"Ajutor, puii nu se antreneaza!", traducerea articolului "Help, my babies don not train!" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Help, my babies do not train!” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Ajutați-mă, puii mei nu vor să se antreneze!

Numai puii care se antrenează în mod spontan, în jurul crescătoriei, pot fi concurați cu succes. Cei care nu fac acest lucru, nu sunt pregătiți nici măcar pentru antrenamente pe distanțe scurte.

În Belgia şi Olanda, majoritatea columbofililor reproduc puii în timpul iernii. La sfârşitul lunii Ianuarie, prima serie de pui iese afară.

Totuşi, sunt şi crescători care fac lucrurile diferit în zilele noastre. Pentru a nu risca să-şi piardă puii în ghearele păsărilor de pradă, aceştia îşi eliberează puii, destul de târziu, când au aproximativ 10 săptămâni. Câțiva maturi sunt lăsați afară să-i învețe intrarea în crescătorie.

Motivul pentru care mulți crescători îşi eliberează puii foarte târziu

Nicio problemă

Mulți belgieni încep să-şi concureze puii la sfârşitul lunii Mai, deci, când aceştia au 4 sau 5 luni. În Olanda, sezonul începe o lună mai târziu.

Acum, în Martie, Aprilie, se întâmplă ca aceşti pui să nu zboare nici măcar un metru. Crescătorul trebuie să-i scoată afară din crescătorie, apoi ei zboară în vârful acoperişului şi răman acolo.

Unii sunt îngrijorați de acest lucru, se tem că anul va fi pierdut, însă majoritatea crescătorilor nu iau în seamă prea mult acest aspect.    

Aşa cum medicul veterinar Norbert Peters spunea odată:

„Puii, care nu se antrenează, nu se pot pierde”.

Bineînțeles, asta nu poate întârzia prea mult.

În viață există şi alte lucruri mai importante decât porumbeii

Eu însumi

În legătură cu cele de mai sus, nu voi uita uşor ce mi s-a întâmplat cu multă vreme în urmă, în 1993. În acel an am avut şi eu un lot de pui care refuzau să se antreneze în jurul crescătoriei.

În Aprilie, o echipă de filmare de la „Koerier” a venit să realizeze un film despre mine şi porumbeii mei. Au dorit să prindă câteva cadre şi cu puii care stăteau pe crescătorie, ca şi când ar fi dormit.

M-am simțit ruşinat şi i-am rugat să nu facă asta.

-Veniți după ce se termină sezonul, le-am zis eu. Atunci, veți putea realiza un film despre echipa mea de pui!

Se uitau, întrebători, la mine:

-Ar putea astfel de păsări să obțină rezultate?

Şi, întradevăr, aceştia s-au întors mai târziu, în acel an, şi au realizat un alt film, în care am fost descris ca cel mai bun zburător cu puii din Olanda.

Unul dintre cameramani era columbofil. Din acel moment, el crede cu tărie că administrez ceva pilule secrete. Cum altfel ar fi putut acele păsări să se transforme în nişte păsări aşa de senzaționale?

Ce să facem şi de ce să facem?

Bineînțeles, că astfel de păsări pot fi şi bolnave. Iar păsările bolnave necesită ajutor. În majoritatea cazurilor este vorba de probleme respiratorii şi nu ai de ales; antibioticele ar trebui să te poată ajuta.

Cel mai bun lucru este să foloseşti o combinație de diferite antibiotice.

Alte probleme sunt infecțiile intestinale. În trecut, tratam păsările cu Altabactine şi Ronidazole, împreună, iar în acelaşi timp hrăneam păsările foarte uşor. Aproape întotdeauna, funcționa. De ce am spus „în trecut”? Deoarece, Albactine, care era un produs „de aur” ce avea la bază Chloramphenicol şi Furaltodone, nu se mai fabrică.

Dar, aşa cum am spus, este de asemenea foarte posibil, ca păsările care nu se antrenează, să nu fie, totuşi, bolnave.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face în acest caz, este să administrăm mâncare puțină şi uşoară. Se înțelege că mâncare fără mazăre. Mazărea nu are ce căuta în hrana puilor.

Aşa am rezolvat eu lucrurile în 1993. Din păcate, nimeni nu m-a crezut.

Stați departe de astfel de lucruri, cât mai mult posibil. Dar uneori nu aveți altă posibilitate.

Antrenamente forțate

Ce faceți dacă nici hrana uşoară şi puțină nu are efect, iar sezonul bate la uşă? Atunci nu aveți altă posibilitate, decât să faceți antrenamente individuale de la distanță. Dar cu grijă! Primul antrenament ar trebui făcut de la o distantă mică, de la doar câțiva kilometri depărtare de casă.

La început, unii pui se vor pierde, da rmai târziu, încetul cu încetul, păsările vor începe să se antreneze, ca urmare a acestor antrenamente forțate.

Cazul meu

Aşa cum am spus, obişnuiam să am o reputație foarte bună în zborul cu puii. Şi am muncit din greu pentru asta. Însă în acele vremuri, porumbeii erau pe primul loc. Celelalte lucruri din viața mea erau mai puțin importante. Însă vremurile s-au schimbat. Acum am 3 nepoți: un băiețel de 3 ani şi două fete gemene de 8 ani.

Ei sunt mult mai importanți decât porumbeii şi, cinstit vorbind, nu le-am acordat întotdeauna atenția de care aveau nevoie. Vorbesc de porumbei, bineînțeles. Atunci când nepoții vor să mergem la mare, mă duc.

Chiar dacă asta înseamnă să lipsesc de acasă mai multe zile.

Şi chiar dacă mă aflu în plin sezon columbofil.

În trecut, sărirea peste o etapă nu se punea în discuție. Azi, acest lucru a intrat în normalitate.

Totuşi, puii mei se antrenează destul de bine azi, la aproximativ 3 luni. Aproape toți. Deoarece, trebuie să spun, că aproape în fiecare an am câțiva, care rămân în crescătorie în momentul eliberării, neavând chef să zboare, în timp ce majoritatea se antrenează bine.

Administrarea medicamentelor este utimul lucru pe care am de gând să-l fac. Atunci când 40 de păsări, din aceeaşi crescătorie, sunt în regulă, ceilalți 5 sau 10 nu au nicio scuză.

Le pun câte o clemă pentru a-i recunoaşte pe leneşi. Apoi, după o vreme, dacă observ că această aversiune de a se antrena devine un obicei, îi elimin repede.

În anii ’90 eram de neînvins în concursurile cu puii. Aceasta este o notă pe care a primit-o fiecare crescător. Îi încuraja să parieze în continuare, devreme ce eu nu mai aveam voie să pariez.

Una dintre cele mai mari greşeli, pe care un columbofil o poate face, este aceea de a trata tot lotul de porumbei pentru câțiva porumbei bolnavi.

Pe urmă

Bineînțeles, mă uit în pedigree doar după ce elimin puii. Astfel, elimin tentația de a păstra o pasăre doar datorită originii acesteia.

Astfel de păsări nu au niciun viitor.

Am observat faptul că a trebuit să elimin, de regulă, doi pui din acelaşi cuib. În astfel de cazuri, părinții acestora au, de asemenea, o problemă, o mare problemă, îndrăznesc să spun.

Supraviețuirea este numele jocului.

Nu o să vă vină să credeți ce influență pozitivă are eliminarea acestor leneşi, asupra celorlalți porumbei rămaşi în crescătorie.

De parcă absența lor îi ajută pe ceilalți să intre în formă, mai repede decât o poate face orice medicament.

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html