Mai jos,
traducerea articolului “More good birds?”
de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)
Căutarea păsărilor bune.
Vandenabeele practică inseminarea artificială. Vreau să spun la
porumbeii săi, bineînţeles.
Foarte multă muncă, dar bine plătită.
Willem de Bruijn a fost întrebat odată câţi pui poate reproduce
dintr-un cuplu. Răspunsul lui a fost: “Atâţia
cât îmi doresc”.
Îmi aduc aminte ce am văzut, cu
mult timp în urmă, la v d Pol din Goirle. Japonezul Kayama vroia să cumpere pui
din campionul său naţional de la St. Vincent. Când am ajuns acolo, el ne-a
arătat 20 de pui, toţi de aproximativ patru săptămâni.
-
Alegeţi! ne-a îndemnat măcelarul.
-
Da, însă eu vreau doar pui din campionul tău
naţional, a zis Kayama.
-
Toţi aceştia sunt din St. Vincent al meu, a
răspuns Chris.
Ochii japonezului au devenit chiar
mai înguşti decât erau deja.
O altă perspectivă
Inseminarea artificială? Sau
folosirea masculilor aşa numiţi tauri?
Acest lucru arată o altă
perspectivă asupra sumelor absurde pe care unii le plătesc pentru porumbei în
zilele noastre.
Bineînţeles că 150.000 EURO pentru
un singur porumbel este nebunie curată. Dar, la fel de bine, ai putea vedea acest
lucru ca şi pe bună afacere. Un mascul cu o bună reputaţie poate oferi
deosebite oportunităţi financiare.
Am avut odată o astfel de pasăre.
Când a devenit infertil, un străin a vrut să o cumpere. “Ca pe o pasăre de colecţie”, mi-a spus el. Am fost aşa de fraier,
încât să-i vând pasărea. Noul proprietar trebuie să fi fost un crescător mult
mai bun decât mine şi prietenii mei, deoarece, în crescătoria lui masculul a
devenit iarăşi fertil. Și a vândut zeci de pui cu 7.500 dolari bucata. O
mulţime de bani, se pare că acesta este preţul pe care unii sunt dispuşi să-l
plătească în zilele noastre.
Treizeci de pui dintr-un mascul
într-un an, vânduţi cu 6.000 EURO fiecare, totalizează 120.000 EURO! Dacă
crescătorii pot reproduce mai mult, obţin un BONUS frumos.
Aşadar, oameni ca Eyerkamp şi
alţii ştiu foarte bine ce fac atunci când plătesc atât de mulţi bani pentru o
super pasăre. Cu o bună propagandă, chiar şi o pasăre de 150.000 EURO poate
deveni profitabilă pentru oamenii de afaceri isteţi.
Fără garanţii
Aceste sume uriaşe sunt, de
obicei, plătite pentru porumbeii care au dovedit ceva. Totul are sens dacă păsările sunt folosite în scop comercial.
Însă nu-i înţeleg pe acei oameni care plătesc aşa de mult pentru pui din aceste
păsări.
Nu avem nicio garanţie cu
porumbeii campioni, însă cu aceste păsări avem mai multe şanse. Șansele de a
obţine pui buni din păsări care nu au demonstrat nimic sunt mult mai mici.
Aproape nule.
Mai mult decât atât, descendenţii
puilor pe care i-aţi cumpărat nu sunt interesanţi pentru a fi comercializaţi.
În realitate
Mai mult de 500 de păsări Heremans
au fost licitate. Există o zicală că nimeni nu poate reproduce un campion la
fiecare 10 pui. Sunt mulţi crescători care reproduc 100 de pui pe an. Asta
înseamnă 400 de păsări în 4 ani. Deci, una din zece înseamnă 40 de păsări bune.
Cunoaşteţi vreun crescător care să aibe măcar zece păsări bune?
Să-i oferim lui Leo Heremans
prezumţia de nevinovăţie. Să spunem că el este diferit. Că poate reproduce două
păsări bune din zece pui. Asta înseamnă 100 păsări bune din cele 500 vândute
sau… 400 păsări proaste!
Apoi, ar trebui să vedeţi
comentariile făcute pentru fiecare pasăre în timpul licitaţiei. Poate vrei să
dai vina pe licitator? Nu, nu poţi să faci asta. El îşi face doar treaba, iar
treaba sa este de a încerca să jefuiască oamenii.
Desigur, norocul este foarte
important. Licitaţiile nu diferă prea mult de o loterie. În afară de preţul
nebunesc al biletelor de loterie.
Adorare
Pe de altă parte, omul de 4
milioane (Leo Heremans – n.t.) merită admiraţie. Când l-am vizitat pentru prima
dată, în urmă cu 10 ani, am crezut că sunt primul străin care i-a vizitat
crescătoria. Dar neamţul W Roeper a fost acolo înaintea mea.
Noi suntem printre puţinii care am realizat
cât de bune sunt aceste păsări. Și acum, după 10 ani, întreaga lume îl cunoaşte
şi doreşte să-i cumpere păsările.
El nu şi-a “cumpărat” faima prin reclame
scumpe în reviste străine. Păsările sale sunt responsabile pentru faima sa.
Viitorul
Este inseminarea artificială
viitorul acestui sport? Din punct de vedere comercial poate. Am însă îndoieli
în ceea ce priveşte obţinerea păsărilor de o bună calitate. Sunt mulţi care
practică inseminarea artificială de ani de zile. Dar aceştia nu au obţinut multe
păsări bune din cei mai buni zburători ai lor.
Naţional
Vorbind despre păsări campioane
ajungem la Aşii Naţionali ai Belgiei. Un AS Naţional se presupune a fi cel mai
bun porumbel al ţării. S-ar înţelege că doar unul poate fi cel mai bun, însă
mulţi crescători pretind că deţin un AS Naţional. Motivul este că există
concursuri de toate tipurile:
-
Naţional “Acepigeon KBDB” (de fapt singurul corect)
-
Naţional “Ace Ave Regina”
-
Naţional “Ace pigeon BDS”
-
Naţional “Ace LCB”
-
Naţional “Ace Duivenkrant” (un ziar columbofil)
-
… şi tot aşa
Acest lucru poate fi valabil doar
în sportul columbofil. Aştept primii chinezi care vor ajunge în tribunal
pretinzând că fiecare din ei deţin AS-ul Naţional.
Rapid
Dacă comparaţi rezultatele
etapelor de astăzi cu cele de acum câteva decenii în urmă, diferenţele sunt
enorme.
Am avut anul ăsta etapa de la
Orleans, 450 kilometri. A durat 7 minute. Asta înseamnă că în 7 minute, de la
primul porumbel sosit, s-au strâns 25% dintre păsările participante.
De exemplu, pe 11 Mai, din provincia
mea, au participat 25.600 păsări. Cu câteva decenii în urmă, erau peste 100.000
de păsări, însă şi acest numeric – 25.600 - este unul destul de bun. După 9
minute etapa s-a încheiat. A doua mea pasăre sosită împreună cu cea dintâi a
întărziat pe acoperiş vreme de un minut. Un minut nu este un timp prea lung.
Dar a însemnat 600 de locuri diferenţă.
Păsări de expoziţie
La începutul anilor ’90 dl. S, un
comerciant japonez, mi-a cerut sfatul. Vroia să cumpere porumbei de la un
crescător ce era bine cunoscut aici, însă nu şi în Japonia.
L-am sfătuit să cumpere de la Vandenabeele.
Faima sa a crescut ulterior, însă păsările sale erau încă la preţuri accesibile
când mi-am cumpărat o serie de pui de la Vandenabeele.
Mai târziu, japonezul s-a plâns la
mine că nu m-a ascultat. El nu reuşise să vândă aceste păsări.
-
Sunt chiar aşa de proaste? am întrebat.
Nu era asta.
El nu a reuşit să le vândă,
deoarece nimeni nu auzise de Vandenabeele. Mai târziu, faima lui Vandenabeele a
ajuns şi în Japonia, porumbeii săi au devenit mai scumpi, dar a fost prea
târziu pentru dl. S din Japonia. El eliminase acele păsări, iar soţia sa făcuse
o supă bună din ei. A fost ultima lor masă împreună. Ea l-a părăsit, apoi!
Cât de prost a fost?
Oamenii inteligenţi nu spun prea
multe secrete femeilor, în special, soţiilor.
Alte
articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole
ale altor columbofili celebri, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu