Mai jos,
traducerea articolului “Many ways”
de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)
În publicaţia săptămânală columbofilă, din Belgia şi Olanda, poţi găsi
ultimele ştiri din domeniu, rezultatele concursurilor, reportaje despre crescători
şi, desigur, reclame.
Cele mai interesante sunt, bineînţeles, articolele despre crescătorii
campioni. Oamenii îşi doresc să concureze la fel de bine ca şi campionii şi,
ştiind că în acest sport ai nevoie şi de altceva în afara păsărilor de
calitate, ei vor să înveţe din sfaturile lor şi sunt tentaţi să-i imite pe
aceştia. Însă imitarea campionilor, oricât de ciudat ar suna, este o treabă
riscantă. Vă voi explica şi de ce.
Dirk van den Bulck
Am citit un articol despre Dirk
van den Bulck. El face parte din cei care nu deţin foarte mulţi porumbei, însă
este foarte greu de învins în concursurile de viteză. Omul acesta pierde doar
câţiva pui pe an şi asta este ceva remarcabil în zilele noastre. Misterioasele
pierderi de pui au devenit un coşmar pentru majoritatea crescătorilor, atât din
Belgia, cât şi din Olanda, astfel încât, aceia care nu pierd aşa de mulţi pui
au devenit excepţii.
Articolul, de care spuneam mai
sus, a fost publicat la începutul lunii Aprilie. Sezonul cu maturii era pe
punctul de a începe, însă a fost amânat din cauza temperaturilor extrem de
scăzute pentru această perioadă.
Dar să vedem ce se spunea despre
Dirk van den Bulck. În timp ce noi nu eram capabili să ne antrenăm porumbeii
maturi din cauza vremii friguroase, el făcea deja antrenamente cu puii!
Nu mi-a venit să cred! Să
antrenezi păsări care de abia aveau trei luni de zile, pe o vreme aşa de rece?
Am citit cum că primele lansări se
făceau de la doar 400 de metri de crescătorie, iar păsările erau eliberate una
câte una. Coincidenţă, şi Leo Heremans obişnuia să facă acelaşi lucru.
Oare asta este explicaţia faptului
că el, spre deosebire de majoritatea celorlalţi, rareori pierde din pui? Hmmm!
Boeckx
Alt tip care cu greu pierde din
pui este Boeckx, şi el tot un campion pe distanţe scurte.
-
Ai vreo explicaţie pentru acest fapt? l-am întrebat
odată.
-
Cei care pierd pui sunt prea grăbiţi, mi-a
răspuns el. Ar trebui să lase puii să se maturizeze înainte de a-i antrena. Eu
încep antrenamentele cu puii doar cu puţin timp înaintea sezonului, undeva prin
Iulie.
Amândoi, atât Boeckx cât si v d
Bulck concurează foarte bine. Niciunul dintre ei nu pierde mulţi pui. Deşi,
metodele lor sunt total diferite!
Porumbeii maturi
În trecut, crescătorii din Belgia
şi Olanda, foarte rar îşi antrenau păsările.
-
Porumbeii au nevoie de odihnă între etape,
spuneau majoritatea crescătorilor.
Dar vremurile se schimbă. Azi,
crescători ca de Roziers, Stikers Donckers aproape că-şi antrenează păsările
zilnic. Koopman spune că antrenamentul este de o importanţă vitală. Păsările
sale se antrenează în fiecare zi în jurul crescătoriei câte 4 ore, în două
tranşe!
Boeckx, cel pe care l-am menţionat
mai înainte, este cunoscut pentru rezultatele sale cu femelele. Aceste femele
sunt ţinute în voliere deschise si… nu se antrenează deloc. Un tip, numit
Vandenabeele, nu crede nici el în antrenarea porumbeilor.
Crecsătoriile
Chiar înainte de începerea
sezonului, W de Bruijn împreună cu mine l-am vizitat pe Luc van Mechelen, un
bun crescător din nordul Belgiei. Acesta ne-a arătat câteva păsări şi am rămas
şocaţi. Foarte rar ai ocazia să vezi astfel de porumbei, într-o formă de-ţi ia
răsuflarea.
Luc credea că ştie motivul.
Construise crescătoria cu tavanul complet deschis.
-
Aerul proaspăt este tot ce le trebuie, spunea
el.
Aşadar, crescătoriile ar trebui să
fie deschise pentru a ajuta păsările să intre într-o formă bună? Aşteptaţi un
moment, vă rog!
Crescătoria lui v s Bulck, menţionată
anterior, avea acoperişul plat, deci nu exista ventilaţie.
Dirk van Dijck, omul care l-a
reprodus pe ”Kannibaal”, susţine că rezultatele lui excepţionale se datorează
condiţiei foarte bune a porumbeilor săi. Dar motivul pentru această condiţie ar
fi faptul că păsările erau ţinute într-o crescătorie încălzită, cu tavanul
închis.
Cina
Gaby Vandenabeele, Rik Cools,
Joost de Smeyter, Willem de Bruijn şi cu mine am luat cina împreună. Ghiciţi
despre ce am vorbit la masă.
Despre varioală. Unii medici veterinari
spun că cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să vaccinezi păsările. Dr.
H de Weerdeste este total împotriva acestei practici. După părerea sa,
curătenia în crescătorie este, încă, cea mai bună metodă pentru a preveni
variola.
Am discutat, apoi, despre ceai.
Campionul Andre Roodhooft a fost mereu un susţinător înverşunat pentru
administrarea ceaiurilor. Dar acum şi-a schimbat părerea şi nu mai crede în
ceai. Gaby Vandenabeele susţine cu tărie, în continuare, folosirea ceaiurilor.
Am discutat despre paramixoviroză.
Unii medici veterinari cred că vaccinarea puilor împotriva virusului are efect
doar dacă aceştia sunt destul de mari, cel puţin de două luni.
Dr. H de Weerd gândeşte diferit.
-
Vaccinarea ar trebui făcută, de preferintă,
imediat după întărcare, spune acesta.
Am discutat şi despre salmoneloza.
Veterinarii Schroeder, Herbots şi alţii susţin vaccinarea păsărilor. În schimb,
dr. H de Weerd spune că aceasta nu îşi are rostul.
Majoritatea medicilor veterinari
spun că trebuie eliminate toate păsările infectate cu salmoneloză, acestea
fiind un pericol constant în crescătorie. Nici dr. H de Weerd, nici dr.
Schroeder nu sunt de acord cu această metodă şi cred că porumbeii se pot
recupera complet ,dacă anumite părţi vitale din organism nu au fost afecatete de
salmoneloză.
Am discutat despre usturoi. Mulţi crescători
au ajuns la concluzia că după ce au administrat usturoi în adăpătoare nu au mai
avut probleme cu tricomonoza. Dr. H de Weerd e de părere că mediul acid
îndepărtează tricomonoza.
Columbofilii din provincia Antwerrp vs. columbofilii flamanzi
Inelele matricole ale porumbeilor
din provincia Antwerp încep cu cifra 6. Sunt destui de mulţi crescători străini
care vor să cumpere doar porumbei belgieni care încep cu cifra “6”. Ideea lor
este ca aceşti porumbei sunt mai buni.
Flamanzii, Vandenabeele si Cools spun
că porumbeii din Antwerp sunt, întradevăr, mai buni pe distanţe medii, însă
pentru distanţe mai mari de 600 kilometri şi în concursuri cu viteze de maxim
1200 mpm, porumbeii lor sunt superiori.
Vandenabeele e de părere că,
concurenţa din Olanda şi, chiar mai mult cea din Germania, sunt mai slabe pentru că se
concurează foarte multe păsări, pe când în Belgia se angajează doar cele mai
bune.
Majoritatea olandezilor şi
nemţilor nu sunt de acord, tocmai din cauza puţinelor păsări care se concurează
în Belgia.
-
Toate drumurile duc la Roma, a fost concluzia
lui de Weerd.
Este un clişeu, dar cina
respectivă a demonstrat că acesta este adevărul.
Concluzie
Metode şi sisteme diferite îţi pot
pava drumul spre succes, însă există ceva care este cu siguranţă greşit: să
schimbi metoda de lucru iar şi iar.
Eşti mulţumit de rezultatele tale?
Atunci nu schimba niciodată echipa, spune englezul.
Nu eşti mulţumit de rezultatele
tale? Probabil, asta nu este din cauza sistemului de joc, ci din cauza
calităţii slabe a păsărilor tale.
Rareori am auzit crescători spunând:
“Rezultatele mele sunt slabe din cauza că porumbeii mei sunt slabi”. De obicei
se dă vina pe locaţie, crescătorie sau orice altceva.
Însă, în timp ce alţi cauta metode
mai bune, medicamente mai bune, medici veterinari mai buni, eu am căutat întotdeauna
păsări mai buni.
Și niciodată nu am regretat acest
lucru!!!
Alte
articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole
ale altor columbofili celebri, aici:
Nimic nou în acest articol al lui Ad Schaerlackens. Majoritatea celor
de mai sus au mai fost prezentate şi într-un alt articol de anul trecut: “The
only certainly” – vezi traducerea aici: http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2013/04/singura-certitudine-dupa-articolul-only.html
Ideea de bază, pe care am susţinut-o şi eu mereu, este că porumbeii
sunt capabili să se adapteze la mediul înconjurător (crescătorie, condiţii
meteo locale, crescător, sistem de joc, etc) după o perioadă mai mare sau mai
mică de timp. Noi numim asta aclimatizare.
Ar fi fost interesantă o discuţie referitor la păsările bune care au
fost importate din alte crescătorii. Cum s-au comportat în noua locaţie?
Fiecare dintre noi, îşi selectează proprii porumbei în funcţie de
metodele folosite. Mai mult ca sigur, porumbeii foarte buni, obişnuiţi cu un
anumit sistem, vor deveni mediocri atunci când ajung pe mâna unui alt crescător,
ce foloseşte un sistem diferit. Chiar dacă noul crescător este unul deosebit de
bun. Bineînţeles, şi reciproca e adevărată, un porumbel mediocru poate deveni
foarte bun. Din păcate cazurile când un porumbel a fost învăţat şi concurat din
altă crescătorie sunt foarte puţine, pentru a ne putea da seama de acest lucru.
În cazul porumbeilor campioni nici nu se pune problema să-i concurăm din altă
parte. Pentru că nimeni nu-şi permite să dea mulţi bani pe o super pasăre ca să
o înveţe la el.
Se poate, totuşi, vorbi despre valoarea de reproducător a porumbelului,
însă aceasta nu este afectată de sistemul de joc, crescătorie, locaţie, crescător,
decât foarte puţin.
De exemplu, se mută o pereche de buni reproducători din crescătoria A
în crescătoria B. În crescătoria A puii nu sunt zburaţi în anul naşterii,
oferinduli-se timp pentru a se maturiza. În crescătoria B puii sunt zburaţi foarte
dur încă din toamnă. S-ar putea ca, după doi ani, în crescătoria A să avem
porumbei campionii, pe când în crescătoria B să nu rămânem cu niciun descendent
din perechea respectivă. E doar un exemplu.
Se spune destul de des: “Odată cu porumbeii trebuie să importăm şi
metoda crescătorului”. Însă mulţi aud, puţini aplică. Iar sistemul trebuie
gândit complex, începând de la hrană, crescătorie şi până la antrenamente, plan
de tratamente, metode de zbor, pregătire şi recuperare, etc.
Baftă tuturor şi un an 2014 deosebit, vă doresc!
Marius Nicolae
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu