit. Tocmai ce ajunsesem acasă şi un stol de 15 păsări a coborât. Câteva secunde mai târziu un alt stol, apoi încă unul şi tot aşa.

Pentru moment am fost confuz, dar apoi am înţeles.

Porumbeii au ajuns acasă aşa cum îi eliberasem, coş după coş. Păsările eliberate mai târziu nu le-au putut prinde pe cele din faţa lor.

Rezultatul etapei de concurs ce a urmat, de la Etampes, a fost memorabil şi de senzaţie. Una dintre cele mai bune etape ale mele, dintotdeauna.

„Turbo 882”, unul dintre cei mai buni porumbei, reproduşi în 1998. Este fiul lui „Supertje 144” şi a fost AS Provincial în 2000. „Supertje” a fost AS Provincial în 1996 (dintr-o medie de 11.000 păsări).

Sigur

Nu sunteţi siguri asupra formei păsărilor voastre? Mergeţi la antrenament cu ele şi eliberaţi-le în grupuri, la mici intervale. Dacă grupurile se prind unele pe altele din urmă şi ajung împreună acasă, atunci forma porumbeilor nu este aşa cum trebuie să fie.

Legendarul „Home Alone”. Printre descendenţii lui se află câţiva ASI naţionali şi câştigători de naţionale. Încă o pasăre reprodusă în 1998.

„185” din 1998. Tatăl său a fost un fiu din „Kleinen” al lui Vandenabeele. „185” a fost loc 2 AS Sprint Interprovincial. Am fost aşa de fraier să-l vând, crezând că este o pasăre care nu poate zbura pe distanţe lungi. Cât de fraier am fost! I-am dat lui Leytens Bros un frate care a devenit tatăl „World Champion” pe distanţe lungi.