Mai jos, traducerea articolului “Appearances
are deceptive” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)
Aparențele pot fi înşelătoare
-Uite, ceea ce eu numesc porumbei valoroşi, i-am spus colegului meu columbofil, arătându-i clasamentul unei
etape de Quievrain – 105km.
Frații B
câştigaseră primele patru locuri, angajând doar aceste 4 păsări.
-Un rezultat foarte bun, întradevăr, a spus colegul şi a întors pagina.
Dar, spre
surprinderea sa cealaltă foaie era goală. Apoi el a înțeles. La acea etapă au
participat doar 126 de porumbei, iar toate cele 42 de clasări (25%) încăpeau pe
o singură pagină.
-Ai vorbit serios? Chiar crezi că acesta este un rezultat
bun? m-a întrebat el.
-Bineînțeles că nu este bun. Este SUPER bun, a fost
reacția mea. Uită-te la numărul crescătorilor participanți. 24!
Colegul a
ridicat din umeri.
Întradevăr fantastic
Când locuiți
într-o zonă, în care se concurează multe păsări, un concurs cu 126 de păsări nu
este impresionant deloc.
Dar ce spuneți
de situația în care toate păsările vă sunt deja acasă, în timp ce colegii de
club încă îşi mai aşteaptă prima pasăre? Încercați să vă imaginați!
Şi aici nu
vorbim despre o locație mai bună, cum v-ați aştepta, atâta timp cât toți cei 24
de crescători locuiesc aproape, pe o arie de doar 4 mile.
24 de crescători
care au angajat 126 de păsări, înseamnă că doar porumbeii cei mai buni au fost
concurați.
Ideea este că
sportul columbofil este unul ciudat.
În alte cluburi
din Belgia se întâmplă ca niciun crescător să nu angajeze mai mult de 5 păsări.
Ce putem spune despre crescătorii care angajează 150 de păsări sau mai multe,
în timp ce colegii de club angajează doar 3 sau 5 păsări? Este un sport corect?
Frustrant
Frații B
concurează într-un club în care nu sunt angajate multe păsări, însă concurența
este foarte mare.
Cât de
frustrant poate fi pentru crescătorii care au păsări bune să zboare într-un
astfel de club?
Chiar înainte
de începerea sezonului, aceşti oameni ştiu că nu au mari şanse să obțină un AS
național sau chiar provincial.
Acest lucru din
cauza numărului mic de păsări angajate. Porumbelul câştigător din clubul
fraților B, de cele mai multe ori, are o viteză de zbor mai mare decât
câştigătorii din cluburile vecine, în aceeaşi etapă.
Astfel, se
întâmplă următorul fenomen:
În clubul
fraților B, un crescător înregistrează un porumbel exact la ora 11.00. Acesta
obține o viteză de 1400m/min şi câştigă locul întâi împotriva a 85 de păsări.
Un minut mai
târziu, vecinul său, care concurează în alt club, înregistrează şi el o pasăre,
cu o viteză de 1380m/min, câştigă locul întâi împotriva a 1200 de păsări.
Aşadar, există
o diferență clară între un câştigător şi celălalt.
Prima pasăre
din acest exemplu este un porumbel mai bun. A doua este mai bună în clasament.
A doua pasăre
are şanse mai mari să devină un AS național, în timp ce primul crescător, cu o
pasăre mai bună, nu are nicio şansă. Deoarece, un câştigător din 1200 de păsări
obține un punctaj mai bun, decât un câştigător din 85 de păsări. Mult mai bun!
Puțini, dar cu adevărat buni
Cum vă puteți da
seama dacă concurența dintr-un club este bună sau nu?
Viteza
câştigătorului este un indiciu, dar un indiciu chiar mai bun este viteza
ultimului porumbel clasat.
Iar în clubul
fraților B concursurile se încheie mereu înaintea celorlalte cluburi. Chiar se
întâmplă ca ultimul porumbel clasat în acest club să aibe o viteză mai mare
decât primul porumbel sosit în alte cluburi. Bineînțeles, vorbesc despre
acelaşi concurs.
Aşa că, îi
sfătuiesc pe acei crescători, care doresc să devină celebri, să-şi aleagă cu
grijă clubul în care vor să zboare.
Sfătuiesc
crescătorii, care vor să obțină păsări bune, să concureze în cluburile unde
concurența este dură. Acele cluburi în care oamenii obțin rezultate imposibile,
reuşind 5 locuri întâi în acelaşi an, cu aceeaşi pasăre. Sau câştigând locurile
1, 2, 3, 4, 5 (şi aşa mai departe) împotriva a mii de porumbei.
Diferit
Străinii sunt
adesea surprinşi să vadă cât de multe păsări sunt concurate în unele zone din
Olanda şi cât de puține în unele zone din Belgia. Asta, deoarece, sportul
columbofil este total diferit în cele două țări.
Luați de
exemplu provincia Antwerp din Belgia. În fiecare săptămână au loc:
O etapă de viteză
de la Queivrain pentru yearlingi.
O etapă de viteză
de la Queivrain pentru păsări mature.
O etapă de viteză
de la Noyon pentru yearlingi.
O etapă de viteză
de la Noyon pentru păsări mature.
O etapă de
demifond pentru yearlingi.
O etapă de
demifond pentru păsări mature.
O etapă de fond
pentru yearlingi.
O etapă de fond
pentru păsări mature.
Mai mult,
columbofilii au posibilitatea de a angaja păsări în mai multe cluburi pentru
aceeaşi etapă.
În timp ce
olandezii au, în majoritatea săptămânilor, doar un concurs.
Bart şi cu mine
Atât în Belgia,
cât şi în Olanda, crescătorii au şansa de a dubla. Aşadar, păsările lor pot concura
la nivelul clubului, la nivel de protocol (“combine”), provincial sau la nivel
național. Acest lucru poate duce la situații ciudate.
A fost o etapă în
care la nivel provincial Bart a obținut un rezultat mediocru, prima sa pasăre ocupând
locul 34.
La nivel
seminațional, a fost senzațional, aceeaşi pasăre ocupând locul 2. Acest lucru a
fost posibil, deoarece linia de demarcație dintre zone a fost în favoarea sa. Îmi
pare rău, e un pic complicat de explicat.
Străinii nu
sunt familiarizați cu liniile de demarcație dintre zone. Atunci când aceştia
îmi cer să le explic cum este posibil ca o pasăre, care obține locul 34
provincial, să poată obține locul 2 seminațional, am o problemă.
În anul 2000
l-am avut pe al meu “191”. Am avut multe etape cu vreme frumoasă, în acel an,
iar “191” a fost imbatabil. În toate cele 5 etape care au contat pentru AS
Național acesta a câştigat locul întâi împotriva unei medii de 600 de păsări.
Iar o pasăre nu poate face altceva mai bun decât să câştige locul întâi.
“191” a obținut
locul 2 național în Olanda. Primul loc AS a fost obținut de o pasăre aparținând
unui crescător care nu locuia departe de mine. Noi am concurat în aceeaşi provincie,
iar păsările mele l-au bătut mereu.
Cum a fost
posibil ca porumbelul lui să obțină un punctaj mai bun decât al meu?
Ambele păsări
au fost zburate în protocoale (“combine”). Protocolul lui a fost mai mare, al
meu mai mic. Iar un loc 3 din 5000 de porumbei a obținut un punctaj mai bun
decât un loc întâi din 600 de porumbei. Aceeaşi situație ca şi în cazul
clubului fraților B.
Observații: mai mult ca sigur “protocol” (“combine” în
engleză) are alt sens decât protocoalele încheiate la noi. La noi, protocoalele
se încheie la nivel de club, probabil în Olanda se pot semna la nivel de
crescător.
Referitor la liniile de demarcație, singura mea
explicație pentru cazul expus mai sus de Ad Schaerlaeckens (locul 34 provincial
şi locul 2 seminațional) este că aceste linii pot separa crescătorii din
acelaşi club, provincie. Astfel nu văd unde au dispărut 32 de porumbei…
Competiție
Apoi, există
acel super porumbel al unui crescător din nordul Olandei. Este inelat cu un
inel belgian şi reprodus de F. Marien. Acest porumbel a câştigat mai multe locuri
întâi împotriva a mii de păsări. Marien, însuşi, nu are păsări cu asemenea
rezultate. Cum e posibil?
El zboară în
zone cu concurență puternică.
De asemenea,
crescătorii din țările începătoare din punct de vedere columbofil, din Estul
Europei. Aceştia au cumpărat păsări din Olanda şi Belgia reuşind să obțină
rezultate de basm acolo, rezultate imposibil de obținut aici.
Interpretarea rezultatelor
Este o ruşine
că mulți crescători nu pot interpreta corect un clasament.
Un crescător
care obține 6 clasări, angajând doar 6 păsări este mai puțin impresionant decât
un altul care obține 50 de clasări, participând cu 130 de păsări.
Păcat că şi
unii reporteri se lasă păcăliți de rezultate, la prima vedere.
Acesta este
motivul pentru care fermele de porumbei obțin, de multe ori, toată atenția, în
timp ce crescătorii, care chiar au concurat bine, sunt ignorați.
18 Aprilie
2015. Am angajat 22 de păsări şi 20 din ele au clasat.
Subiectul zilei
a fost despre Domnul X, care în 3 minute a înregistrat 24 de păsări. Eu în 3
minute am înregistrat 8 porumbei. Domnul X a îmbarcat 157 de porumbei la
această etapă, eu doar 22.
Bineînțeles,
rareori am obținut 20 de clasări cu 22 de păsări. De data asta am făcut-o, dar
spectacolul a fost realizat de crescătorul care a obținut 74 de clasări. Ca şi
când nimeni nu a observat că acesta angajase mai mult de 150 de porumbei.
Articole ale altor columbofili celebri, aici:
După traducerea acestui articol, am primit pe FB lămuriri de la
dl. Costy Brezoi, referitor la sportul columbofil din Belgia. O să prezint mai
jos ideile principale, mulțumindu-i pe această cale dlui. Costy:
„În Belgia, cluburile sunt de sine stătătoare, adică nu ştiu
niciodată câți membrii au.
Un crescător, de exemplu, într-o zi de îmbarcare se poate duce cu 40 de
porumbei şi se înscrie la 10 cluburi (care organizează 10 curse), plăteşte
individual per/cursă/bucată, nu ca la noi plăteşti porumbeii pentru tot planul
de zbor.
Tocmai la acei crescători face referire Ad S., la cei care sunt
specializați pe anumite curse, pe care le joacă frecvent. Adică dacă eu vreau şi
îmi place să joc etape de 100 km, asta fac, şi nici nu îmi trebuie lot mare. Săptămână
de săptămână, timp de 20 de etape îi toc acolo, şi scot cel mai bun punctaj, şi
acele rezultate le trimit mai departe, pentru luarea in evidență.
Nici clasamentele lor nu sunt ca ale noastre, la nivel de federație,
adică generate automat, ci contra cost, crescătorul (dacă doreşte şi le
trimite) face pasul, dacă vrea la provincial, național, olimpiadă, etc...
În altă ordine de
idei Ad S., scoate în evidență altceva: de când sunt străinii pe ei, mulți
crescători din Belgia participă cu număr mare de porumbei la o cursă (nu îi mai
împart la cât mai multe curse), în speranța unui rezultat bun, plus că se duc în
ultimul minut la îmbarcare şi întreabă cu cine joacă, iar dacă vede că cei buni
sunt înscrişi, evită, şi fuge la alt club....
Aşa s-a întâmplat acum câțiva ani cu Vandenabelle, îl evitau toți, aşa şi
cu Ad S., etc...
Astfel, aşa cum spune Ad S., cei mai buni porumbei rămân în Belgia, nu
pe Pipa, ...
Sunt regiuni în care crescătorii joacă doar la pariu, şi nici nu se
sinchisesc să trimită rezultatele la federație, căci în prețul per porumbei,
per etapă, este inclus pe lângă, transport, etc... şi premiul in bani (pe lângă
alte tipuri de pariuri).
Sunt crescători care trăiesc exclusiv din porumbei (câştigări de curse,
etc).
Inclusiv lui Ad S., i-a fost interzis să mai parieze o perioada pe
porumbei, ci doar taxa de zbor, căci altfel nu mai participa nimeni cu el pe
curse (falimenta clubul). Au fost şi cluburi care nu îi primeau cu porumbeii.”
Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu