Mai
jos, traducerea articolului “Fancy
pigeons ” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com/articles/articles-english/Articles%20English%202017/fancy-pigeons/
Porumbei
extravaganţi
Fără îndoială, Belgia este leagănul
columbofiliei. Aici zborurile cu porumbei s-au desfăşurat de la începutul
secolului trecut până pe la mijlocul anilor ׳30 apoi, imediat după război, acestea au explodat.
Vă vine să credeţi că în primele zile
ale televiziunii, în timpul sezonului de concursuri, era un talk show despre
porumbei, găzduit în fiecare seară de vineri de către Pol Jacquemyns?
Olanda
Cum această furtună a porumbeilor nu
putea fi oprită, ea s-a împrăştiat peste Olanda.
În anumite zone, fluxul noilor
crescători a fost aşa de mare, încât cluburile columbofile s-au simţit obligate
să limiteze accesul membrilor. Nu puteai deveni membru până când cineva nu
renunţa sau deceda.
În 2017 nu a rămas prea mult din ceea
ce a fost un sport naţional. În special în Belgia, volierele făceau parte din
peisaj, acum în unele zone sportul columbofil este doar folclor.
Însă, pentru crescătorii de porumbei
din întreaga lume, ţările noastre sunt încă văzute ca lideri ai sportului.
Un porumbel uimitor din Scoţia nu este băgat
în seamă de către chinezi. În schimb, un porumbel care obţine un singur loc bun
aici poate fi uşor vândut pe o sumă frumuşică de bani. Bineînţeles, trebuie să fie
un loc întâi de la un concurs important, ca Barcelona sau Bourges.
Cunoscut
Oriunde în lume, acolo unde există
concursuri cu porumbei, se cunosc numele celebrelor linii belgiene şi, de
asemenea, numele noilor campioni şi a porumbeilor acestora.
Deschideţi o revistă columbofilă chinezească
(de cele mai multe ori groasă cât o carte) şi veţi vedea că e plină de
imaginile crescătorilor belgieni şi olandezi şi a porumbeilor acestora.
Ştiţi ce vreau să spun. Oamenii de aici
nu zboară în jurul globului pentru a cumpăra porumbei, dar „jumătate de lume”
vine aici. Se pare că mai mult ca oricând.
Dar sunt porumbeii noştri cu adevărat superiori?
Columbodroame
Timpul se schimbă, acum putem vedea
acest complet diferit tip de concurs, Columbodromul.
Americanii au fost cei care le-au
inventat şi acum doar în China există sute astfel de crescătorii.
Cel mai faimos este One Million Dollar din
Africa de Sud.
Porumbeii de oriunde şi de pretutindeni
într-o singură crescătorie? Toţi porumbeii primesc aceeaşi îngrijire, în
aceeaşi locaţie, concurează în aceleaşi condiţii, iar factorul „locaţie”
dispare.
Columbodromul oferă o nouă dimensiune
sportului columbofil. Cum poate fi oare mai corect decât atât?
Cu toate acestea, există un mare „dar”.
Cum ar putea crescătorii din ţările unde acest sport este în fază incipientă să
concureze cu olandezii şi belgienii? Logic, ei nu ar trebui să aibă nicio şansă.
Realitatea e diferită. În special în
ultimii ani, mai ales atunci când condiţiile de zbor au fost dificile, nu
porumbei noştri au dominat concursurile, ci dimpotrivă. Deseori, porumbei din
Germania, America şi chiar ţări ca Kuweit, au făcut păsările noastre să stea
deoparte şi să-şi ia notiţe.
Uneori, porumbeii unor străini complet
necunoscuţi au „bătut” păsările de renume, din crescătorii belgiene şi olandeze
de top. S-a întâmplat prea des acest lucru, pentru a fi doar şansă.
Pur şi simplu, păsările noastre sunt
învinse deoarece nu sunt îndeajuns de bune. Multora le va plăcea să audă asta.
Vina este a noastră. Ne-am format
porumbei rapizi care să învingă în etape scurte, atunci când vremea este bună. Însă
i-am făcut mai fragili. Sau ar trebui să spunem mai sensibili? Acest tip de
porumbei pot zbura mai puţin şi au o rezistenţă mai mică.
Tratamente
Unul dintre motive este ştiinţa. Mai
multe şi mai bune medicamente au fost dezvoltate, dar odată cu ele au apărut şi
bolile.
Îmi amintesc de crescătorii de porumbei
de acum jumătate de secol. Ei, adică
porumbeii lor, păreau mai sănătoşi. În acea vreme nu se auzise de pierderi în
masă a puilor de la distanţe scurte. Să nu mai vorbesc despre Adeno.
Vorbind de antrenamente, nimeni nu
antrena prea mult, atâta timp cât mulţi nu deţineau maşini personale în acele
timpuri.
Păstrarea porumbeilor sănătoşi pare să
fie mult mai dificilă acum decât în vremurile vechi, atunci când nimeni nu avea
medicamentele sau medicii veterinari de astăzi.
Şi mai este şi altceva.
Internetul
Astăzi avem acces la resurse care ne
arată fiecare norişor de pe linia de zbor. Sub presiunea vremii şi a celor de
la protecţia animalelor am devenit din ce în ce mai atenţi atunci când eliberăm
porumbeii.
Sună cinic?
Cinism este atunci când construcţia
unei autostrăzi este oprită din cauza descoperirii unui tip rar de muşchi.
Costurile pot fi de sute de mii.
De obicei, atunci când vremea este bună
la locul de lansare şi nu prea rea pe linia de zbor, porumbeii pot fi
eliberaţi.
Pe un post TV olandez, suntem
informaţi, în ziua etapei, despre cum este vremea pe linia de zbor. E în regulă
asta.
Dar este incredibil atunci când se
identifică toate posibilele obstacole pe care porumbeii noştri le pot
întâmpina. Suntem avertizaţi de o brazdă, de un jgheab, de ecouri scăzute, de
un front înclinat, de o linie de convergenţă şi de inevitabila inversiune
atmosferică.
Ca rezultat, uneori chiar pe vreme
frumoasă, lansările sunt întârziate.
Din fericire acestea sunt vremuri
trecute, din moment ce anul acesta pentru a înţelege terminologia folosită este
nevoie de un grad academic.
Acum auzim doar de inversiuni şi e de
ajuns.
În această privinţă belgienii sunt mai
cu picioarele pe pământ. Ce inversiune? Există aproape mereu o inversiune
într-o zi senină! Aşa a fost întotdeauna. Cu ani în urmă nu ştiam de existenţa
lor şi nu pierdeam niciun porumbel.
Străinii
În Olanda ştim cât de uşor îşi
eliberează polonezi porumbeii. Deseori, toţi porumbeii lor sunt eliberaţi (în
Olanda) în timp ce noi nici nu am deschis pliantele încă.
Întrebându-i am învăţat că acele etape
se dovedesc de obicei bune. Un polonez pe nume Daniel, mi-a spus:
„Noi
pierdem porumbei în condiţii meteorologice dificile, dar aceştia sunt în
principal descendenţii porumbeilor importanţi recent din Olanda şi Belgia.
Porumbeii ăştia sunt întradevăr mai rapizi, dar cedează în condiţii dificile.”
Mă gândesc că în alte ţări crescătorii
au dezvoltat porumbei mai puternici pentru că nu aveau acces la medicamentele
pe care noi le avem aici, adică utilizarea necontrolată a antibioticelor, aşa
cum mulţi fac aici.
Veşti
nedorite
Vestea tristă este că nu există drum
înapoi. Nu puteţi începe să eliberaţi brusc porumbeii, indiferent de condiţiile
atmosferice. Acum plătim preţul pentru decenii de răsfăţ.
Să vorbim de acele eliberări separate.
Să eliberezi în zece grupuri diferite din Momignies? Aproape fiecare sat are
propria lansare? Dumnezeule!
Acest lucru este aproape de nivelul
ridicolului.
În curând vom avea doar porumbei
extravaganţi, potriviţi doar pentru sporturile de interior. Exagerez,
bineînţeles!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu