Mai jos, traducerea articolului “Money
rules the world” de Ad Schaerlaeckens
(sursa: http://www.schaerlaeckens.com)
Banii conduc lumea
În adolescență
am avut 3 pasiuni: fotbalul, porumbeii şi… am vrut să fiu cel mai bun în tot ce
am făcut.
Fotbalul a fost
prima mea iubire. Am fost cel mai bun la nivel de echipă de şcoală, însă la un
nivel mai sus, se pare că nu am mai fost destul de bun. Cuvântul “mediu” a fost
un cuvânt pe care l-am urât foarte mult în acele vremuri.
Din această
cauză am ales sportul columbofil, lucru care nu era aşa de straniu în acele
zile. Părinții, unchii, vecinii şi aşa mai departe, erau cu toții crescători de
porumbei.
Şi credeți-mă că
nu exagerez cu nimic, atunci când spun că am practicat acest sport foarte bine.
Eu am fost primul şi singurul crescător din Olanda căruia i s-a interzis să
parieze în concursurile columbofile, din moment ce câştigam foarte mult.
Am avut, de
asemenea, mai multe întâlniri cu conducerile diferitelor federații în anii ’90,
din cauză că ne confruntam cu o problemă nouă: nicio federație nu vroia clubul
al cărui membru eram, din cauza unui singur motiv: preponderența unui singur
om, numit A.S.
Asta s-a
întâmplat cu ceva vreme în urmă.
Declinul
Dar lucrul cu
adevărat remarcabil este faptul că am experimentat o mulțime de similitudini
între cele două pasiuni ale mele.
Sportul
columbofil a decăzut înspăimântător de repede. Astăzi, puteți vedea nenumărate
crescătorii abandonate într-o mulțime de sate din Belgia.
În acest moment
îmi e teamă să nu văd stadioane fără spectatori, în viitorul apropiat.
Acum multă
vreme chiar am crezut în fotbal. Se întâmpla atunci când lumea s-a prăbuşit
pentru marea şi mândra echipă de renume internațional, Anderlecht, aceasta
fiind învinsă de către mica echipă din Westerlo.
Ce mare serviciu
a făcut fotbalului, micuța echipă din Westerlo! Aceasta a fost Robin Hood-ul
Flandrei. Au furat fotbalul de la cei bogați şi l-au oferit proprietarilor de
drept, oamenilor obişnuiți. Lacrimile mele de bucurie abia s-au uscat după
scorul de 6-0, în confruntarea dintre pitici şi uriaş.
Alte vremuri
Dar vremurile
s-au schimbat. Mi se pare dezastruos ceea ce se întâmplă acum. Barcelona, Real
Madrid, Manchester, Bayern şi alte trei mari cluburi au preluat puterea,
creînd, se pare, un decalaj imens între ele şi celelalte cluburi.
Fotbalul a
căzut pe mâinile unor nebuni şi bogați americani, ruşi, fii răsfățați ai
şeicilor, oameni care nu ştiu ce să facă cu banii lor.
Aproape
jumătate de milliard de euro datorii şi încă jucătorii se mai cumpără cu 100
milioane?
Salarii
săptămânale de 300.000 euro?
Oferte de 2
miliarde doar pentru un club de fotbal?
O lume nebună!
Una dintre cele 7 echipe de top va câştiga curând Liga Campionilor, celelelte
nu au nicio şansă. Se ştie deja acest lucru. Nu e distractiv?
Ajax
Ceea ce nu voi
uita niciodată este echipa Ajax din vremurile vechi. În zilele când cluburi ca
Real Madrid, Barcelona, Milan veneau în Olanda cu genunchii tremurând de frica
olandezilor de la Ajax.
Recent, Ajax a
jucat împotriva Barcelonei. Au făcut-o destul de bine, dar au pierdut.
Vom mai putea
obține noi, cei din Belgia şi Olanda, iarăşi, faima europeană?
În niciun caz.
Barcelona are
pe banca de rezerve jucători, care costă mai mult decât toți jucătorii din
prima ligă a Olandei, luați împreună.
Desigur, Ajax
are din nou o echipă miraculoasă, mă refer la echipa de tineret, sub 20 de ani.
Un semn bun? Întrebarea nu este dacă Ajax va fi din nou lăsată fără aceste
talente, ci când se va întâmpla acest lucru.
Şi pentru cât
timp oamenii vor accepta acest lucru şi vor continua să meargă pe stadioane?
Oamenii de rând
Sportul
columbofil (sau mai degrabă spus, ceea ce a mai rămas din el) s-a deteriorat
din ce în ce mai mult şi încă se deteriorează pe zi ce trece.
Din anul 2000, nu
mai puțin de 450 de cluburi columbofile s-au desființat, în Olanda. Nu mă
înțelegeți greşit, nu mă refer la crescători, ci la cluburi.
Crescătorii
sunt acum cu aproximativ 20.000 mai puțini decât în 2000. Iar anul 2000 nu a
fost chiar aşa de mult timp în urmă.
Singurul lucru,
care pare înfloritor în sportul columbofil, este fenomenul aşa numitelor “mega
crescătorii”.
-De exemplu,
tandemul Freddy de Jager. Au angajat 2 administratori şi, oops, imediat după,
au devenit aproape imbatabili în zona lor.
-Familia
Herbots spun că niciodată nu au zburat mai bine decât în ultimii doi ani. Asta
se datorează, în principal celor 2 administratori, aşa cum cu sinceritate
afirmă Filip şi Jo.
-John van
Wanrooy este o stea în creştere în Olanda. Mulțumită, iarăsi, celor 2
administratori.
Să observăm, de
asemenea, concursul international Dax, de acum câțiva ani. Seegmuller a
câştigat cu cea de-a 40-a pasăre nominalizată pe lista de start. Heiko Hermes a
ocupat locul 2 cu cea de-a (da, citiți bine) 228-a pasăre.
Vă vine să
credeți? 228 de păsări angajate?
Piet de Weerd
spunea odată: “Porumbelul este calul de
curse al omului de rând”.
Iar eu am spus:
“Dacă pierdem omul de rând, vom pierde şi
sportul columbofil”.
Diferit
Ideea este că
sportul columbofil este diferit în multe feluri.
Este singurul
sport unde, nu participanții (păsările), care obțin rezultate bune, primesc ceea
ce merită, ci crescătorul acestora.
Acesta primeşte
toate meritele. Numele lui apare în clasament.
Şi cel mai
simplu mod prin care poți obține chiar mai multă faimă este să angajezi 100 de
păsări sau, şi mai bine, 100 de păsări în fiecare etapă. Aceşti oameni ştiu
foarte bine că angajând doar 5 păsări numele lor nu se va putea afla în
clasament mai mult de 30 de ori.
Şi noi toți ne
lăsăm păcăliți!
30 de clasări
cu 80 de porumbei este mult mai impresionant decât 4 clasări cu 5 păsări, chiar
dacă ultimul rezultat al celui de-al doilea este mult mai în față numeric,
primului.
De exemplu,
etapa de la Ruffec (750km) de vara trecută. Numele mari, precum Verkerk, de
Bruijn, v d Merwe, au făcut ceea ce ne aşteptam cu toții: au câştigat multe
premii.
Aceşti trei
columbofili au avut împreună 197 de porumbei în acest concurs şi au câştigat 83
de clasări. Recunosc, nu a fost reprezentativ pentru ei, dar fie.
Frații van de
Kooy au angajat împreună 5 porumbei şi toți 5 au clasat.
Mai târziu am
putut citi despre mulțimea de clasări ale celor trei mari columbofili, dar
nicăieri nu s-a scris despre cei doi frați.
Sau povestea porumbelului
lui Vercammen, care a câştigat locul întâi național. A fost cea de-a 66-a
pasăre din lista de start, dintr-un total de 88 păsări angajate. A avut parte
de multă publicitate şi a meritat-o. Să câştigi locul întâi național din 22.818
păsări nu este uşor.
Totuşi, Patrick
Boeckx a obținut locul 20 național, angajând doar o singură pasăre.
Întrebați-mă pe
mine care a fost adevărata stea a acestei etape naționale!
Concluzie
Nu mă
înțelegeți greşit! Crescătoriile mari, care concurează bine, merită, de
asemenea, respect.
Nu fac nimic
interzis, angajând 200 de păsări la o etapă.
Dar una dintre
frustrările mele este faptul că oamenii, care merită mult mai mult sau chiar
toată faima şi respectul nostru, rareori primesc aşa ceva.
Deoarece, pe
noi ne dă pe spate omul care obține 30 de clasări cu 80 de păsări.
Şi trecem cu
vederea pe cel care obține 4 clasări cu 5 păsări.
Aşadar, mesajul
meu este:
Atenție mare
când citiți clasamentele. Cele mai mari nume nu înseamnă, neapărat, şi cei mai
mari crescători.
Recent, un pui
s-a vândut în Statele Unite ale Americii pentru, nu mai puțin decât, suma de 35.000 US.
“Porumbelul este calul de curse al omului de rând”.
Hmm!
Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole ale altor columbofili celebri, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu