Mai jos,
traducerea articolului “Will he do it,
or not?” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)
Va reuşi sau nu?
Oricare ar fi sportul pe care-l
practicați, rezultatul este determinat de condiția fizică din ziua concursului
şi de un gram de noroc.
Evident, calitatea este cerința
de bază, însă, doar calitatea nu este suficientă.
Gândiți-vă la cazurile în care
mingea loveşte bara, cazuri ce pot fi decisive într-un meci de fotbal foarte
important, sau la mingea de tenis care cade pe linie sau nu.
Sportul columbofil nu diferă cu
nimic.
Cunoaştem cu toții exemple de
crescători care obțin rezultate extraordinare şi, apoi, brusc nu mai pot obține
nici măcar o clasare decentă. Cu aceeaşi porumbei.
Reciproca e, de asemenea,
adevărată. Porumbeii unor crescători nu concurează bine şi, apoi, dintr-odată,
devin de neoprit, obținând rezultate de top.
Astfel de schimbări nu au de-a
face cu calitatea păsărilor, la urma urmei ele sunt aceleaşi, ci cu forma
păsărilor (sau lipsa acesteia).
Şi, deoarece, ştim cât de
importantă este forma, devenim nervoşi de fiecare dată când intrăm în
crescătorie. Acesta este motivul pentru care facem periodic schimbări în
crescătorie şi căutăm sfaturile medicilor veterinari.
Un crescător experimentat va
observa imediat dacă porumbeii lui sunt în formă sau nu, dar chiar şi pe
aceştia îi îndemn să fie precauți.
Am îmbarcat porumbei de la care
nu mă aşteptam la mare lucru, iar aceştia au obținut rezultate extraordinar de
bune, dar, de asemenea, am îmbarcat şi porumbei pe care i-am crezut a fi în
formă, dar care m-au dezamăgit.
Ați pariat mult şi ați avut
sosiri proaste?
Ați avut sosiri bune, însă nu
ați avut curaj să pariați?
Se poate întâmpla şi celor mai
mari campioni.
Asta nu înseamnă că nu există
semne care să ne dea indicii în legătură cu forma.
Ideea este că noi nu le vedem
sau nu dorim să le vedem.
Puful
Aruncarea pufului este un semn
de sănătate, chiar şi un copil ştie asta. Cu toate astea, aceşti mici fulgi au
păcălit multă lume.
Când intrați în crescătorie,
întotdeauna este o surpriză plăcută să vedeți o cantitate mare de puf pe podea,
şi cu nerăbdare anticipați rezultatele din weekend, deoarece...
„Căderea pufului este un indicator al formei, iar o cădere masivă este
un indicator al unei super forme.”
Credeți?
Însă realitatea este cu totul
alta.
O cantitate mare de puf arată că
pasărea se află în perioada de refacere. Forma se poate construi, dar încă nu-i
prezentă.
Luni şi marți
Un alt lucru care nu este bun?
Forma foarte bună a păsărilor la începutul săptămânii, deseori după un concurs
reuşit.
Porumbeii sunt aşa de activi,
veseli şi jucăuşi, încât ai impresia că auzi îngerii cântând:
„Ultima etapă a fost bună, următoarea va fi chiar mai bună”
Acum ştiu că astfel de porumbei
nu mă pot face fericit, dimpotrivă îmi dau un sentiment de nesiguranță. Puteți
rezolva, cât de cât, această situație prin întunecarea crescătoriei.
Găinațul, gâtul şi carnea de pe stern
Puteți spune foarte multe
lucruri despre porumbei observând găinațul acestora, în special dimineața. Ştim
cu toții cum ar trebui să arate acesta.
Concentrat, uscat, fără să fie
lipicios (de racletă) şi cu foarte mult alb. Astfel de excremente indică că
porumbeii nu beau prea multă apă, ceea ce înseamnă că organismul funcționează
bine.
Dar asta nu este scrisă în
scripturi.
Atunci când toate păsările au
găinațul prost, probabil ceva nu merge bine, însă există şi cazuri de porumbei
al căror găinaț apos indică forma bună.
Un exemplu, din anii trecuți,
este porumbelul „Schijtert” („Shitter”) al lui van Dulmen din Tilburg, Olanda.
Acesta a fost un porumbel bun, ale cărui excremente, când erau apoase, era un
semn că se află în formă de vârf. Motivul s-a considerat a fi stresul, dar unul
benefic.
Este posibil. Gândiți-vă că unii
crescători merg de mai multe ori la baie, în timp ce-şi aşteaptă porumbeii să
se întoarcă acasă.
Ideea este să nu angajați în
concurs porumbei ale căror inele sunt murdare de găinaț.
Inelele şi picioarele trebuie să
fie curate. Întotdeauna mă uit atent la partea inferioară a degetelor
porumbeilor. Dacă fulgii se lipesc de picioare, ceva nu este în regulă.
Un crescător experimentat nu are
nevoie să se uite în gâtul porumbeilor pentru a şti dacă aceştia sunt sau nu în
formă. Când cineva încearcă din greu să deschidă ciocul unui porumbel de-al
meu, nu-i spun nimic, dar nu va mai avea voie să ia o altă pasăre în mâină.
Deschid uneori ciocul păsărilor,
atunci când nu sunt sigur. Gât prea roşu? Urme de tricomonoză? În orice caz
astfel de păsări nu trebuie introduse în concurs, ci tratate corespunzător.
Un piept de culoare rozalie, fără
mătreață este un semn bun, cu toții ştim acest lucru.
Însă nu trebuie să suflați ca
nebunii pentru a putea descoperi asta, atunci când pieptul este în regulă,
fulgii din jurul sternului se vor depărta automat, în momentul în care luați
porumbelul în mână. Însă nici în acest caz nu puteți fi 100% siguri. Un piept
frumos colorat indică forma, dar şi opusul este valabil. Sunt multe exemple de
porumbei care nu au avut niciodată un piept frumos, dar care au concurat foarte
bine.
Zborul
Întotdeauna este un semn bun
atunci când porumbeii se antrenează fără a fi forțați. Dar, încă o dată, asta
nu vă spune nimic.
Porumbeii unui crescător se
antrenează o oră întreagă, alți porumbei, ai altui crescător, doar 15 minute,
însă ambii obțin rezultate bune.
Durata antrenamentului e mai
puțin importantă decât felul în care fac asta.
În momentul eliberării, porumbeii
în formă zboară aşa de repede de parcă s-ar răni reciproc pe trapă şi nu ar
trebui să-i mai vedeți când vă întoarceți capul după ei.
Aceştia nu se vor întoarce, ci
vor zbura direct spre linia orizontului.
Iar dacă se întorc în viteză,
astfel încât, să le puteți auzi fâlfâitul aripilor ca şi cum ar fi un ventilator
deasupra crescătoriei, venind din toate direcțiile, încât să te întrebi „sunt toți aceşti porumbei ai mei, oare?”, dacă
imediat după intrarea în crescătorie încep lupta, şi dacă cel mai mic lucru îi
sperie, atunci puteți fi siguri că totul este în regulă.
Cu ani în urmă, am cunoscut pe
cineva care îşi elibera văduvii la ora 4. Când l-am întrebat „de ce aşa devreme?”, acesta mi-a spus:
„După ce-i eliberez, am timp
să-mi iau bicicleta şi să privesc modul în care se antrenează porumbeii
celorlalți crescători”.
Lui îi plăcea să parieze
împotriva crescătorilor ai căror văduvi se antrenau fără mare entuziasm.
Nu vă încredeți în porumbeii
care zboară, doar din obligație, în jurul crescătoriei. Iar dacă la aterizare țin
ciocurile deschise şi întârzie să intre în volieră, atunci ştiți cu siguranță
că aveți o problemă.
Văduvii pot zbura o perioadă mai
mare de timp sau se pot întoarce destul de repede, însă aceştia nu trebuie să rămână
niciodată în afara crescătoriei, mai mult de o jumătate de minut.
De asemenea, nu ar trebui să
facă mizerie în grădină, smulgând plantele, ciugulind nisipul sau să se arunce
înfometați la vasul cu vitamineral sau grit, de parcă le-ar lipsi ceva
esențial.
Totul este în regulă când:
Porumbeii arată elegant, par mai
mici, au penajul mătăsos şi nările albe, gâturi subțiri şi strălucitoare, au ochi
uscați şi sunt nervoşi şi activi.
Nu este nevoie să deschideți ciocul
unor astfel de porumbei.
Cu toții avem porumbei capabili
să claseze. Dar a avea porumbeii în formă este cu totul altă poveste.
Articole ale altor columbofili celebri, aici:
Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu