Mai jos, traducerea articolului “Food
for throught again” de Ad Schaerlaeckens (sursa:
http://www.schaerlaeckens.com)
Nu există porumbeii perfecți, porumbeii la care toți visăm.
Adică porumbei
care să câştige la fel de bine atât de
la 150 km, cât şi de la 600 km sau chiar 1000 km. Porumbei care să poată câştiga
cu vânt puternic din spate, dar şi cu vânt din spate. Acei porumbei care să
reproducă doar pui campioni. Porumbei care să arate perfect şi să
câştige locul întâi în expoziții.
În Olanda şi, chiar mai mult în Belgia, crescătorii sunt specializați pe
diferite categorii de viteză. Unul zboară bine în concursurile de viteză, altul
e bun la demifond, şi, mai avem aşa numiții fondişti sau maratonişti.
Concursurile scurte (de viteză) sunt împărțite în două categorii şi la fel şi
cele de fond, astfel că avem etape de fond mic şi etape de mare fond.
Unul din cei mai buni zburători pe distanțe cuprinse între 550-600km (fond
mic) este prietenul meu, Andre Roodhooft. Atâta timp cât el este cel mai bun, vă
imaginați ce mândru am fost de mine când am reuşit să-l bat şi, nu o dată, ci
de 4 ori, angajând doar câteva pasări (maxim 5).
Unul dintre cei mai buni zburători pe distanțe de peste 750 km este
olandezul Van Ouwerkerk Dekkers, care locuieşte şi concurează în Belgia.
Etapa catastrofală
Probabil ați auzit de etapa catastrofală de la Chateauroux, din prima săptămână
din August. Distanța de concurs la Chateauroux este la aproximativ 550km, fiind
angajate atât păsări tinere cât şi porumbei maturi. Imediat după lansare
porumbeii au întâlnit o zonă de aproximativ 200km cu ploaie şi fulgere. În acea
zi doar 10% din păsările tinere au ajuns acasă, mulți crescători neavând nicio
pasăre sosită.
„Teroare” era cuvântul aflat pe prima pagină a ziarelor, chiar şi
programele naționale TV îşi începeau ştirile cu acest subiect.
Unii vorbeau de cea mai mare catastrofă columbofilă din toate timpurile.
Acum, se cunoaşte faptul că porumbei de maraton se pierd mai greu. Ei întârzie
la etapele de demifond, dar vin acasă, totuşi.
Acelaşi lucru se întâmplă în timpul unei catastrofe. Aproape toți porumbeii campioni - pentru acea distanta - se pierd pentru totdeauna. Am încercat de multe ori să explic asta
altora, dar am eşuat.
Cei doi campioni
Haideți să revenim la cei doi campioni menționați mai sus:
Andre Roodhooft:
Crescătorul, care este aproape de neînvins în etape ca cea de la
Chateauroux (550 km), a pierdut cei mai buni doi porumbei maturi şi cel mai bun
yearling în această etapă catastrofală.
Una dintre păsările pierdute ar fi putut deveni AS Național în toată
Belgia, dacă Andre ar fi trimis rezultatele din 2013 pentru centralizare. Aceeaşi
pasăre a câştigat locul întâi național în 2014 şi bineînțeles că valora o
avere.
Van Ouwerkerk Dekkers:
Este un crescător cu adevărat faimos în concursurile pe distanțe lungi. El
a îmbarcat 50 de păsări tinere la Chateauroux. Nu a pariat nimic, deoarece păsările
sale, rareori, clasează la această distanță. Sunt prea scurte pentru porumbeii săi.
El a îmbarcat aceşti porumbei doar pentru a prinde experiența necesară
carierei lor sportive viitoare, din etape gen Barcelona, Pau sau altele de
acest gen.
Ghiciți ce s-a întâmplat?
În timp ce Roodhooft şi-a pierdut cele mai bune 3 păsări ale sale şi
majoritatea crescătorilor de demifond nu au avut nici măcar o pasăre sosită, van
Ouwerkerk Dekkers şi-a făcut contabilitatea la o săptămână după această
catastrofă. Din cele 50 de păsări angajate avea doar 3 lipsă.
Puțină lume a crezut asta, eu însă îl cunosc pe Jaak Ouwerkerk:
porumbeii valorează mai mult decât o minciună pentru el.
Din nou: lucruri la care să medităm!
Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole ale altor columbofili celebri, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu