Coincidente?

Încă de la început am ţinut o evidenţă clară a tututor evenimentelor importante din crescătorie. Astfel că, în orice moment pot spune despre fiecare porumbel ce a petrecut sau încă mai petrece un timp în voliera mea, diverse lucruri. Când a eclozat, când a fost antrenat şi de unde, locul obţinut sau măcar ora de sosire din concursuri, tratamentele pe care le-a primit şi multe altele.

 Însă cu ajutorul acestei evidenţe putem observa mai bine evenimentele din propria crescătorie şi putem sesiza unele legături între acestea, ajungând la concluzii.

Ieri, 16 Iunie 2013 am eliberat, ca de obicei, în fiecare dimineaţă, puii. Zgomotul şi forţa cu care aceştia ies pe sputnik m-a fascinat mereu. Nici de data aceasta lucrurile nu au stat altfel, micul stol părăsind în câteva secunde voliera.

De regulă, la zborul de dimineaţă nu prea apuc să văd stolul formându-se pe cer, deoarece aceştia zboară direct la dispariţie. Chiar în clipa în care ultimul pui părăsea voliera, un gând mi s-a înfiripat undeva în cap, amintindu-mi că unele asociaţii şi cluburi au şi astăzi concursuri. Fondul de ieri a fost unul foarte uşor, porumbeii ajungând acasă foarte odihniţi, dar am uitat ca weekend-ul nu se terminase încă.

Am respins foarte repede ideea pierderii puilor, deoarece toţi erau cel puţin la a doua pană, dar ceva, acolo undeva în minte, ma sâcâia. Ca şi un al şaselea simţ.

Deschid laptopul, accesez fişierul excel de evidenţă şi privirea îmi rămâne magnetizată pe ecranul acestuia. Chiar în acelaşi weekend – 17 Iunie – al anului trecut, am pierdut 3 pui la un antrenament din jurul casei. Toţi puii pierduţi avuseseră la acea dată – anul trecut am început mai devreme antrenamentele cu pui – cel puţin un zbor de la 50 km. Deci nu se punea problema că nu erau antrenaţi sau nu cunoşteau împrejurimile.

Primul pui “Helia” avea 104 zile în momentul pierderii. A revenit după aproximativ 2 săptămâni acasă, ca şi cum nimic nu se întâmplase. Probabil crescătorul în a cărei crescătorie s-a refăcut toată această perioadă nici nu a observat că este un pui străin. “Helia” s-a pierdut, apoi, la zborurile cu puii, destul de repede.

Al doilea pui, femela “Riven”, avea 65 de zile în momentul dispariţiei, şi s-a întors acasă după 36 de zile. Pentru că era destul de slăbită, iar zborurile cu puii erau pe cale să înceapă, am introdus-o în carantină. Probabil nu i-a plăcut acest “tratament”, iar în momentul eliberării – după o săptămână a dispărut iarăşi. A revenit acasă după alte 55 de zile, deci dupa aproape 2 luni. Din păcate, perioada mare fără antrenament, presupun că a fost închisă în tot acest timp, i-a fost fatală, în timpul iernii fiind luată de uliu.

Cea de-a treia pasăre dispărută, în acea fatidică zi de 17 Iunie, a fost “Leila”. A revenit a doua zi dimineaţa, epuizată ca după un concurs de fond. “Leila” este singurul yearling care a reuşit să facă faţă etapei de catastrofei de la Dobra Krynystya, UKR, iar ieri a reuşit să ajungă acasă de la al doilea fond, Krivoi Rog – 650km.

Ce s-a întâmplat cu aceşti 3 pui în acea zi? Nimeni nu poate spune cu siguranţă. Cel mai probabil s-au alipit vreunui stol de concurs ajungând la sute de kilometri distanţă.

De ce nu au părăsit stolul? Cine ştie ce e în capul acestor mici păsări?

Am văzut cu toţii de multe ori cum porumbeii noştri vin din concurs împreuna cu porumbei străini. Probabil în timpul zborului o legătură energetică se formează între ei, legătură care se întăreşte proporţional cu depărtarea de casă. Puii, din dorinţa lor de a zbura cât mai mult, descoperă la un anumit moment că sunt foarte departe de casă în compania unor străini, iar panica îi determină să se ţină foarte aproape de aceştia, şi uneori chiar să aterizeze împreună cu ei.

Cert este că şi ieri, am pierdut tot 3 pui, de vârste apropiate cu cei de anul trecut.

Soarta? Destin? Coincidenţă?

Chiar acum am sunat acasă şi am aflat că unul a revenit.

Coincidenţă! O să fie el oare cel mai bun zburător de anul acesta? Aşa cum s-a dovedit a fi “Leila”? Se poate ca experienţa unei nopţi afară şi întoarcerea de la distanţe mari, la o vârstă fragedă, să conteze în acest sport?

Spun distanţe mari pentru că, de regulă, noi începem antrenamentele de la 10km, apoi progresiv din 5 în 5 km şi doar mai târziu avem curajul să-i angajăm la distanţe mai mari de 100 km. Însă puii luaţi de stolul de concurs pot ajunge la distanţe mult mai mari. E ca şi cum am duce un pui direct la sute de kilometri depărtare.

În orice caz, atât “Leila” cât şi puiul întors astăzi, au avut parte de un antrenament privat gratuit. Probabil, undeva în viitor, roadele acestui tratament se vor vedea.

Şi ca să închei seria coincidenţelor, şi în urmă cu doi ani am pierdut, aproximativ în aceeaşi perioadă (26 Mai), tot 3 pui şi tot de vârste mari, având câteva pene năpârlite.

Baftă tuturor!