Mai jos, traducerea articolului “The
ultimate test” de Ad Schaerlaeckens
(sursa: http://www.schaerlaeckens.com)
Ultimul test
Ştim cu toții că pentru a concura
cu succes, nu este suficient să avem doar păsări bune. Mai este nevoie şi de
altceva. La fel de important ca şi calitatea, ba chiar mai mult.
Mă refer la forma, condiția
porumbelului.
Prefer să pariez pe o pasăre medie
aflată în super formă, decât pe un campion care nu are o condiție bună.
Condiția bună este răspunsul la
întrebarea de ce unii crescătorii concurează, brusc, foarte bine. Sau… de ce
campionul are un rezultat slab într-o etapă.
Forma
S-a scris mult despre fenomenul
numit “formă”.
Cum reuşim să facem păsările să
intre în formă? Aceasta este întrebarea cheie în sportul columbofil, iar acest
lucru îl cunosc foarte bine şi vânzătorii de iluzii.
Uitați-vă câtă reclamă se face
acelor produse pe care ar trebui să le administrați păsărilor pentru a le
îmbunătăți condiția, şi veți înțelege despre ce vorbesc.
Rezultatele slabe sunt visul
acestor vânzători de suplimente. Ei vă pot ajuta. Singurul lucru pe care
trebuie să-l faceți este să cumpărați rahatul pe care ei îl vând.
Cât de filantropici sunt ei!
Promit să construiască un pod, chiar dacă nu există niciu râu de trecut.
Adevărul este că nimeni, niciun medicament şi niciun supliment nu poate impune
forma.
Forma este ca o zână. Ea vine şi
pleacă, în majoritatea cazurilor, fără nicio explicație. Credeți-mă, chiar şi
cei mai mari campioni se încruntă uneori, când se uită la antrenamentul
propriilor păsări.
“Ce este greşit?”
O schimbare în bine a atmosferei
din interiorul crescătoriei este unul dintre foarte puținele lucruri în care
cred. Importanța climatului din crescătorie nu poate fi subestimată.
Când oamenii îl întreabă pe
campionul Verkerk “care este secretul său”, acesta spune că face totul pentru a
avea o crescătorie cât mai comfortabilă pentru păsările sale.
Bine
Cunoaştem cu toții semnele formei:
-
Ochi strălucitori
-
Păsările arată mai mici, cu gâturile
mai subțiri
-
Păsările se antrenează spontan
şi foarte bine
-
Păsări care ouă la timp
-
Păsări cu penaj pudrat
-
Dornice să facă o baie
-
Corpuri vibrante
-
Găinaț “perfect” şi aşa mai
departe.
Rău
Semnele care trădează lipsa formei
sunt:
-
Ochi neclari
-
Antrenament prost
-
Corp fără tensiune, care se
simte de parcă ar fi fără viață
-
Lipsa apetitului
-
Carne albastră pe piept
-
Pene uscate.
Şi iarăsi, aşa mai departe.
Nimic sigur?
Dar niciodată nu putem fi siguri.
De câte ori se întâmplă să ne aşteptăm la rezultate fantastice, crezând că
păsările sunt bine, dar să ne înşelăm?
Şi reciproca e valabilă, desigur.
Suntem surprinşi de rezultatele bune, crezând că păsările nu au intrat în
formă.
Nu există nimic sigur pe care să
ne putem baza, când este vorba de formă?
Cred că ceva există. Pentru o mai
bună înțelegere să ne întoarcem un pic în timp.
Înapoi în timp
Iulie 1998. Puii mei au concurat
aşa de bine, încât mă îndoiesc că cineva din Olanda a făcut-o mai bine.
În acele zile eu antrenam privat
puii, o singură data pe săptămână. 21 Iulie a fost una din aceste zile. Era
senin, cald şi un vânt destul de puternic din față. Am condus 70 km către sud,
cu 4 coşuri conținând fiecare cam 15 porumbei.
Când am ajuns acolo, am deschis
portbagajul, am scos un coş, am eliberat păsările şi, apoi, am pus coşul gol în
portbagaj. Apoi, am luat un alt coş şi am procedat la fel. După ce am eliberat
păsările din cele 4 coşuri, la un interval de 20 de secunde unul de altul, am
plecat spre casă, conducând mult prea repede, recunosc. Eram pe autostradă,
traficul era destul de liber şi am încercat să ajung acasă înaintea păsărilor.
Vântul din față era aliatul meu.
Am “zburat” spre casă cu 165 km/h
(sunt puțin ruşinat acum) şi am reuşit să ajung înaintea porumbeilor.
Înapoi acasă
Am ajuns acasă chiar înaintea
sosirii primului stol de porumbei. Aceştia erau în jur de 15 şi au intrat
înăuntru de parcă vroiau să atace crescătoria. După 20 de secunde a sosit un
alt grup, apoi 20 de secunde mai târziu a sosit şi cel de-al treilea grup, iar
un pic mai târziu ultimul grup.
Am înțeles brusc ce s-a întâmplat.
Porumbeii au sosit exact în ordinea eliberării.
Eliberasem, de asemenea, păsările
la 20 de secunde diferență, iar această diferență a fost destul de mare pentru
a mai putea fi recuperată de păsările eliberate mai târziu. Porumbeii se pare
că au pornit direct spre casă, zburând în linie dreaptă spre crescătorie.
În data de 25 Iulie am avut etapă.
Din 2.573 de porumbei am câştigat locurile 1, 2, 4, iar la poziția 29 aveam
deja 19 păsări clasate. Nu s-a mai întâmplat niciodată aşa ceva în cadrul
vreunei Federații şi nu cred că se va mai repeta vreodată. Cel puțin aşa
spuneau oamenii atunci.
Patru zile mai târziu am antrenat
păsările din aceeaşi locație. Din nou aceştia au ajuns acasă în ordinea
eliberării. Etapa din 1 August a fost una chiar mai bună. Din 2.088 de porumbei
am obținut locurile 1, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 12, 14, 15, 22, 23, 24, şi aşa mai
departe. De asemenea, etapa provincială a fost distrusă de porumbeii mei. Am
câştigat locul întâi din mai mult de 11,000 de păsări.
Rezultatul a fost unic. Două
săptămâni mai târziu am obținut locurile 8, 10 şi 13 de la etapa națională
Orleans, fiind primul crescător care a reuşit să ponteze 3 păsări.
Toți membrii clubului au primit această scrisoare prin care renunțam
la pariuri. Asta trebuia să-i încurajeze să parieze în continuare.
Motivat
Trebuie să recunosc că am fost mai
motivat ca niciodată în acel an. Cu un an în urmă, toți membrii clubului au
primit o scrisoare. Erau încurajați să parieze, deoarece Ad Schaerlaeckens a
decis să nu mai parieze niciodată.
De fapt eu nu am decis nimic de
unul singur, de bună voie. Am fost forțat să fac asta. Dacă aş fi continuat să
pariez, mulți membrii s-ar fi transferat la alte cluburi sau chiar mai rău, ar
fi renunțat la sportul columbofil.
Lecția
Recent am citit un articol dintr-o
revistă columbofilă belgiană, despre un campion care avea reputația să câştige
mulți bani în cadrul concursurilor. De fiecare dată când paria mulți bani,
porumbeii săi zburau extraordinar. Când paria mai puțin, nici rezultatele nu mai
erau aşa de bune.
A fost întrebat care este secretul
său. Ştiți ce a spus?
„În vreme ce majoritatea
crescătorilor CRED că porumbeii lor sunt în formă bună, eu ŞTIU când se întâmplă asta. Atunci când am
dubii, îi duc cu maşina la un antrenament şi-i eliberez unul câte unul, sau în
grupuri mici. Dacă sosesc împreună, ceva nu este în regulă. Atunci când nu
reuşesc să se prindă din urmă, chiar dacă este vorba de câteva secunde,
lucrurile sunt OK iar eu am curaj să pariez.”
2000
Aşa cum am menționat înainte, forma
nu este singurul aspect care contează pentru obține rezultate bune. După acel
sezon memorabil din 1998, colegii columbofili se linişteau reciproc:
“Aceia au fost doar pui”.
“Toți puii pot învinge când sunt în formă”.
Doar un an mai târziu aveau să
afle şi mai bine. În 1999 am avut primii 5 porumbei AS. Aceia erau yearlingi.
2000 a fost probabil cel mai bun sezon
cu porumbei maturi din toate timpurile. Porumbei ca Home Alone, Big Brother,
Invincible, Turbo şi aşa mai departe, au câştigat etapă de etapă.
Aceşti porumbei au făcut parte din
echipa anului 1998!!!
Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu