"HONESTY is a very expensive gift. Do not expect it from cheap people" - "CORECTITUDINEA este un dar foarte scump. Nu te astepta la asa ceva din partea oamenilor ieftini"

Warren Buffet



joi, 17 mai 2018

"Fiecare om cu propriul sau adevar", traducerea articolului "Every man has his own truth", de Ad Schaerlaeckens


Mai jos, traducerea articolului “Every man has his own truth” (9 Mai 2018) de Ad Schaerlaeckens






Fiecare om are propriul lui adevăr

Ascultând un număr mare de columbofili, dintre care unii campioni de top, există două subiecte despre care nimeni nu poate fi sigur:

Primul este referitor la antrenamentele private dintre etape. Vor zbura oare mai bine porumbeii dacă le facem astfel de antrenamente, în special tinerii?

Celălalt subiect este la fel de vechi ca şi însuşi sportul columbofil: medicamentaţia.

Cu ani în urmă, Piet de Weerd a fost clasificat de către columbofili ca fiind un crescător ce nu oferea porumbeilor decât hrană şi apă, alţii fiind numiţi crescători „medicament”.

Mulţi se întreabă cine va concura cel mai bine: columbofilii care au cel mai bun medic veterinar şi implicit cele mai bune medicamente sau cei care deţin cei mai buni porumbei?

Se pare că tot mai mulţi crescători încep să se îndepărteze de medicamente, în timp ce un număr mic tind să-şi trateze din ce în ce mai mult păsările.



Antrenamente

Să vorbim, în primul rând (din nou) despre antrenamentele cu maşina. În zona de frontieră puteţi vedea nenumăraţi porumbei olandezi care zboară în zilele de concurs.

Îmi amintesc acea zi din 2010. Am văzut mulţi pui din Overijssel care erau eliberaţi din Strombeek, la fiecare 10 minute.

Zburau în grupuri mari şi foarte mari. Uneori grupurile zburau unul lângă altul, dar mai ales unul în spatele altuia.

Ceea ce nu făceau era să se depăşească unul pe altul, în afară de câteva grupuri mai mici care zburau la o înălţime diferită.

Nici un porumbel nu se rupea de grupul său şi niciunul nu a rămas în urmă. Toţi păreau că zboară cu aceeaşi viteză.

Acum vă puteţi întreba: cum pot aceste păsări, după ce au zburat aproape 60 de kilometri, să zboare unul în spatele altuia? Oare, după o astfel de distanţă scurtă, nu se poate întâmpla ca mulţi porumbei să nu fie capabili să-i urmeze?



Startul

Cred că diferenţa începe de la lansare. Am asistat la multe lansări de porumbei. Uneori erau pui fără experienţă. Alteori erau păsări mature.

Şi ce am observat în legătură cu porumbeii tineri?

Toţi s-au adunat într-un stol imens deasupra zonei de lansare, apoi s-au separat în grupuri şi au început să zboare spre nord.

Un grup după altul, şi a durat câteva minute înainte ca aproape toţi să dispară.

Am spus aproape toţi deoarece unele păsări nu vor pur şi simplu să zboare. Ei trebuie să fie alungaţi din maşinile de transport sau de pe acoperişurile din apropiere.

Cât de diferit se comportă porumbeii maturi! Aceştia par a fi eliberaţi din închisoare şi zboară imediat către casele lor, în toate direcţiile. După câteva secunde nu mai există nici un singur porumbel în zona de lansare.



Experienţă

Experienţa, sau lipsa acesteia, este singura explicaţie pentru această imensă diferenţă. Mai ales pentru primele etape din sezon.

Răspunsul la întrebarea: Putem face ceva care să facă porumbeii să concureze mai bine? este, prin urmare, uimitor de simplu. Oferiţi-le mai multă experienţă sau, cu alte cuvinte, antrenaţi-i cât de des puteţi!

În acest fel se obişnuiesc cu coşul, dezvoltă mai multă încredere în propriile lor forţe şi le diminuaţi stresul din ziua concursului.

Şi cât stres experimentează puii veţi observa atunci când îi introduceţi în coşul de transport primele dăţi. Sunt nervoşi, se bat între ei şi deseori nu vor ieşi din coşul deschis, iar după ce o fac stau pe drum sau zboară pe acoperişul maşinii.

Veţi observa, de asemenea, această nervozitate, atunci când îi transportaţi pe locul din spate al maşinii voastre. Cu puii, foarte curând ferestrele se vor acoperi de condens. Cu porumbeii maturi foarte puţin.

Să ştiţi de la mine, toţi acei columbofili care concurează excepţional de la începutul sezonului, şi-au antrenat foarte bine porumbeii tineri.

Iar acei super-eroi care concurează cu porumbeii „abia antrenaţi”, aşa cum spun ei, nu sunt super campioni, ci super mincinoşi.



Demifond

Se merită să antrenaţi între etape porumbei experimentaţi, care au zburat deja câteva concursuri de demifond? Unii campioni susţin că se merită. Alţii, la fel de mari campioni, susţin contrariul.

Eu unul?

Nu ştiu ce să cred. Se pare că acest lucru nu este necesar atunci când porumbeii se antrenează bine în jurul casei. Dar este un lucru bun atunci când păsările clocesc. Dacă antrenaţi porumbeii la natural doar dimineaţa, atunci femelele nu vor zbura o săptămână întreagă. Şi asta nu poate fi un lucru bun.

Cu siguranţă aceste păsări vor avea nevoie de antrenamente suplimentare.



Medicamentaţie

Dacă vrei să fii un scriitor de succes, tot ce trebuie să faci este să scrii despre subiecte medicale, iar articolele tale vor fi foarte citite.

Dar aceasta este o sarcină imensă, atunci când realizezi că fiecare medic veterinar şi fiecare campion au propriile lor adevăruri.

Pe de o parte sunt columbofilii care doresc să păstreze totul cât mai natural: hrană şi apă.

Pe de altă parte sunt crescătorii care îşi tratează porumbeii (mai ales împotriva bolilor capului şi tricomonozei) foarte des, uneori în fiecare săptămână.

Unii îşi tratează păsările doar de câteva ori pe an. Aceştia se descurcă foarte bine în etape importante, ca Bourges. Apoi au o cădere de formă, însă după câteva săptămâni se comportă iarăşi foarte bine.

Alţii administrează tratamente de 5 zile (de obicei cu Soludox) înainte de startul sezonului şi după aceea nu mai dau nimic întreg sezonul.

Se pare că toate metodele funcţionează.

De exemplu Michel Vanlint. La un moment dat, el a concurat atât de bine, încât oamenii nu înţelegeau cum e posibil. Michel a recunoscut întotdeauna că a administrat porumbeilor săi multe medicamente. Astăzi pare să fi renunţat la utilizarea acestora. Dar el continuă să concureze bine. El spune că acum nu mai utilizează antibiotice. Şi de ce ar minţi?



Este posibil

Deşi auziţi rapoarte alarmante despre rezistenţa crescândă a tricomonozei, eu sunt unul dintre crescătorii care am renunţat să tratez această boală, cu mult timp în urmă.

Cel puţin în ceea ce privesc reproducătorii. Îmi tratez încă zburătorii, dar numai după o etapă pe caniculă şi două nopţi în maşină.

După părerea mea, zburătorii de Quievrain, deci viteziştii, nu ar trebui să trateze deloc în timpul sezonului. Porumbeii lor stau doar o singură noapte în maşină şi aproape nu există nicio şansă de contaminare.

Eu sunt doar un om modest de la ţară, nu sunt un veterinar ca Ally, van Rompaey, Peters, Hoekstra, de Weerd, Herbots sau Marien, dar încă cred că tratamentele scurte fac mai mult rău decât bine.

Majoritatea crescătorilor care se plâng de bolile capului răspund acelaşi lucru când îi întreb cu ce i-au tratat:

„Domnule, dacă aţi şti. Am încercat absolut orice.”

Columbofilii care nu şi-au tratat niciodată porumbeii împotriva acestor afecţiuni par să aibă mai puţine probleme.

Sfatul meu este: dacă concuraţi bine, continuaţi să faceţi ceea ce faceţi! Dacă nu obţineţi rezultate bune, încercaţi să obţineţi porumbei mai buni în loc să utilizaţi medicamente.

Cum altfel puteţi explica faptul că acei veterinari serioşi, care-şi zboară porumbeii, caută constant să achiziţioneze porumbei de o calitate mai bună?



În concluzie

Braad-de Joode, foşti campioni pe distanţe lungi din Olanda nu au făcut niciodată un secret din faptul că acordă o asistenţă medicală intensă păsărilor lor.

„Va veni un timp când vor avea probleme”, mă gândeam eu, dar ei continuă să concureze bine.

Că este posibil să devii campion fără medicamente este dovedit de J.van Gisbergen (Smedje) din Hooge Mierde, Olanda. Trebuie să aibă acum 88 de ani şi a fost deja un mare campion acum zeci de ani. Şi Smedje nu a auzit niciodată despre bolile capului, să nu mai vorbim de medicamente împotriva acestor afecţiuni.

Aşa cum am spus, fiecare om are propriul adevăr. Dar personal voi merge mereu pe porumbei mai buni şi voi evita utilizarea medicamentelor cât mai mult posibil.




Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

Articole ale altor columbofili celebri, aici: