Mai jos găsiţi traducerea articolului “I always remember” al lui Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com/).
În anul 1974 am scris primul meu articol referitor la porumbeii voiajori. Eram încă foarte tânăr pe atunci şi nu prea aveam bani.
Ceea ce aveam deja era dorinţa de a învăţa despre acest sport şi, de asemenea, pofta de porumbei buni.
Prin urmare, primele mele articole au fost despre crescătorii celebri. Am sperat ca acei campioni cărora le făceam publicitate vor fi recunoscători şi îmi vor oferi, cadou, păsări bune.
Primul meu articol a fost despre răposatul Zoontjens. Îmi aduc aminte de crescătoria acestuia, fără nicio ventilaţie, nici măcar o muscă nu ar fi putut intra sau ieşi de acolo.
La scurt timp, după ce i-am vizitat pe fraţii Janssen şi pe răposatul Hofkens, m-am simţit confuz. Spre deosebire de Zoontjens, crescătoriile lor erau deschise şi foarte bine ventilate. Aşadar, încă de la început am înţeles că există mai multe drumuri care merg la Roma.
Mai târziu, au urmat multe alte articole şi, de asemenea, câteva cărţi.
De unele dintre vizitele mele la campionii columbofili îmi voi aduce întotdeauna aminte.
Marcelis
Albert Marcelis a fost un campion pe distanţă scurtă. Aşa numitul porumbel al său “Vitezomanul” se presupune că ar fi cea mai rapidă pasăre din toate timpurile, obţinând de 26 de ori locul întâi.
Acest om nu a cheltuit niciun ban pe păsări şi… a fost foarte aproape de succes cu toate păsările pe care le-a luat de la crescătorii locali.
Trebuie să fi fost un mânuitor foarte bun.
Unul dintre principiile lui a fost acela de a înţărca puii la o vârstă foarte fragedă, maxim 23 de zile. Despre aceia care nu se pot descurca singuri la această vârstă, el a spus mereu că nu sunt păsări puternice.
Diels, Boeckx, v d Wouwer sunt alte exemple de campioni, care niciodată nu au dat bani pe porumbei.
Leo Horemans
Leo Horemans, de asemenea, nu este un crescător slab. În 2004 am intermediat vânzarea mai multor pui de-ai lui pentru un taiwanez, iar comisionul meu a fost de 6 pui.
Când m-a vizitat, un an mai târziu, Leo mi-a cerut să vadă păsările de la el.
- Acest 2004-124 este sigur 100% un super porumbel, mi-a spus el, după ce I le-am arătat.
Dar cum niciunul dintre aceşti 6 pui nu păreau să fie buni, am eliminat 5, însă l-am oprit pe 04-124. L-am oprit însă aveam îndoielile mele.
- Aşadar, chiar şi tu te poţi înşela, Leo, m-am gândit eu.
Dar nu s-a înşelat. Doi ani mai târziu, 4 dintre nepoţii acestuia au devenit zburători senzaţionali. Cel mai bun a fost 11-18211732 care a câştigat următoarele premii:
- Locul 4 din 6.692 porumbei,
- Locul 4 din 27.056 porumbei
- Locul 2 din 7.005 porumbei,
- Locul 4 din 3.004 porumbei, şi aşa mai departe.
Deseori, oamenii spun că “nimeni nu poate ştii dacă un porumbel este întradevăr bun sau nu”, dar Marcelis şi Horemans trebuie că sunt excepţii.
Klak
Păsările lui Klak (Janssen) sunt istorie acum în Olanda şi Belgia, dar în anii 80 şi 90 era altceva.
Odată un coleg crescător, v d Loo, a mers la Klak pentru a cumpăra 4 pui, iar eu l-am însoţit. Klak a cerut 250 euro pentru fiecare pui.
- Este o mulţime de bani, a spus v d Loo.
- Şi sincer îţi spun, sunt mici şansele ca printre ei să fie unul bun, a replicat Klak.
V d Loo s-a uitat la el întrebător.
- Nu glumesc, i-a spus Klak zâmbind. Crede-mă, eu nu reproduc un porumbel bun la fiecare patru.
Da. Eset vorba despre faimosul Klak.
Această întâmplare îmi aminteşte de Maurice Voets.
Voets
Voets este un alt crescător care a devenit celebru cu păsări primite cadou de la crescătorii din zonă. În 1989 el a fost aşa de bun, încât clubul său a fost expulzat din concursurile provincial (Uniunea Antwerp) un an mai târziu.
Odată am mers să cumpăr de la el 16 pui, porumbei ieftini de fapt. După ce i-am luat el mi-a urat noroc, spunându-mi că ar fi surprins dacă printre acestea nu ar fi una sau două păsări bune. El nu s-a lăudat cu Perechile de Aur sau Super Reproducători sau alte bla, bla-uri.
- Una sau două păsări bune, a sperat el să fie.
Dilen
Dilen din Ravels a fost un alt crescător care nu şi-a primit niciodată renumele pe care l-a meritat. În anii 80 şi la începutul anilor 90, am luat păsări de la el şi niciodată nu am luat o pasăre rea.
El nu a devenit faimos pentru că niciodată nu a concurat cu multe păsări (maxim 4) şi, de asemenea, nu a concurat pe distanţe lungi. Iar angajarea a cât mai multe păsări, pe distanţe cât mai lungi sunt condiţiile pentru a obţine celebritatea în afara ţării.
Atunci când angaja 4 păsări, în majoritatea cazurilor, toate cele 4 păsări clasau.
Secretul lui era acela că omora păsările proaste, le vindea pe cele bune şi le păstra doar pe cele foarte bune.
Odată, când am fost la el, am observat o pasăre uşor suferindă de tricomonoză.
- Am cel mai bun remediu pentru aceasta, a spus el istoric, după ce I l-am arătat.
Apoi a intrat într-o mică magazine. M-am gândit că se va întoarce cu o pastilă, însă el a revenit cu un topor. Puteţi ghici ce s-a întâmplat mai departe.
Bosua şi Claessens
Atunci când vine vorba despre selecţie, nu pot să nu mă gândesc la Bosua şi Claessens. Acum mult timp am trimis păsările lor în Japonia. Odată ce am vazut pedigree-ele, am ştiut că acei porumbei vor deveni campioni.
Printre păsările vândute erau unele cu aşa de bune rezultate, cum majoritatea crescătorilor nu avusese niciodată în propriile crescătorii. Însă pentru cei doi acestea nu fuseseră destul de bune.
Vanlint
Atunci când Valint a început să concureze în Belgia, el nu avea o părere prea bună despre porumbeii olandezi. El credea că porumbeii belgieni sunt mai buni, dar nu pentru mult timp. A trebuit să-şi schimbe gândirea după ce a câştigat Naţionala cu păsări olandeze primite (din nou, cadou) de la un prieten columbofil.
Van de Wouwer
În anul 2007 m-am dus la Gaston v d Wouwer să cumpăr porumbei. Mi-a adus un coş cu 8 pui, iar eu am ales 4. 100 de euro fiecare.
- De ce nu îi iei pe toţi? aproape m-a implorat el.
Nu am facut-o, ceea ce s-a dovedit a fi o mare greşeală. În 2012 el a vândut pui prin intermediul Internetului cu 4.400 euro, în medie.
Păsările v d Wouwer sunt la modă astăzi. La fel ca şi cele Rauw Sablon, iar pentru a face bani trebuie să investeşti în păsări la modă.
Trebuie să ştiţi că am cumpărat 3 pui la Olimpiadă de la Gust, Janssen, Leo Horemans pe care am dat 1000 de euro. De curând, fraţii şi surorile acestora s-au vândut cu peste 10.000 euro şi chiar mai mult. Fiecare. Am scăpat de ai mei. Nu erau buni de nimic.
Mai târziu am auzit că unul dintre ei a fost vândut în China pentru 12.000 euro.
Păcat de sportul columbofil.
Alte
articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole
ale altor columbofili celebri, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu