Mai jos,
traducerea articolului “Mistakes by
novices” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com).
Este într-un fel amuzant faptul că,
în acest sport, campionii, dintre toţi columbofilii, sunt cei care susţin că nu
cunosc prea multe despre porumbei. P de Weerd, cel despre care se spunea că ar
fi un cunoscător, obişnuia să spună:
“Înţeleg porumbeii doar în proporţie de 10%, însă asta îmi dă dreptul
să spun că sunt o autoritate în domeniu. Marea majoritate nu ştiu nimic despre
porumbei.”
Un pic arogant, întradevăr, dar P
de Weerd a fost cineva în acest sport.
Dar asta nu înseamnă că nu există,
totuşi, şi lucruri sigure în columbofilie.
Gritul, de exemplu, are o
importanţă vitală în hrana porumbeilor. Eu îl consider chiar cel mai important
supliment. Porumbei nu pot trăi fără minerale, în special fără calciu.
De ce oare nu se face reclamă la
grit? Pentru că, fiind un produs greu, este dificil de manipulat, şi nici nu se
câştigă mulţi bani din el. Pe de altă parte, comercianţii fac reclamă agresivă
unor produse de care porumbeii nu au nevoie, dar care în schimb le aduc mulţi
bani acestora.
Deci, întrebarea este: “Ar trebui să existe întotdeauna grit în
crescătorie?”
Răspunsul este: “Nu. Acest lucru e complet greşit!”
DE CE?
Deoarece praful se va depune pe
grit, iar porumbeii nu-l vor mai mânca! Cel mai bun medic veterinar, Dr.
Lemahieu, a subliniat mai demult importanţa gritului:
“Aşteptaţi păsările, la întoarcerea dintr-o cursă grea şi lungă, cu
grit şi mâncare şi observaţi ce aleg aceştia mai întâi”.
Aşa am făcut şi, întradevăr,
porumbeii au mâncat mai întâi gritul. Tot aşa procedează şi cei de la protecţia
animalelor când încearcă să salveze păsări care sunt pe moarte, le
administrează o extra doză de calciu.
DEACEEA
Principalele probleme de sănătate
pot fi împărţite în două mari grupe: infecţiile respiratorii şi problemele
digestive.
Gritul şi digestia sunt în strânsă
legătură, porumbul fiind măcinat de pietricelele din guşa păsării. Porumbeii “ştiu”
instinctual acest lucru şi, deaceea, ei întotdeauna caută să ciugulească
pietricele.
Oamenii de ştiinţă, dr. Lahaye şi
dr. Cordieze, au făcut următorul test:
Pentru câteva luni au suprimat
administrarea gritului pentru un grup de porumbei. Au observat că aceştia au
început să se hrănească mai puţin. Apoi, după ce au început să primească iar grit,
păsările au început să mănânce mai mult. Înainte de acest test greutatea medie
a păsărilor era de 395 de grame. În timpul testului, când porumbeii nu au
primit grit, greutatea medie a scăzut la 305 grame. După test, când păsările au
primit iarăşi grit, greutatea medie a acestora a crescut la 430 de grame.
FARA PRAF
Un începător auzise şi el de
importanţa administrării gritului şi, prin urmare, la el în crescătorie se afla
mereu un recipient plin cu grit.
Într-o zi, când mă aflam la el în
vizită, acesta mi-a spus că porumbeii lui nu mâncau grit.
“De câte zile se află gritul acolo?”, l-am întrebat.
A ridicat din umeri.
“Spală gritul şi pune-l din nou în recipient” i-am spus.
A făcut cum i-am zis. Și, gritul,
la care mai înainte porumbeii nici măcar nu se uitau, acum era înghiţit cu
lăcomie. A devenit, apoi, clar faptul că nu-şi îngrijise corect păsările, în
ciuda bunelor sale intenţii.
Ideea este că porumbeilor nu le
place gritul prăfuit. Și unde găseşti mai mult praf decât într-o crescătorie de
porumbei?
Concluzia este simplă: gritul
trebuie împrospătat mereu.
DE NEUITAT
Legat de grit, niciodată nu o să
uit ceea ce am văzut la Bros De Hoogh în crescătorie, un crescător ce a dominat
net regiunea sa în urmă cu mult timp. Acesta arunca gritul nemâncat în faţa
volierei. După fiecare ploaie porumbeii mâncau lacomi acest grit. Chiar şi
atunci când păsările se întorceau din concurs, se întâmpla să coboare mai întâi
la gritul spălat de ploaie şi doar apoi să intre în crescătorie. Acelaşi grit
pe care refuzaseră să-l consume mai înainte.
ALTA NEMULŢUMIRE
Un alt începător se plângea de puii
săi. Aceştia nu se antrenau singuri în jurul crescătoriei, aşa că i-a antrenat
el. Cum? I-a dus cu maşina. Și astfel a reuşit să piardă două treimi din păsări,
după patru antrenamente. Nu a fost vorba de ghinion aici, el a fost singurul
vinovat.
Niciodată nu trebuie antrenaţi puii, care nu zboară spontan în jurul
crescătoriei!
Dar ce facem în cazul în care
sezonul sportiv este gata să înceapă, iar porumbeii noştri încă nu se
antrenează? Aceştia trebuie hrăniţi uşor, puţine proteine şi doar puţină mazăre,
sau chiar deloc.
Mai demult această metodă, în
combinaţie cu Altabactine, era tratamentul împotriva tricomonozei. Altabactine
a fost un medicament fantastic, din păcate nu mai e disponibil, dar medicii veterinari
buni ar trebui să fie capabili să realizeze ceva echivalent cu acesta.
Nu-i iau în serios pe cei care
spun că puii care se pierd nu sunt buni. Sunt destule exemple de pui care s-au
pierdut datorită sănătăţii precare, şi care au devenit campioni mai târziu.
Niciodată nu antrena porumbeii care nu se antrenează singuri.
Majoritatea crescătorilor îşi
antrenează puii progresiv. De exemplu, încep cu antrenamentele de la 5 km, apoi
de la 8, 12, 15 şi aşa mai departe. Nu este nimic greşit, atâta timp cât
porumbeii zboară direct spre casă. Însă, dacă le ia prea mult timp să ajungă
acasă, este greşit să creşti distanţa. Data viitoare ar trebui eliberaţi de la
aceeaşi distanţă, până ce aceştia zboară direct spre casă. Doar după aceea poţi
mări distanţa.
ÎN CONCLUZIE
Starea de sănătate precară este principala
cauză a tuturor problemelor din acest sport, inclusiv pierderile.
Cu păsări sănătoase e foarte greu
să greşeşti.
Cu păsări bolnave e foarte greu să
realizezi ceva bun. Aceste păsări se pot pierde şi de la o distanţă de 10 km.
Mulţi crescători continuă să
cumpere porumbei, chiar dacă nu obţin niciun rezultat.
Mă întreb eu, de ce oare aceştia nu încearcă mai întâi să înveţe cum să
menţină o bună sănătate a păsărilor din propria crescătorie?
Nu are niciun sens să cumpărăm
cele mai bune păsări din lume, atâta timp cât nu le putem menţine sănătoase.
Alte
articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole
ale altor columbofili celebri, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu