Viata de porumbel - XXIII. Alessia

Capitolul XXIII

ALESSIA

“Trăieşte o viaţă bună. Dacă există zei şi sunt drepţi, atunci nu o să le pese cât de devotat ai fost, ci te vor primi pe baza virtuţiilor după care ai trăit.

Dacă există zei şi sunt nedrepţi, atunci nu ar trebui să-ţi doreşti

a-i venera.

Dacă nu există zei, atunci tu nu vei mai fi, dar ai trăit o viaţă nobilă ce va continua să dăinuiască prin amintirile celor dragi.”

-          Marc Aureliu

Sorin Apostol conducea spre casă. Avusese o zi destul de aglomerată la serviciu. Era inginer la o companie multinaţională din oraş. În ultimul timp această meserie devenise destul de stresantă. Sau era doar părerea lui.

-       Am impresia că eşti din ce în ce mai obosit în ultima vreme, îi spusese fratele său, Tiberiu, zilele trecute.

-       Se poate. Am foarte mult de lucru la serviciu.

Tiberiu ştia că nu serviciul este principala cauză pentru transformarea fratelui său. Altceva, mult mai grav, plana asupra liniştii acestuia.

Sorin a virat dreapta, părăsind şoseaua principală şi a parcurs ultimele două sute de metri pe drumul de ţară.

Locuia împreună cu fiica sa în casa bunicilor, imediat la ieşirea din localitate.

După moartea soţiei, cu opt ani în urmă, a vândut apartamentul din centru şi s-au mutat împreună cu bunicii. A sperat ca amintirea iubitei sale soţii să nu îl ajungă din urmă.

Porumbeii voiajori au fost cei care i-au readus bărbatului speranţa în suflet. În preajma lor, simţea că poate uita de tot şi de toate. A descoperit aceste minunate păsări şi această frumoasă pasiune la unul dintre noii săi vecini. Îşi amintea de ziua când bătrânelul simpatic îl invitase să aştepte împreună porumbeii de la un concurs.

-       Aceste păsări te pot ajuta foarte mult să treci peste problemele tale, îi spuse vecinul. Cunosc un columbofil care este totodată şi directorul unei companii destul de mare. Are foarte puţin timp liber şi foarte mulţi bani. Ar putea să angajeze pe cineva care să se ocupe de porumbei. Dar nici nu vrea să audă despre aşa ceva. După program, merge mai întâi la porumbei şi doar pe urmă la familie. El vrea să poată vedea starea de sănătate a porumbeilor, să-i hrănească şi să le răzuie găinaţul. Pentru el această muncă nu este un efort, ci o relaxare. “Tot stresul dispare atunci când sunt în preajma lor”, susţine el.

Microbul columbofil i-a pătruns în vene, iremediabil, în acea zi. Nu-şi imaginează cum ar fi fost viaţa lui, fără aceste minunate păsări.

La început îşi lăsase fetiţa în grija bunicilor. Ştia că greşise foarte mult, învinovăţindu-şi propriul copil pentru moartea soţiei, în momentul naşterii.

Astăzi şi-ar fi dorit să poată da timpul înapoi. Simţea cum i se rupe inima la gândul zilei în care nu o să mai poată vedea surâsul fetiţei sale. Se gândea cu groază că nu va putea face totul pentru a-şi salva fiica. Până la aflarea veştii, deşi avusese mereu rezultate foarte bune, nu-şi vânduse niciun porumbel din propria crescătorie.

În ultima vreme trebuise să-şi vândă aproape toate păsările de bază. Avea nevoie de bani. De foarte mulţi bani.

Fetiţa a fugit în întâmpinarea bărbatului, de cum a auzit motorul maşinii.

-       Bună tati! Am atâtea lucruri să-ţi spun, zise Alessia, luându-l de mână pe tatăl ei şi trăgându-l înspre spatele curţii.

Bărbatul s-a lăsat dus de fiica sa de-a lungul aleii pietruite, ce lega curtea casei cu grădina din spatele acesteia, acolo unde se afla crescătoria de porumbei.

Atunci când Alessia se afla printre porumbei, ochii ei sclipeau de fericire.

Sorin îşi amintea de ziua în care începuseră toate problemele lor. Părinţii săi îl sunaseră, îngrijoraţi de starea fetiţei care leşinase pentru câteva momente, aparent fără niciun motiv. Pentru a doua oară în viaţă, bărbatul se simţise neputincios. Fusese disperat.

Acum spera ca o minune să se producă în viaţa lor.

-       Tati, cei cinci porumbei, primiţi cadou de la unchiul meu, s-au îmbăiat singuri astăzi. Tu mi-ai spus cândva, că ăsta e un semn bun.

-       Aşa e, draga mea!

Ce zile fericite fuseseră acelea, în care aşteptau împreună porumbeii din concurs! Acele zile, demult apuse, în care rezultatele nu aveau mare importanţă. Acum avea nevoie de rezultate cât mai bune, pentru a putea vinde cât mai mulţi porumbei, cu un preţ cât mai mare.

***

Tiberiu Apostol a fost întotdeauna căsătorit cu munca sa. Lucra în domeniul construcţiilor. Nu a avut niciodată timp să-şi facă o familie, fiind mai mereu plecat de acasă. O iubea pe nepoata lui, Alessia, ca pe o fiică. Vestea primită, cu aproximativ un an de zile în urmă, picase ca o bombă.

Luna trecută îi oferise Alessiei cinci porumbei voiajori. Văzuse acei porumbei la unul dintre clienţii săi.

-       Am văzut că ai porumbei voiajori. Şi fratele meu este columbofil.

-       Da. Concurez de aproape douăzeci de ani cu porumbeii. Haide să ţi-i arăt!

Omul îi prezentase cu lux de amănunte, fiecare compartiment în parte. La fel ca toţi crescătorii de porumbei, acesta părea să cunoască istoria fiecărei păsări, începând cu câteva generaţii în urmă. Tiberiu se pierduse repede în explicaţiile detaliate ale columbofilului.

-       Ce sunt cu aceste păsări? a întrebat el, arătând înspre câţiva porumbei, separaţi într-un compartiment mai mic, ce păreau destul de bolnavi.

-       Am achiziţionat aceşti porumbei toamna trecută, de la diverşi columbofili, cu intenţia de a aduce sânge nou în crescătoria mea. Lucrându-i de foarte mult timp în consangvinitate, din când în când e nevoie şi de aşa ceva, i-a spus columbofilul. Însă cu aceşti masculi am avut mari probleme. Unii nu au vrut să se împerecheze nici în ruptul capului, alţii au produs ouă limpezi şi tot aşa. Nu ştiu sigur ce s-a întâmplat, dar după vaccinul de salmoneloză⁽²³⁾ din Noiembrie, s-au îmbolnăvit subit. Acum îi ţin în carantină. Sunt porumbei foarte buni, au rezultate excepţionale, dar dacă nu-şi revin în maxim o săptămână, o să-i elimin. Eu de regulă nu ţin porumbei care nu sunt perfect sănătoşi. De data aceasta, având în vedere calitatea acestor porumbei, am zis să fac o excepţie.

-       Crezi că îmi poţi da mie aceşti porumbei? Fratele meu a trebuit să-şi vândă majoritatea porumbeilor buni din propria crescătorie, din cauza unei probleme familiare, şi mă gândesc că aceştia l-ar putea ajuta.

Columbofilul nu a ştiut ce să răspundă. Majoritatea acelor păsări erau cumpărate de pe site-uri de licitaţii, însă mai erau şi câteva pentru care nu avea acte.

-       Nu ştiu cât de fericit va fi fratele tău să primească nişte porumbei bolnavi, indiferent de calitatea acestora.

-       Sunt sigur că fiica sa va fi foarte bucuroasă să aibă grijă de ei, a spus repede Tiberiu. Este bolnavă, asta este de fapt problema fratelui meu.

 

⁽²³⁾ Boală bacteriană a porumbeilor foarte gravă, mai ales datorită faptului că este foarte greu de eliminat şi se transmite foarte uşor. Vaccinarea în cazul acestei afecţiuni este destul de controversată, datorită faptului că există peste două mii de tulpini patogene.

Îşi amintea de ziua în care primise vestea. După efectuarea testelor de sânge, medicii fuseseră direcţi, fetiţa avea leucemie, iar doar un transplant de măduvă o putea ajuta, iar acesta trebuia efectuat la o clinică din străinătate.

***

-       I-am primit cadou de la un columbofil renumit, spuse Tiberiu, arătând spre cutia de carton în care se aflau cei cinci porumbei.

Sorin a scos pe rând păsările din cutie, analizându-le cu atenţie. Porumbeii erau foarte slabi, penele le erau murdare.

Totuşi, mâna experimentată a bărbatului putea recunoaşte calitatea, dincolo de starea de boală.

-       Columbofilul m-a rugat să nu întreb niciodată de provenienţa acestora, deoarece i-a cumpărat de pe la diverşi intermediari, însă mi-a mai spus că poţi găsi pe Internet rezultatele lor, dacă doreşti.

Sorin nu-şi dorea acei porumbei bolnavi în crescătorie, dar chiar în momentul în care a vrut să-i spună acest lucru fratelui său, se auzi vocea Alessiei:

-       Ce sunt cu aceşti porumbei, tati?

Apoi, nemaiaşteptând răspunsul tatălui, Alessia a desfăcut capacul cutiei de carton, uitându-se înăuntru. Erau doi porumbei solzaţi, doi albaştri şi unul roşu. Putea simţi spaima bietelor păsări, înghesuite în cutia de carton.

-       Sunt speriaţi, tati. Şi par foarte trişti.

-       Sunt bolnavi, Alessia.

-       O să-i facem bine, spuse fetiţa. Îţi mulţumesc unchiule! zise, din nou, către Tiberiu, sărind de gâtul acestuia şi îmbrăţişându-l.

Tatăl fetiţei a înţeles repede că nu avea nici o şansă să refuze porumbeii oferiţi de fratele său.

***

Cei cinci porumbei se revigorau cu fiecare zi. Starea lor fusese critică în urmă cu doar două săptămâni.

Păsările puteau simţi dragostea fetiţei care avea grijă de ei. Puteau simţi, de asemenea, tristeţea acestui copil. Ceva era în neregulă. Ceva lipsea din peisaj. În mod normal, acea tristeţe nu ar fi trebuit să facă parte din viaţa ei.

Au început să se ataşeze foarte mult de ea. Îi coborau imediat pe umeri, atunci când îi chema la mâncare. În scurt timp îi mâncau din palmă, lăsându-se mângâiaţi de fetiţă.

 “Speranţa îşi are locul în vise, în imaginaţie şi în curajul celor care îndrăznesc să îşi transforme visele în realitate.”

-          Jonas Salk

-       Tati, o să te rog ca la primăvară să împerechem aceşti porumbei, îl rugă fetiţa, arătând spre cei cinci masculi aflaţi în carantină. Vreau să scoatem pui din ei, pui pe care să-i zburăm la toamnă. Sunt sigură că aceşti porumbei sunt cu totul speciali.

Tatăl se gândea la vorbele fetiţei. Oare o să mai aibă ocazia să vadă aceşti pui zburând în jurul crescătoriei? Săptămâna trecută repetaseră analizele, iar rezultatele nu erau prea bune. Tratamentul actual nu o ajuta prea mult.

-       Este în regulă. Şi eu simt că aceşti porumbei au potenţial, spuse tatăl, mai mult pentru a-i face pe plac. O să le ofer cele mai bune cinci femele din crescătorie.

-       Îţi mulţumesc, tati! Ăsta ar fi cel mai frumos cadou de Crăciun.

Peste două săptămâni era Crăciunul. Sorin spera ca acestea să nu fie ultimele sărbători petrecute împreună cu fiica sa.

-       Sky, Brandon, Helia, Riven, Timmy, îi chemă Alessia pe cei cinci masculi.

-       Nu ştiam că au şi nume.

-       Bineînţeles că au. Porumbelul roşu este Riven, albastrul mai închis este Helia, iar cel mai deschis este Sky. Cei doi solzaţi sunt Brandon şi Timmy.

-       Fantastic! Eroii din desenele tale animate.

Alessia zâmbi. Deşi tatăl ei petrecea mult timp împreună cu ea, nu era convinsă că acesta urmăreşte cu atenţie desenele ei animate. A fost plăcut surprinsă să afle că reţinuse numele eroilor ei preferaţi.

Continuarea in cartea "Viata de porumbel"