"HONESTY is a very expensive gift. Do not expect it from cheap people" - "CORECTITUDINEA este un dar foarte scump. Nu te astepta la asa ceva din partea oamenilor ieftini"

Warren Buffet



marți, 18 martie 2014

"Conditionarea porumbeilor", traducerea articolului "Pavlov and stuff" de Ad Schaerlaeckens


Mai jos, traducerea articolului “Pavlov and stuff” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)


Pavlov, oamenii şi porumbeii
Cum se face că omul a devenit ceea ce este? Cu toate caracteristicile sale diferite? Secole de-a rândul, oamenii au discutat pe marginea acestui subiect.
“O chestiune de ereditate”, au spus unii.
Alţii nu au fost de acord. “Omul este produsul mediului înconjurător”, au susţinut aceştia.
Adevărul este, ca de obicei, undeva la mijloc. Caracterul nostru este determinat atât de ereditate, cât şi de mediu (educaţie).
Condiţionarea este parte din educaţie.
Vă voi da drept exemplu pe profesorul meu din şcoala primară. Ori de câte ori noi elevii făceam gălăgie, el se ridica în picioare şi îşi scotea inelul. Şi o linişte de mormânt se aşternea în clasă.
Asta deoarece, de fiecare dată când noi ne purtam urât, el obişnuia să ne dea câte un mic ghiont în cap, însă, înainte de asta, îşi scotea inelul. Curând am învăţat la ce ne putem aştepta atunci când îşi scoate inelul de pe deget. Prin urmare, făceam imediat linişte.

Condiţionarea
Poate aţi înteles deja că exemplul de mai sus se referă la condiţionare. Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu Pavlov şi câinele său, am să vă dau un alt exemplu:
Îmi aduc aminte cum îşi cheama bunica pisica atunci când aceasta dispărea. Punea pe podea un vas gol şi oops, imediat pisica apărea. Mai târziu am aflat. De fiecare dată când pisica primea lapte, bunica folosea acelaşi ritual.
Asigurarea nevoilor esenţiale (hrana) este modul de a învăţa, condiţiona, disciplina. A se vedea modul în care se dresează delfinii, caii, câinii şi aşa mai departe.
Condiţionarea este, de asemenea, un aspect important în lumea sportului columbofil. Toţi campionii îşi condiţionează propriile păsări, deşi unii nici măcar nu realizează că fac acest lucru.
Prin condiţionare puteţi obţine porumbei disciplinaţi, uşor de lucrat cu ei. Porumbei care fac ceea ce doriţi să facă.
Crescătorii care-şi conving păsările să intre în crescătorie, spunând “bii, bii”, folosesc de asemenea condiţionarea. Deci, ceea ce contează, este să obişnuiţi păsările şi cu altceva atunci când le hrăniţi. De exemplu cu un sunet. Puteţi spune “bii, bii” sau orice altceva. Ideea este să spuneţi sau să  faceţi, întotdeauna, acelaşi lucru.

Această fotografie spune mai mult decât o mie de cuvinte.

Câteva exemple
Când B v Oeckel îşi cheamă păsările în crescătorie, el sună dintr-un clopoţel, şi nu vă vine să credeţi ce efect are acest lucru. Porumbeii intră furtunos, la fel fac şi atunci când vin de la concurs.
A v d Wiel are o lanternă în crescătorie. Atunci când o aprinde se întâmplă acelaşi lucru, păsările se grăbesc să intre, deoarece ele ştiu ce înseamnă acest lucru: mâncare.
Eu unul am întotdeauna un fluier în buzunar. Obişnuiesc porumbeii cu fluieratul încă de pe vremea când sunt pui. Şi continui să fac acelaşi lucru în timp ce păsările mănâncă. În acelaşi timp şoptesc “bii, bii” (“come, come” în original, n.t.).
Nu este important ceea ce spui. Poţi spune, la fel de bine şi “du-te dracului” sau orice altceva. Cum am spus şi mai înainte, condiţia este să spui mereu acelaşi lucru.
Klak folosea băţul. Câteva bătăi uşoare pe podea şi porumbeii zburau în boxele lor.

Nu există prea devreme
Nu e nimic mai enervant decât porumbeii care sunt speriaţi sau lipsa de disciplină. Porumbeii pot fi mai sperioşi de la natură, dar majoritatea sunt speriaţi de crescătorul care nu este un adevărat crescător de porumbei.
Este povestea cu ereditatea şi mediul înconjurător. Nu poţi începe destul de devreme pentru a obţine pui uşor de gestionat. Chiar dacă începi atunci când aceştia sunt în cuib.
Poţi avea mereu pui care să nu intre la fel de repede înăuntru, aşa cum o fac majoritatea, în momentul când sunt chemaţi. O greşeală pe care o fac unii crescători este de a-i hrăni mai târziu pe aceşti întârziaţi. Aceasta nu este condiţionare, dimpotrivă.
Făcând acest lucru, veţi strica puii pentru tot restul vieţii lor. Ei au primit o recompensă pentru un comportament nedorit.
Dacă puii mei nu intră repede în crescătorie, eu închid trapa, iar aceştia vor înnopta afară. Iar acest lucru niciodată nu a îmbolnăvit o pasăre.

Comportament diferit
Condiţionarea presupune mult mai mult.
Intrarea în crescătorie purtând aceleaşi haine, mereu împreună cu un desert – alune, de exemplu – este tot condiţionare.
De ce oare puii unor crescători intră singuri în coşul de concurs, ori de câte ori coşul este introdus în crescătorie, şi de ce ai mei nu fac acelaşi lucru?
Ar trebui să ştiţi acum. Ai mei nu au fost condiţionaţi să facă acest lucru.

Uşor de gestionat
Uneori, aţi auzit crescători spunând că nu este nicio diferenţă în faptul că au arătat sau nu partenerii zburătorilor înainte de concurs.
Bineînţeles că acest lucru nu face nicio diferenţă.
Sau poate sunteţi o persoană căreia îi place munca suplimentară şi doreşte să-şi îmbarce porumbeii excitaţi.
Faptul că sunt puşi în coş, statul în coş, călătoria până la locul de lansare, iarăşi şi iarăşi, înseamnă destul pentru porumbei. Şi apropo, caii, câinii, delfinii, etc. nu îşi primesc desertul decât după ce şi-au făcut numărul.

Văduvia totală (concurarea ambelor sexe) nu este lipsită de controverse, dar eu o practic începând cu anul 2006. Avantajul acestei metode este că puteţi concura toate păsările, niciuna nu rămâne acasă, deci aveţi nevoie de jumătate dintre păsările pe care le deţine un crescător ce zboară văduvia clasică.
Dezavantajul este că masculii ar putea concura mai bine.
La sfârşitul lunii Februarie, porumbeii mei sunt separaţi pe sexe. În Martie încep să-i antrenez. Pun păsările în coş, apoi, înainte de a pleca la drum, deschid uşa de separare între cele două secţiuni ale boxelor. După al patrulea antrenament, niciun porumbel nu va mai zbura pe lângă crescătorie în momentul sosirii acasă.

Și acum?
 Acum, în timp ce scriu acest articol, este mijlocul lunii Martie, sezonul de concursuri va începe cât de curând.
“Anul acesta va fi anul meu” îmi spune un coleg columbofil în fiecare primăvară. Optimismul său este lăudabil, însă eu nu aş îndrăzni să fac astfel de declaraţii. Mulţi dintre porumbeii mei s-au dovedit a fi buni. Dar vor fi ei la fel de buni şi-n acest an?
Asta depinde de formă, care este cel puţin la fel de importantă ca şi calitatea păsărilor.
Aş alege să pariez mai degrabă pe o pasăre de valoare medie aflată într-un vârf de formă decât pe o super pasăre aflată într-o condiţie proastă.
Cât despre lucrurile care aduc porumbeii în formă, acestea există doar în pepiniera imaginaţiei noastre şi în reclame.

Veterinarul poate?
Nici medicii veterinari sau chimiştii nu vă pot oferi aceste lucruri. Ei pot vindeca păsările bolnave. Acestea concurează mai bine apoi, iar crescătorul crede că medicamentele administrate i-au adus un plus de formă.
Aceasta este o concepţie greşită larg răspândită. Medicamentele ajută pasărea să scape de bacteriile şi virusurile dăunătoare. Îl rog pe medicul veterinar, care susţine contrariul, să-mi prezinte medicaţia. Eu îl voi recompensa şi-l voi face celebru. Pentru că atâta timp cât va exista sportul columbofil, vor exista şi crescători care să caute continuu astfel de miracole.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu