VIATA de PORUMBEL, de Marius Nicolae

VIATA de PORUMBEL

Oferta limitata: 40RON

Doar 10 bucati am la dispozitie.

Dedic această carte tuturor acelor oameni care iubesc, în mod necondiţionat, prietenele noastre necuvântătoare, şi nu mă refer doar la porumbei, ci la toate vieţuitoarele din regnul animal. Acelor oameni care cred că acestea pot percepe starea noastră de spirit, o pot influenţa pozitiv şi, de ce nu, ne pot vindeca.

Cartea are în plin plan povestea unui porumbel voiajor de concurs şi interacţiunea acestuia cu oamenii din viaţa sa.

Pentru a putea înţelege aceste minunate păsări va trebui să încercăm, din când în când, să simţim trăirile acestora, să percepem emoţia lor din timpul zborului, teama acestora în momentul lansării de la sute de kilometri depărtare de casă sau bucuria regăsirii cuibului, a partenerului şi a puişorilor, la întoarcerea din concurs.

Sper ca lecturarea cărţii să trezească în inimile voastre tot atâtea emoţii, ca şi clipele premergătoare sosirii porumbeilor acasă.

Am încercat să combin întâmplările emoţionante ale porumbelului albastru cu noţiuni tehnice din sportul columbofil.

Sper ca această carte să ofere speranţă tuturor celor care mai cred în propriile forţe şi în propriul destin.

Sper ca această carte să atragă din ce în ce mai multă lume în această pasiune minunată, care este columbofilia.

PROLOG

“Visele nu se risipesc. Dar nici nu zboară, dacă nu le dai aripi.”

-          Pablo Neruda

Porumbelul albastru s-a ridicat în aer, zburând cu toată viteza spre linia orizontului. Plăcerea zborului îl copleşea. De aici de sus, copacii, casele, oamenii, păreau mult mai interesanţi. Culorile căpătau cu totul alt înţeles. Totul era minunat.

A realizat că se depărta cu viteză mare de crescătorie şi inima a început să-i bată cu putere. Apoi a simţit ceva, în interiorul său, care îl atrăgea înapoi acasă, ca şi cum crescătoria ar fi fost un magnet uriaş ce funcţiona pe propria lui frecvenţă. S-a întors.

A descoperit stolul şi s-a alăturat acestuia. A recunoscut repede porumbeii. Majoritatea erau fii şi fiicele lui. Îi crescuse pe toţi cu mare dragoste. Să poată zbura împreună cu ei, era o adevărată încântare.

Nu ar fi părăsit pentru nimic în lume locul în care îşi crescuse, generaţii după generaţii, puii.

Ceva l-a făcut să tresară, ca şi cum o amintire aflată undeva, în adâncul sufletului său, ar fi vrut să iasă la suprafaţă. Nu voia să se gândească  acolo. Acum zbura şi ăsta era cel mai important lucru. Zborul fusese visul său dintotdeauna. Îşi amintea clipa când văzuse pentru prima oară lumina zilei. Îşi amintea de bucuria zborului trăită prin ochii părinţilor săi. Aceştia fuseseră Zburători.

A simţit cum este tras cu putere în jos. A deschis ochii şi a văzut plasa volierei. Acea plasă care îi definea limitele libertăţii. Totul fusese doar un vis, un vis pe care şi l-ar fi dorit fără de sfârşit.

Era un Reproducător, se obişnuise de multă vreme cu această idee. Niciodată nu va putea zbura dincolo de plasa volierei.

Însă, în sufletul lui, spera că va veni o zi când această plasă va dispărea.

Cine ştie? Poate atunci când va fi destul de bătrân, iar stăpânul său nu va mai avea nevoie de el, se va îndura şi-l va elibera.

Dar oare va mai putea zbura atunci? Măcar o singură dată…

Sau poate în altă viaţă…