Am asteptat, ca toata lumea columbofila, cu mari emotii Derby-ul de la Donets'k. Dupa ce am pierdut aproape toata echipa de zbor la primul fond catastrofal de la Dobra Krynystya, optimismul meu era undeva la pamant. Apoi au venit celelalte concursuri de fond si maraton, unde surprinzator, porumbeii ramasi s-au comportat foarte bine.
Eu nu fac parte dintre carcotasii care atunci cand porumbeii se pierd cauta vinovati in stanga si-n dreapta, iar atunci cand porumbeii vin bine incep sa spuna ca au fost lansati din alte locatii.
Cei care fac asta nu au inteles nimic din acest sport, nu au inteles ce importanta poate avea VANTUL in concursurile columbofile. Ganditi-va doar la o ambarcatiune ce poate naviga usor, fara motor, atunci cand are vant favorabil din spate.
La etapa de Dobra Krynystya vantul a batut tare din fata, iar ploaia a fost prezenta pe toata traiectoria zborului. Rezultatul a fost unul catastrofal.
La urmatorul fond, de la Krivoi Rog, vremea a fost foarte buna, iar cel mai important, vantul a batut din spate. Sosirile au fost foarte bune, iar carcotasii au inceput sa vocifereze. I-as pune pe acestia sa incerce sa alerge contra vantului si apoi cu vant din spate, iar daca nici asa nu vor sesiza diferenta, mai vorbim.
La maratonul de la Pavlograd, iarasi vreme buna si vant din spate. Evident, sosiri foarte bune. Multi incepatori ne-am visat maratonisti, iar adevaratii maratonisti au devenit un pic invidiosi, gandindu-se la anii de munca pentru a forma un porumbel de maraton. Asa este, nimeni nu contesta munca cu formarea unui porumbel de maraton, insa cand yearlinga "Leila" a sosit de la acea etapa, am inceput sa-mi pun unele intrebari.
Singurul raspuns l-am gasit in explicatia dlui. Carmazan, referitoare la limpezirea magnetismului ca urmare a ploilor din ultima vreme. Ca urmare, porumbeii pot sesiza mai usor directia buna catre propriile crescatorii, si probabil pot "vedea" mai usor balizele de pe propriile harti magnetice.
Ce au spus carcotasii? Lansarea de la Pavlograd s-a facut din alta locatie, deoarece transportatorul are nevoie de cati mai multi platitori la Donets'k. E pe undeva logic. Dar nu cred ca asa au stat lucrurile.
Inainte de Donets'k am studiat cateva zile vremea. Vantul, conform tuturor prognozelor, avea sa bata din directia VNV, asadar exact frontal pe traiectoria porumbeilor.
M-am uitat cu groaza la aripile celor 3 porumbei. "Mickey" si "Rosia" erau deja la a patra pana, iar cea de-a treia era doar pe jumatate crescuta. "Leila" statea un pic mai bine, fiind doar la a treia pana naparlita.
M-am gandit mult daca sa-i imbarc sau nu la aceasta etapa cu vant din fata. Pana la urma le-am pus un pui mic celor doi porumbei ce formau cuplu, e vorba de "Mickey" si "Rosia", iar pe yearlinga "Leila", am lasat-o vaduva in compartimentul celor doi, motivand-o in ultima zi cu un mascul vaduv.
Ziua lansarii a confirmat vremea prognozata, vantul a ramas potrivnic. Din fericire viteza vantului a fost relativ scazuta, de numai 5-10km/h in zona Donets'k-ului. Banuiesc ca multi porumbei au fost impinsi in zona Sevastopolului (in sudul Ukrainei). Daca va uitati pe harta o sa vedeti ca din aceasta peninsula porumbeii nu au nicio sansa decat sa zboare deasupra Marii Negre. Am masurat distanta si am vazut ca cel putin 250 km trebuiau sa-i zboare peste mare. Destul de mult.
Cert este ca din cele peste 8000 de pasari, doar aproximativ 50 au ajuns in propriile crescatorii in prima zi.
In ceea ce-l priveste pe "Mickey" acesta a ajuns acasa a doua zi, in jur de 9.35, si sper sa prinda clasamentul. Ar merita din plin. Chiar daca nu claseaza, acest porumbel inzestrat cu o deosebita vitalitate si forta fizica, mi-a dovedit o puternica dorinta de a se intoarce acasa.
De remarcat faptul ca din data de 12 Mai, "Mickey", zburat la natural, a clasat etapa dupa etapa, 2 viteze, un demifond (singurul demifond la care a fost angajat in acest sezon) si doua fonduri. Daca clasa si maratonul de la Pavlograd putea avea 7 etape clasate succesiv.
Cum a reusit sa se mentina in forma asa de mult? E vorba de exact doua luni, de pe 12 Mai pe 13 Iulie. Probabil datorita vitalitatii lui extraordinare.
Mai mult ca sigur pe el imi voi forma linia mea de porumbei. Deja tatal sau "Little Blue" si o semisora se afla in compartimentul de reproductie.
"Rosia" in schimb este marea pierdere a acestei etape. Eu inca o mai astept. Sora ei de cuib, facuta cadou unui prieten columbofil, inca de cand era in ou, a reusit sa ajunga acasa de la Donets'k.
"Leila", yearlinga, a reusit sa ajunga acasa undeva in jurul orei 16.00, tot a doua zi. Si aceasta femela este speciala. Chiar daca nu a clasat nimic pana acum, a invatat sa supravietuiasca. Probabil asta e diferenta dintre porumbeii de fond si cei de viteza. Primii se bazeaza pe supravietuire, stiu cand sa se opreasca si unde sa se opreasca. Cei de viteza zboara pana pica in febra si acolo raman.
Sper ca "Leila" sa obtina rezultate bune la anul.
Sezonul din acest an se incheie aici pentru mine si porumbeii mei.
Bafta in continuare tuturor celor ce inca mai zburati porumbeii!
Bravo Mickey,Bravo Leila !
RăspundețiȘtergerePacat de femela,sa speram ca mai revine cat se poate de repede,sper ca nu la prins ceva braconier.
Bravo si tie,pentru jocul asta curat si corect,cu putini porumbei,cu un joc bine gandit.Asta-i adevarata columbofilie,nu ce fac multi(si mari crescatori) care trimit cu vagonul si apoi careva tot va da rezultate.
Ai terminat un sezon interesant,sper ca ai ramas cu ceva porumbei ca sa poti continua si anul viitor pe care asteptam cu gura căscată :)
Ar trebui sa faci o lista ,ca sa vedem exact ce mai ai in crescatorie.
Bravo pentru Ukraina !-mai ales pentru Leila,pe care eu nu-l trimiteam,dar tu lai cunoscut mai bine si ai avut incredere mai mare in ea,ca noi cititorii ;)
Ieri, dupa 15 zile, s-a intors si Rosia cu clemele de concurs pe picior.
ȘtergereAtunci mare a fost bucuria la tine,pana la urma sa terminat
RăspundețiȘtergereBine sezonul pentru tine.a fost
Un an cu intamplari interesante :-)
Ma bucur de cei care au sange
de la firma natural.