Probabil vi-l amintiti pe micul meu campion - Sam.
Daca nu, puteti afla povestea lui aici: http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2012/01/sam-0296209-11-sansa-de-fi-campion.html.
Anul acesta pe Sam l-am pierdut la etapa catastrofala de la Caplani-340km, asta dupa ce clasase etapa precedenta - Tulcea 220km - in primii 10%.
Ieri, dupa 31 de zile, Sam a revenit acasa. Putin slabit, insa curat, fara urme de pacura, si cel mai important cu clema pe picior.
Cum reusesc oare acesti porumbei rataciti sa faca fata pericolelor la care sunt expusi in afara crescatoriei un timp asa de lung? Probabil raspunsul doar ei il cunosc.
Parerea mea este ca atunci cand sistemul imunitar al porumbelului clacheaza, si asta datorita bolilor sau epuizarii fizice, acesta nu-si mai poate folosi la capacitate maxima sistemul de navigare si orientare in spatiu.
Probabil pierderea mineralelor din organism datorate dezhidratarii masive este cauza principala pentru acest lucru.
Ce cred eu ca s-a intamplat cu Sam:
1. In momentul lansarii, asa cum am scris si in postarea respectiva (vezi http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2012/05/iv-sezon-2012-ucpr-caplani-etapa.html), doar porumbeii cu foarte mare experienta si cei foarte norocosi au avut sansa de a gasi drumul corect catre propriile crescatorii.
Aproximativ 30% in prima zi.
Ceilalti, printre care si Sam, au zburat in deriva, putand ajunge la sute sau chiar mii de kilometri in directii opuse crescatoriei. Cert este ca acesti porumbei au zburat pana la epuizare in speranta ca isi vor gasi casa si perechea.
2. Multi dintre ei au cazut prada rapitoarelor, si mai multi s-au lasat in voia ispitei de a intra in alte crescatorii in cautarea adapatorilor si a unui bob de mancare. Iar de aici au scapat doar cei care au avut norocul sa nimereasca in crescatoria unui adevarat columbofil.
Sunt sigur ca Sam nu a intrat in nicio crescatorie, si asta din doua motive:
- clema de pe picior nu a fost scoasa;
- cu o simpla cautare pe net putea gasi rezultatele lui Sam si mai mult ca sigur 80% din crescatori nu l-ar mai fi eliberat vreodata.
3. De ce i-au trebuit 31 de zile sa gaseasca drumul spre casa?
Asa cum am spus si mai sus, sunt de parere ca un porumbel epuizat fizic nu-si mai poate folosi sistemul de orientare si navigare, mai ales daca distanta fata de casa este una foarte mare.
Iarasi, multi porumbei, odata cu trecerea timpului au fost tentati sa ramana in noua zona si sa-si reseteze GPS-ul intern luand de baza noile coordonate. Sam a fost unul dintre cei care nu au facut acest lucru.
4. Cum a reusit sa supravietuiasca?
Vedem de multe ori porumbei solitari care stau cu zilele pe aceeasi casa, in acelasi loc. Zboara in cautarea apei si a hranei, dar seara se intorc pentru a innopta. De regula, porumbeii aleg cladirile foarte inalte, turlele bisericilor, etc, insa si asa multi nu au norocul de a nu fi prinsi de "binefacatori" pe timpul noptii.
5. Pe masura ce s-a refacut, Sam a inceput sa "vada" din ce in ce mai mult drumul catre casa.
Probabil ca distanta fata de casa a fost foarte mare, iar gradul lui de epuizare deasemenea mare, deaceea i-a trebuit un timp asa de lung pentru a porni inspre casa.
Sunt sigur ca odata pornit spre casa, a parcurs acest drum in maxim 2 zile. Nu cred nicio clipa in varianta zborului continuu timp de 31 de zile in cautarea casei.
29 de zile s-a refacut in acelasi loc iar in dimineata celei de a 30-a zi a zburat spre casa. A ajuns in jur de ora 12.00, deaceea tind sa cred ca zborul a durat 2 zile.
La un calcul simplu, cu o viteza medie de 60km/h, ar fi putut parcurge 360km pana la ora 12.00, daca si-a inceput zborul la ora 6.00 dimineata. Nu cred ca Sam a fost asa de epuizat incat sa nu poata "vedea" la distanta de doar 360km timp de 31 de zile.
Tind sa cred ca distanta a fost mult mai mare: 14 ore de zbor in prima zi plus 6 ore in cea de-a doua zi inseamna o distanta de peste 1000 de km fata de casa.
Probabil distanta reala a fost mult mai mica, insa de remarcat este vointa acestui porumbel de a ajunge acasa dupa atata timp.
Multi spun ca au porumbei maratonisti de "2 zile", eu unul pot spune ca am un porumbel de "31 de zile".
Chiar daca anul acesta Sam nu a castigat premii sau medalii, cu siguranta si-a castigat un loc in inima mea.
Bafta tuturor si lasati porumbeii sa zboare!
Cineva ii asteapta acasa...
Mi-a placut cum ai relatat, mereu m-am gandit si eu la aceste intoarceri misterioase dupa mult timp si am ajuns cam la aceleasi concluzii cu ale tale. In privinta hranei, cred ca o parte din acesti porumbei se hranesc pe la poiatele de gaini pe unde mai gasesc porumb sau alte boabe, paine uscata etc. Alta parte din ei primesc paine sau alte "alimente" de la noncolumbofili care ii observa pe casa lor, in gradina sau la pervaz.
RăspundețiȘtergereDe la fondul de Berezanka 530 Km mi-a venit si mie o femela dupa fix o saptamana. Au fost lansati Sambata la ora 5:20 si ea a ajuns Sambata urmatoare pe la ora 10. Avea clema pe picior, noroi pe clema si nu arata foarte rau.
Mie de la nenorocirea de la Rogojeni sau intors 2 unu la 21 de zile , porumbel de 3 ani si al doilea de 2011 dupa 30 de zile , de la un antrenament personal mi sa intors unu spintecar pe piept , nici impins nu zbura , cum o fi ajuns acasa ? o alata femela mia venit cu aripa mai jos ca deobicei ,sa lovit so ia naiba , am bagato la ploiesti intetionat sa scap de ia si a venit, Am un porumbel primit cadou de la cineva fara identitate in zboruri , dupa 6,7 luni de sechestru mam hotarit sal eliberez , sa intors , cu toate ca fusese pe pod fara acces afara ,a doua zi lam luat cu ai mei la un zbor de 25 km ,sa intors a doua zi , apoi 60 la fel , si tot asa , anu asta are cu antrenamente cu tot circa 3000 zburati , astazi trebuia sa vina de la 900 si ceva dar a scapat ptca la una din aripi avea o pana lipsa si 2in crestere . AM NEVOIE SI ACASA DE EL.
RăspundețiȘtergere