"HONESTY is a very expensive gift. Do not expect it from cheap people" - "CORECTITUDINEA este un dar foarte scump. Nu te astepta la asa ceva din partea oamenilor ieftini"

Warren Buffet



joi, 13 iunie 2013

Sezon 2013 - O noua speranta!

Câte vise ne facem cu toţii la începutul sezonului. Atunci când fiecare pasăre din volieră ni se pare unică şi indestructibilă.

Astăzi am îmbarcat pentru a doua etapă de fond – Krivoi Rog, Ukraina - , etapă ce cred că va fi una foarte uşoară, având în vedere că vântul va sulfa tare din spate pe tot traseul.
Tot astăzi am primit şi fluturaşul cu topul clasărilor. Primii doi porumbei din listă, având 4 clasări din 5 angajări, cu peste 800km clasaţi, nu vor putea participa la această etapă. Probabil nu vor mai participa niciodată la vreun concurs. Asta pentru că nu s-au mai întors de la Dobra Krynystya.
În schimb nu am putut găsi în lista clasărilor pe unul dintre cei doi porumbei angajaţi azi. De ce? Pentru că nu a clasat niciodată, însă a reuşit mereu să ajungă acasă.
Care porumbel este mai valoros? Bineînţeles, cel care se întoarce acasă, o să spuneţi.

Iată că yearlinga “Leila”, pentru că despre ea este vorba, fiică “Redbull” şi nepoată “Bricoux” a căpătat experienţă în a supravieţui în afara crescătoriei, iar această experienţă a ajutat-o în timpul catastrofei de la Dobra Krynystya. În timp ce “Angel”, cel mai constant porumbel al meu, care de fiecare dată a ajuns printre primii acasă, a clacat în timpul acelui zbor. Norocul sau destinul?
Destinul de a nimeri într-un batal petrolier versus norocul de a găsi un lac cu apă.
Ghinionul de a se afla în bătaia puştii unui vânător, bucuros de prada obţinută datorită vântului frontal care a determinat porumbeii să zboare la altitudini joase, versus şansa de a scăpa de alica mortală.
Norocul de a intra în crescătoria unui columbofil adevărat, ce cunoaşte sentimentul sosirii unui porumbel acasă, versus ghinionul de a da peste un braconier fericit că va face un ban în plus pentru familia sa, weekend-ul următor, în târg.

Privind la lăzile clubului aproape goale, din această după-amiază, şi amintindu-mi de primele etape când acestea erau supraaglomerate de porumbei, am trăit acelaşi sentiment de dezolare pe care îl am de câte ori mă apropii de compartimentul zburătorilor mei. Este trist. Dar este adevărat.
Dar sportul trebuie să meargă mai departe, iar noi va trebui să facem totul pentru a împiedica astfel de lucruri să se mai întâmple în viitor. Cum putem face asta? O să spuneţi că nimeni nu se poate pune cu natura. Însă doar natura a fost de vină oare?
Citeam pe un site de profil, după acel prim concurs de fond catastrofal, cum unii încercau să promită că vor face totul pentru ca aceste lucruri să nu se mai repete. Păi, cu siguranţă că nu se vor mai repeta sezonul ăsta. Însă, mai mult ca sigur, o nouă catastrofă va avea loc în sezonul următor. Aşa cum anul trecut am avut Caplani-ul, acum am avut Dobra Krynystya. La ambele concursuri porumbeii au fost lansaţi la câteva minute după staţionare. Ambele concursuri au avut parte de vreme rea.
Când se poate sabota cel mai uşor un concurs? Evident, când e vremea rea, ca să aibe pe ce da vina. Nu vreau să acuz pe nimeni, însă nu prea cred în coincidenţe. Mai ales când, uitându-mă pe clasamente, observ că unii nu au participat la acest prim fond sau au participat doar cu păsări mature de 2-3 ani.
Păcat de munca sutelor de columbofili care şi-au pus speranţa în forţele propriilor păsări şi care se apropie de crescătorie de fiecare dată cu emoţie, întrebându-se dacă nu o fi mai sosit ceva.

Va trebui, totuşi, ca şi noi să avem mai multă grijă de propriile păsări. Chiar dacă nu putem şti, cu exactitate, cum va fi vremea peste două zile, sunt o mulţime de site-uri de prognoză, şi în majoritatea cazurilor aceste prognoze se realizează.
Va trebui să ne gândim de două ori înainte de a angaja un porumbel în concurs. Este el refăcut în totalitate? Va fi acesta capabil să facă faţă unor condiţii de concurs neprevăzute? Merită să riscăm, sau putem aştepta încă un an?
Ăsta a fost motivul pentru care  nu am angajat-o pe “Roşia” – fiică “Redbull” – pentru fondul de sâmbătă.
În schimb, l-am angajat pe “Mickey” – fiu “Little Blue”, singurul porumbel care se afla în topul listei primite astăzi, porumbel ce zboară extraordinar pe vreme rea, sosind în primii 5 yearlingi anul trecut la Caplani, şi între primii 30 de porumbei anul acesta de la Dobra Kranystya.

Baftă tuturor!


Mai multe articole despre sezonul 2013, aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/sezon-2014-ucpr.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu