Mai jos,
traducerea articolului “A conversation
with B v Oeckel” de Ad Schaerlaeckens (sursa:
http://www.schaerlaeckens.com)
Conversaţie cu Bart van Oeckel
Belgianul Bart van Oeckel a reuşit
să ajungă, în mai puţin de un deceniu, în topul sportului columbofil.
O mentalitate de învingător şi porumbeii
inteligenţi l-au propulsat aşa de departe. Mai mult de atât, el este tipul de
om care îţi poate transmite un mesaj. Am avut o conversaţie plăcută cu el.
Ce te atrage la sportul columbofil?
Multe lucruri. În special, sunt
fericit cu prietenii pe care am reuşit să mi-i fac. Deseori, acest sport este
asociat cu un bătrân într-un nor de praf. Dar, la multe expoziţii, putem vedea
că sportul columbofil modern este practicat de tineri dinamici.
Care este cea mai frumoasă amintire a ta?
Prima dată când am câştigat o
victorie provincială, mai târziu, desigur, victoriile naţionale, iar faptul de
a avea un porumbel Olimpic este, de asemenea, de neuitat.
Care este cea mai urâtă amintire?
Am avut multă încredere în oameni,
dar am constatat că nu s-a meritat. Astfel de lucruri dor.
Care a fost cea mai mare greşeală pe care ai făcut-o?
În primii ani, am încercat să
obţin rezultate folosind medicamente. Am tot administrat medicamente
porumbeilor, iar şi iar. Dar tu, Ad S, m-ai învăţat cum să fac acest lucru: “Puţine tratamente, iar atunci când tratezi,
fă-o bine! Doze mai mici pe vreme caniculară, medicamentele administrate prin
intermediul hranei pe timpul iernii, deoarece, pe vreme friguroasă, porumbeii
nu beau foarte multă apă”.
Îţi sunt recunoscător pentru asta.
De îndată ce ceilalţi crescători vor realiza că medicamentele nu îi ajută, va
fi mai greu pentru mine să obţin rezultate notabile.
Care a fost cea mai bună mutare pe care a-i făcut-o?
Este vorba despre acel om care
şi-a dorit să devină managerul crescătoriei mele, cu condiţia de a-i cumpăra
toate păsările sale. Era vorba de 80 şi, desigur, a fost prea mult.
Ne-am ales cu unele păsări Geerinckx,
iar descendenţii acestora ne-au adus, atât tatălui meu, cât şi mie, un mare succes.
Unul dintre aceşti porumbei a devenit tatăl a trei excelente păsări de top.
Care a fost cel mai mare cadou pe care l-ai primit de la viaţă?
Am reuşit să obţin succesul în tot
ceea ce am făcut în viaţă, deoarece m-am înconjurat de oamenii potriviţi. Eu,
personal, nu sunt bun la nimic, dar am găsit întotdeauna persoanele potrivite
pentru a compensa acest lucru.
Cum putem opri declinul acestui sport?
Făcând concursurile mai corecte.
Acum există crescători care concurează 100 de păsări sau mai multe. Acest lucru
descurajează foarte mult pe acei crescători care au doar câteva păsări. Ar
trebui să existe o limită.
Crescătorii ar trebui să poată
cumpăra doar maxim 100 de inele pe an, pentru păsările cu care doresc să
concureze. Aceste inele ar trebui să aibe un preţ normal. Cei care doresc să
cumpere mai multe inele pentru a putea vinde din pui, să o poată face, însă la
alt preţ, mult mai mare.
Toate concursurile ar trebui să se
ţină într-o singură zi, să spunem Sâmbăta. Mult mai bine pentru viaţa de
familie.
Ar trebui să încurajăm
tandemurile. Sportul columbofil modern a devenit prea complex pentru a putea fi
practicat de unul singur.
Ce părere ai despre programul concursurilor din ziua de azi?
Este ridicol să avem două etape de
viteză în aceeaşi zi. Pe vremea când eram 80.000 de crescători nu era aşa o
mare problemă, dar timpurile s-au schimbat. Rezultatul este că avem două etape
cu câteva păsări.
Sunt mult prea multe etape de 2
zile. Rezultatul este acelaşi, câteva păsări pe etapă.
Faptul de a avea etape de la 800
km şi 860 km în aceeaşi zi este, de asemenea, ridicol.
B v Oeckel, tatăl său, soţia şi managerul crescătoriei
Şi ce poţi spune despre campionatul Naţional, aşa cum este el acum?
Nu este prea rău, însă sunt câteva
lucruri pe care nu le înţeleg. De exemplu, etapa naţională de la La Souteraine,
din Iunie. De ce această etapă se ia în calcul pentru campionat, şi de ce nu
avem această etapă în August?
Unde se pot găsi cele mai bune păsări?
În concursurile de distanţă lungă
(etape de 2 zile) şi peste tot în Olanda.
În provincia Antwerp sunt cele mai
bune păsări pentru concursurile de demifond. Astea sunt păsările ale căror
serie încep cu cifra 6.
Ce părere ai despre ochii porumbeilor şi semnul din ochi?
Nu ştiu nimic despre ochi. Ochii
şi pedigreele frumoase nu câştigă în concursuri.
Cine au fost mentorii tău?
La început ai fost tu, Ad S, apoi
Eric Limbourg, Pascal Arien şi Bart Geerinckx. Cu ultimul fac şi acum schimb de
experienţă.
Cu cine ai dori să-ţi petreci seara discutând despre porumbei?
Cu oricine care are ceva de spus.
Am ajuns la concluzia că olandezii vorbesc mai repede şi mai uşor decât
belgienii. Ei sunt, de asemenea, mult mai deschişi. Se pare că belgienii se tem
de faptul că secretele le pot fi furate, iar adversarul să devină mai înţelept.
Îmi face întotdeauna plăcere să discut cu Koopman. Este un tip de treabă.
Este alimentaţia importantă în acest sport?
Cu siguranţă. Păsările vor muri
dacă nu le dai mâncare. Acum, serios, pentru concursurile grele, între 500 şi
700 km, cred că este foarte important să hrănim bine păsările. Păsările hrănite
bine se vor antrena bine. Păsările care se antrenează bine vor mânca bine.
Care este, după părerea ta, un supliment important?
Mineralele şi alte chestii care
ajută la recuperare, ca de exemplu electroliţii. Eu nu cred în vitamine.
Este antrenamentul important?
La sfârşitul sezonului de multe
ori facem antrenamente particulare păsărilor mature şi am ajuns la concluzia că
acest lucru este de mare valoare. De asemenea, ne antrenăm puii foarte des,
însă, destul de ciudat, rezultatele lor au fost slăbuţe în ultimii ani.
Un indiciu pentru editorii columbofili?
Ei ar trebui să înveţe să citească
mai bine rezultatele, înainte de a le comenta. Crescătorii cu puţine păsări
sunt prea des ignoraţi, iar aceştia, de multe ori, sunt mai buni decât
crescătorii renumiţi.
Un mesaj pentru începători şi crescători fără rezultate?
Uita-ţi de licitaţiile de pe
Internet!
Nu plătiţi mult pentru păsări!
Nu ţineţi multe păsări!
Achiziţionaţi de la crescători
care nu fac afaceri din vânzări! Păsările acestora sunt mai ieftine şi, de cele
mai multe ori, mai bune.
Încercaţi să vă implicaţi familia,
astfel încât, toţi membrii acesteia să poată experimenta viaţa de columbofil!
Aşadar, Bart:
Oamenii nu ar trebui să poată cumpăra mai mult de 100 de inele pe an?
Hmm! Nu-i rău! Dar cred că această sugestie este prea revoluţionară pentru
majoritatea!
Alte
articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole
ale altor columbofili celebri, aici:
