Verificarea porumbeilor la mana.
De multe ori mi s-a intamplat ca despre acelasi porumbel doi sau mai multi prieteni columbofili sa aiba pareri diferite. Sa fie asta din cauza starii de sanatate a pasarii, stare care poate sa fie diferita in timp?
Sa vedem mai jos ce parere are Ad despre aceasta verificare:
“Nu arat prea des vizitatorilor toate pasarile mele. De ce ar trebui sa fac asta?
Nimeni in lume nu poate spune cu siguranta care pasari sunt bune si care nu.
Sa va spun ce s-a intamplat primavara trecuta. Impreuna cu doi colegi columbofili i-am facut o vizita lui W de Bruyn.
La un moment dat am luat in mana o pasare care a fost cea mai urata pasare pe care am tinut-o in mana vreodata. Toti trei am lasat pasarea jos si am intins mana pentru urmatoarea. William a zambit, spunand: Stiti ca tocmai ati tinut in mana pe campionul meu, Olympic Schanulleke?
Am fost socati, deoarece orice crescator serios cunoaste rezultatele acestui miraculous zburator.
Si m-am gandit la 613, cel mai bun zburator pe care Klak l-a avut vreodata. Pe tatal sau , datorita urateniei sale, nu l-a vrut nimeni.
M-am gandit la “Artist” al lui Houben. Aceeasi poveste.
Si m-am gandit la toate acele pasari frumoase care reusesc sa castige primul loc in concursurile de prezentare, dar care nu reusesc sa gaseasca drumul spre casa de la 100 km.
Si asta deoarece le lipsesc cele mai importante lucruri necesare pentru a fi porumbei voiajori BUNI.
Lucruri ce nu pot fi vazute din afara, multumita lui Dumnezeu.
Deci, care este ideea de a prezenta pasarile?
Fac acest lucru doar atunci cand vizitatorii mi-o cer, nu-mi pasa daca lor le place sau nu.
Este foarte dificil pentru mine sa le ascult comentariile."
Intradevar, starea de sanatate a porumbeilor poate fi usor “simtita” prin aceasta verificare la mana. In urmatorul paragraf, Ad Schaerlaeckens aduce in discutie legatura dintre conditia pasarilor si modul de cazare pe timpul iernii.
“Exceptie
De data asta am facut o exceptie, deoarece vizitatorii mei au venit tocmai din China.
Nu le-am permis sa intre in compartimente, niciodata nu o fac, dar le-am cerut sa fie rabdatori si cateva minute mai tarziu m-am intors cu un cos in care aveam 4 pasari.
Le-au placut (majoritatea chinezilor sunt asa de draguti incat le “place” toate pasarile pe care le tin in mana), dar nu au inteles un lucru.
Starea de sanatate a doua dintre pasari a fost normala, in schimb starea celorlalte doua a fost uluitoare.
Nu am fost surprins sa aud asta. Pasarile ce aratau normal erau din compartimentul de zburatori, pe celelalte doua, care se aflau intr-o conditie deosebit de buna, le-am adus din voliera ce are partea din fata deschisa, pasarile fiind expuse la frig, zapada si vant pe tot timpul iernii.
Compartimentul de zbor este diferit. Geamuri termopan, incalzire, ventilatie si asa mai departe.
In acest compartiment totul este sub control.
Dar columbofilii din Olanda si Belgia, care au o voliera deschisa, stiu ca, din motive misterioase inca, pasarile sunt adeseori intr-o conditie mai buna acolo si rareori se imbolnavesc.
A doua zi dupa vizita am pus zburatorii in voliera, asa cum fac mereu pe timpul iernii.
Si in fiecare iarna este aceeasi poveste. In termen de cateva saptamani starea lor devine mai buna decat in compartimentul izolat, cu caldura, termopane si altele."
Atentie! Sunt diferente notabile intre temperaturile din timpul iernii dintre Olanda, Belgia si Romania.
Personal, nu inchid pe timpul iernii peretele din fata compartimentelor, acesta fiind deschis la fel ca si in timpul verii, pe aproximativ 70% din suprafata.
Urmatoarea istorisire a lui Ad pune accentul pe diferentele mari de temperatura pe parcursul zilei:
“Imi aduc aminte de o vizita in Phoenix, Arizona, acum mult timp.
A trebuit sa vorbesc la o intrunire iar avionul meu a aterizat in mijlocul noptii. Nu am uitat niciodata ce frig a fost atunci cand am coborat din avion.
Dupa aceasta reuniune un crescator m-a invitat sa-i vad porumbeii.
El investise foarte multi bani in pasari, insa nu reusise sa castige premii decente cu acestea.
Cand a deshis compartimentele am fost socat sa vad starea oribila in care se aflau pasarile, in ciuda tuturor medicamentelor si vitaminelor primite. Si am tremurat vazand ca podeaua crescatoriei nu era decat un gratar pentru a permite aerului proaspat sa intre in compartiment.
In mod clar, pasarilor nu le placea acest lucru.
-Tu ai o problema cu crescatoria, am spus si i-am aratat deschiderea din podea.
-Nu am nicio alta varianta, stii cat de cald poate fi aici pe timpul zilei, mi-a raspuns.
-Stiu asta, am reactionat, dar de asemenea am observat cat de ingrozitor de frig este pe timpul noptii aici.
El mi-a promis sa faca cateva modificari, astfel incat sa aiba mai mult control.
Un an mai tarziu mi-a scris spunandu-mi ca a avut un an fantastic.
Cand colegii columbofili l-au acuzat ca el are un secret, el doar a ridicat din umeri.”
Deducem ca solutia acestei probleme a fost aceea de a realiza o podea ce putea fi inchisa pe timpul noptii si deschisa pe timpul zilei.
Insa marele secret in sportul columbofil este intotdeauna modul de selectie al pasarilor:
“Am spus intotdeauna ca exista doar un singur secret in sportul columbofil, iar acesta este SELECTIA!
Aceasta selectie trebuie sa se bazeze pe sanatatea naturala si pe rezultate.
Atunci cand aveti, sa zicem, 50 de pasari iar 3 se imbolnavesc in timp ce celelalte sunt bine, aceste 3 pasari nu au niciun motiv sa fie bolnave, atata timp cat ele au primit aceeasi atentie din partea crescatorului si se afla in aceeasi crecsatorie. Scapati de aceste 3!
Si nu faceti greseala sa tratati toate pasarile cu scopul de a le vindeca pe cele 3.
In zona mea turlele bisericilor sunt pline de pasari ratacite.
Acestea se inmultesc repede, ceea ce explica faptul de ce aceste pasari devin o plaga in anumite orase. Nu pentru ca sunt bolnave, ci pentru ca sunt prea multe.
Iarna, cand ninge, acestea pot supravietui chiar si cateva saptamani fara hrana.
Ele nu primesc vitamine sau alti aditivi, insa niciuna dintre aceste pasari de care nu are grija nimeni, nu sufera de Adeno Coli, salmoneloza, paramixoviroza sau altceva.
In cuiburile lor sunt mereu cate doi pui, pui ce se maturizeaza perfect.
Aceste pasari sunt dure si rezistente!
Ceea ce vreau sa spun este ca multi crescatori chiar gresesc atunci cand ajuta pasarile ce se nasc cu o sanatate subreda. Este gresit sa incerci sa le transformi in pasari puternice prin administrare de aditivi, vitamine si asa mai departe."
Oare noi am contribuit la subrezirea sitemului imunitar al porumbelului voiajor? Cu siguranta.
Si asta deoarece am dorit sa obtinem rezultate din ce in ce mai spectaculoase, sa batem record dupa record.
Insa nu s-a gandit nimeni ca pentru o viteza cu cativa metri pe minut mai buna, viata sportiva a porumbelului se micsoreaza uneori cu ani buni. Cati dintre porumbeii ajung sa zboare si la 5-6 ani? Probabil sunt cativa.
“De ce au devenit porumbeii din ce in ce mai slabi de-a lungul anilor?
De ce a devenit asa de dificil sa poti pastra starea de sanatate a pasarilor?
Deorece, noi am uitat sa avem incredere in rezistenta lor NATURALA si le-am tratat prea mult, prea repede de-a lungul anilor. Rezultatul a fost un tip de porumbel voiajor cu o stare de sanatate nenaturala.
Astazi, multi campioni se intorc la natura in timpul iernii. Ei isi tin porumbeii in voliere deschise.
In timpul sezonului de concursuri este diferit. Atunci ei fac tot ce pot pentru a pastra un climat cat mai agreabil cu putinta in interiorul crescatoriei.
Un campion ca Verkerk intotdeauna a spus: secretul meu este ca incerc sa fac compartimentele cat mai confortabile pentru porumbei cu putinta.
Cu o voliera buna puteti tine medicamentele la distanta, dar prima conditie este aceea de a avea pasari puternice prin natura lor.
O crescatorie buna este mult mai importanta pentru mentinerea unei stari bune a pasarilor decat tratamentul administrat acestora.
Asa cum stim cu totii o crescatorie buna este uscata, calduroasa si ventilata din abundenta.
Dar aici avem o problema. Cand inchidem crestatoria pentru a o face calduroasa aceasta poate duce la o lipsa de aer proaspat. Iar o crescatorie prea deschisa ar putea fi prea rece.
Problema cu tipul din Phoenix a fost datorita diferentelor de temperatura prea mari dintre zi si noapte.
Este arta unui campion sa gaseasca un echilibru asa incat crescatoria sa fie uscata, calduroasa si bine aerisita.
Campionii, in mod constant se gandesc la imbunatatirea crescatoriei.
Pentru non campioni arata mai bine medicamentele si sticlutele magice."
Nu trebuie sa uitam ca in sportul columbofil mereu avem cate ceva de facut. Aveti grija de porumbei si in extrasezon, altfel acestia va pot dezamagi in timpul sezonului.
Bafta si o iarna cat mai usoara!
Alte
articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole
ale altor columbofili celebri, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu