Mai jos găsiți traducerea
articolului “Match-making methods with
pigeons” de Thomas Smith.
Despre împerecherea porumbeilor
Să aruncăm o privire asupra importanței selecției
naturale, a intervenției crescătorului şi performanțele porumbeilor în
activitatea de împerechere.
Zborul este argintul, iar matca este aurul
Este deseori raportat faptul că, atunci când un
anumit crescător descoperă un zburător de excepție printre echipa lui de
porumbei din acel an, părinții acestuia deja au fost eliminați din crescătorie,
datorită performanțelor lor slabe ca şi reproducători din anii trecuți.
O pereche reproducătoare nu poate fi testată
corespunzător dacă din ea nu reproducem suficienți de mulți pui. De asemenea,
porumbeii reproducători ar trebui testați în pereche cu mai mulți parteneri.
Selecția
naturală
În ceea ce priveşte alcătuirea cuplurilor, selecția
naturală înseamnă a permite păsărilor să-şi aleagă liber perechea. Ca şi în
cazul nostru, al oamenilor, se crede că porumbeii sunt atraşi reciproc datorită
temperamentului, caracteristicilor fizice, adaptabilității, etc.
Crescătorii campioni, deseori, au observat că
perechile, care au avut posibilitatea de a-şi alege singuri partenerii, au
reprodus cei mai buni zburători.
Ar fi ignorant să concluzionăm faptul că această
metodă ar fi singura care ar trebui adoptată. Dacă puneți 10 perechi în acelaşi
compartiment, porumbei se vor împerechea la fel ca ultima dată, pentru că asta
este singura alegere pe care o pot face.
Intervenția
omului
Am spus, în alt articol, că porumbelul voiajor
modern a fost obținut prin diverse împerecheri, prin selecția omului, iar acum
nu putem să dăm înapoi.
Lăsați nesupravegheați, super reproducătorii sau
super zburătorii, din orice crescătorie, nu vor putea să găsească cele mai bune
combinații, riscând să se realizeze împerecheri între păsări de tipuri
diferite, distrugând ani grei de muncă, care au dus la formarea unui porumbel
superior.
Desigur, acest lucru se va întâmpla, mai ales,
atunci când se țin la un loc mai multe tipuri de porumbei.
Acelaşi lucru e valabil şi în cazul împerecherii
unor păsări de calitate superioară cu păsări de o calitate inferioară.
Există riscul ca porumbeii să se împerecheze cu
rudele lor, aşa încât, un mascul se poate combina cu mama, surorile sau fiicele
lui. Se folosesc, bineînțeles, şi astfel de împerecheri, dar numai într-un
sistem de consangvinizare bine pus la punct. Consangvinizarea fără discernământ
nu păstrează calitatea.
Ideal, porumbeii specializați pentru concursurile
de viteză nu ar trebui împerecheați cu campionii de fond-maraton, fapt ce ar
putea ruina ambele tipuri de păsări.
Cu toate astea, mulți crescători nu sunt de acord
cu privire la clasificarea porumbeilor pe tipuri diferite, în funcție de
distanța la care ei excelează.
Aceştia cred că, modificând programul de
antrenament, porumbeii vor simți asta, şi orice pasăre va reuşi să zboare de la
orice distanță şi în orice condiții meteorologice.
Însă un studiu mai atent al clasamentelor
demonstrează că nu toți porumbeii răspund la fel de bine la concursurile
diferite, iar cei care o fac sunt excepția de la regulă, ci nu regula.
Au fost nevoie de ani buni pentru a creea o
anumită linie, prin planificări bine gândite a combinațiilor, pentru a elimina
genele slabe şi nedorite. Ar trebui să învățăm metodele utilizate şi să avem
grijă să nu distrugem zestrea genetică moştenită.
Am atins, de multe ori, subiectul împerecherilor
în linie, consangvinizării şi încrucişării. Soluția pe termen lung, susținută
de crescătorii campioni din întreaga lume, este aceea de a-ți forma o familie
proprie de porumbei, folosind o metodă proprie, conservând caracteristicile
super reproducătorilor şi super zburătorilor. Combinațiile cele mai reuşite vor
fi cele care se potrivesc din punct de vedere genetic.
În ceea ce priveşte fenotipul, indicația de
împerechere este aceea de complementare a diferențelor. Acest fapt este,
general, cunoscut prin metoda de împerechere a contrastelor, şi asta va
funcționa la parametri maximi, dacă toate celelalte elemente precum sănătatea,
calitatea şi pedigree-ul se află, înainte de toate, pe aceeaşi lungime de undă.
Alte articole Thomas Smit, aici:
Articole ale altor columbofili celebri, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu