Mai jos,
traducerea articolului “Good to know
(part 3)” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)
Obscurizarea
Majoritatea crescătorilor
folosesc obscurizarea de la ora 6.00 pm la ora 9.00 am, însă, deoarece, nu toți
suntem acasă la aceste ore, se pune întrebarea dacă nu există şi o altă metodă.
Există! Porumbeii trebuie
obscurizați cel puțin 10 ore pe zi, dar nu contează foarte mult perioada exactă
din zi, când întunecăm adăpostul.
Puteți să începeți ziua la 6.00
dimineața sau la ora prânzului. Dacă începeți la 6.00 dimineața, trebuie să
obscurizați până la 4 după-amiaza, cel puțin.
Cât de întuneric trebuie să fie?
Unii spun că porumbeii trebuie
să fie capabili să găsească adăpătoarea, dar eu nu îndrăznesc să-mi asum acest
risc. Am cunoscut prea mulți crescători, care au pierdut un sezon întreg,
deoarece nu şi-au obscurizat crescătoriile corespunzător.
Eu fac întuneric cât mai mult
posibil şi nu vreau să aud niciun zgomot din crescătorie, semn că porumbeii
s-ar mişca în vreun fel.
Cât de mult folosim
obscurizarea? În funcție de planul de zbor.
Dacă concurați până la mijlocul
lunii August, va trebui să întrerupeți obscurizarea la sfârşitul lunii Mai.
Dacă concurați o lună mai mult, atunci întrerupeți obscurizarea cu o lună mai
târziu.
Începeți obscurizarea puilor de
iarnă de la jumătatea lunii Martie şi imediat după înțărcare în cazul puilor
din celelalte serii.
Unii crescători, care concurează
până-n Septembrie, obscurizează crescătoria aproape toată ziua. În jurul orei
6.00 seara se face lumină şi o lumină suplimentară este folosită până pe la
10.30 seara. Unii merg chiar mai departe şi țin lumina până la ora 5.00
dimineața.
Aceasta din urmă este un pic
complicat, din cauza problemelor ce pot apărea cu năpârlirea mai târziu, în an.
Dacă vremea este înnorată, cel
mai bine este să folosiți lumina artificială în timpul zilei, deoarece, vremea
înnorată va scoate porumbeii din formă.
Prin manipularea luminii şi
întunericului puteți influența enorm de mult forma şi năpârlirea păsărilor,
lucruri pe care unii le cunosc de multă vreme.
Dacă nu folosiți metoda
obscurizării, atunci va trebui să fiți atenți la lumina artificială care
pătrunde în crescătorie, de exemplu, de la iluminatul stradal.
Capete umflate
„Capetele umflate” nu reprezintă
o boală, ci un simptom. Este un indiciu al lipsei totale de forme şi poate avea
mai multe cauze.
Crescătoriile bune previn o
mulțime de probleme.
Şi, dacă sunt întradevăr
probleme, cel mai bun lucru pe care-l puteți face este să vă adresați unui
medic veterinar. Acesta poate diagnostica cel mai bine boala, oferindu-vă cel
mai bun medicament.
În cazul în care consultarea
unui medic veterinar nu este posibilă, puteți trata porumbeii cu Doxiciclină şi
Lincospectine, timp de o săptămână.
În ceea ce priveşte „Spartix”,
(medicament împotriva tricomonozei) puteți auzi mulți crescători plângându-se
că nu este bun de nimic. De obicei, vina este a crescătorului, care nu
îndepărtează adăpătoarea, iar porumbeii se contaminează din nou, reciproc.
Disciplina
Porumbeii trebuie să fie
disciplinați, lucru cu care, nu toată lumea e de acord, evident.
Odată, un crescător mi-a cerut
să mă duc la el şi să mă uit la noua sa crescătorie, şi, trebuie să spun,
aceasta era fantastică, iar omul era foate mulțumit de ea.
Am avut îndoielile mele în
legătură cu crescătoria, dar am tăcut.
Omul cheltuise o grămadă de
bani, era la fel de mândru ca o fată de 13 ani cu primul ei sutien şi nu am
vrut să-i stric ziua.
Din moment ce eram acolo, el a
dorit să-mi dea în mână câțiva pui de abia înțărcați, pentru a verifica dacă
sunt sănătoşi.
Acest lucru este complet inutil.
Pentru a vedea dacă un porumbel este sănătos nu trebuie să-l ții în mâini, o
singură privire în interiorul crescătoriei este de ajuns, iar acei porumbei
erau sănătoşi.
Dar era o perioadă secetoasă şi
multe crescătorii sunt bune pe o astfel de vreme. Important este să aveți o
crescătorie bună pe o perioadă cât mai mare de timp din an.
Ceea ce m-a frapat, când am
deschis uşa, a fost să văd un număr de porumbei, zburând vijelios afară, porumbei
care nu au mai putut fi băgați înăuntru, indiferent de insistențele
crescătorului.
„Dacă ar trebui să cresc porumbeii în aşa fel, m-aş lăsa repede”,
am gândit eu.
Bineînțeles, a fost doar vina
lui de a avea astfel de porumbei fricoşi.
Fără să ştie, el făcea o mulțime
de lucruri, într-un mod complet greşit. Sunt multe (mici) chestii care fac din
cineva un „crescător”, sau din cauza cărora cineva nu va deveni niciodată un
crescător.
De exemplu, ceva simplu cum este
curățenia. Omul în cauză, întotdeauna elibera porumbeii în timp ce le făcea
curățenie, pentru a nu-i speria.
Puteți elibera porumbeii când le
faceți curat, dar nu din cauză că se sperie. Orice crescător bun cunoaşte că se
poate şi aşa, dar şi invers.
Dacă lăsați porumbeii în
crescătorie în timpul curățeniei, ei vor deveni mult mai uşor de gestionat, şi
uneori, vor fi atât de blânzi, încât îți vor sta în cale.
Pentru a obține performanța este
foarte importantă atracția porumbelului față de cuib, de aceea, mulți campioni
hrănesc individual în boxă porumbeii, tocmai pentru a creşte atracția față de
cuib şi a-i motiva.
Eu hrănesc văduvii în afara
sezonului în hrănitoare comune, dar în timpul sezonului folosesc hrănitoare
individuale. Este cu atât mai bine, dacă le puteți oferi şi apa, tot
individual.
Puteți, apoi, observa, care
porumbei nu sunt în formă (cei care beau prea multă apă), iar riscul unei
contaminări reciproce, de exemplu cu tricomonoză, scade rapid.
Dar asta înseamnă prea multă
muncă pentru mine.
Este un lucru cunoscut faptul
că, în crescătoriile mari, puteți obține mult mai uşor porumbei fricoşi. Un
coridor poate fi o soluție, având avantajul că văduvii nu se vor lăsa aşa de
repede pe podea. Nu-mi place să-mi văd porumbeii stând pe podea.
În ceea ce priveşte îmblânzirea,
mulți crescători cu rezultate de top îşi înțarcă puii foarte devreme. Albert
Marcelis a fost unul dintre aceşti crescători, această metodă având doar
avantaje:
Ei vor deveni independenți şi de
sine stătători, mai devreme, va creşte ataşamentul față de crescător, puteți
observa imediat puii slabi şi... puteți scăpa de părinții acestora.
Femelele bătrâne se uzează mai
tare, hrânind puii, decât prin depunerea de ouă.
Evident, de asemenea
De preferat ar fi să purtați
aceleaşi haine, când stați printre porumbei. De asemenea, purtați şapcă.
Destui de puțini oameni sunt
alergici la praful porumbeilor. Acum, nu vreau să sperii pe nimeni, unii
crescători au trăit până la 90 de ani, petrecându-şi trei sferturi din viață în
crescătoria porumbeilor, însă, sunt şi oameni care nu tolerează praful, iar
aceştia aproape sigur au auzit de la medic, cât de important este să poarte o
şapcă, când vin în contact cu porumbeii.
Particulele minuscule de praf
întră în păr, iar asta nu este rău doar pentru voi, dar şi pentru familia
voastră.
Şi pentru că nu vă văd
spălându-vă pe cap de câte ori veniți în contact cu porumbeii, purtatul unei
şepci începe să capete sens.
Nu purtați haine cu dungi,
atunci când porumbeii revin din concurs. Păsările se pot speria şi nu vă doriți
acest lucru.
Dacă petreceți mult timp în
crescătorie, nu contează dacă vă schimbați des hainele.
Este bine să aveți buzunare în
care să puneți un pic de grit, căteva alune sau semințe mici, aşa încât, de
fiecare dată când vă aflați printre porumbei, să-i puteți trata cu ceva.
Este surprinzător cât de repede
se obişnuiesc şi acest lucru va creşte ataşamentul față de crescător şi
crescătorie.
De altfel, zdrăngănitul din cana
cu mâncare are acelaşi efect.
Uneori auziți de porumbei cărora
nu le plac alunele. Prostii! Toți porumbeii iubesc alunele, unii nu le mănâncă
pentru că nu ştiu ce sunt.
Îi aştept cu alune pe trapă la
întoarcerea din concurs. Ei învață asta foarte repede şi vor dori să aterizeze
mai repede. Nu mai vorbesc de efectul adăugat de faptul că şi ceilalți porumbei
aterizează mai repede, deoarece „porumbeii atrag porumbei”.
În această privință trebuie
menționat faptul că, noi în Olanda, avem trapele electronice în afara
crescătoriei.
Trei luni
Unii crescători îşi eliberează
puii atunci când au 10 săptămâni şi, rareori, pierd vreunul.
Sunt alții care trimit porumbei
de această vârstă la columbodroame, în alte țări, iar aceştia nu numai că nu se
pierd, dar de multe ori domină şi concursurile.
Aceste 10 săptămâni sunt în
contrast puternic cu ceea ce fac unii crescători din Taiwan. Credeți sau nu,
aceştia încep antrenamentele puilor la vârsta de 10 săptămâni.
În Olanda şi Belgia sunt, de
asemenea, oameni care-şi antrenează foarte devreme puii, în Aprilie, împreună
cu maturii.
Nu am nimic împotriva acestei
metode, dar puii trebuie să aibe cel puțin trei luni, de la această vârstă
puteți începe antrenamentele, însă eu v-aş sfătui să mai aşteptați o lună.
Este mai bine să nu vă antrenați
puii pe cer foarte senin, acest fapt este binecunoscut. Atunci când au ceva mai
multă experiență în puteți elibera chiar între reprizele de ploaie torențială.
Puii pierduți
I se poate întâmpla oricărui
crescător, ca unii pui, care doar ce au ieşit afară, să lipsească seara.
Stăm în grădină cu o față lungă,
gândindu-ne că, orice pasăre care traversează cerul, este puiul nostru pierdut.
Ştiți ce poate creşte şansa de a
obține puiul înapoi acasă?
Să lăsați porumbei maturi afară
şi să-i înălțați de câteva ori, astfel încât, puii care stau pe acoperişurile
din vecinătatea casei, îi vor vedea zburând. Sunt şanse mari să li se alăture.
Altceva ce puteți face este să
lăsați porumbeii maturi, pe care vă permiteți să-i pierdeți, afară pe timpul
nopții. Posibil, ca dimineața, să aveți înapoi acasă puii pierduți.
Sau puteți introduce un cuplu
matur în compartimentul puilor.
Dacă aveți o volieră în fața
crescătoriei vă micşorați riscurile pierderi puilor.
În cazul în care primăvara vine
cu o mulțime de zile ploioase, mulți îşi vor ține porumbeii închişi, iar
aceştia nu vor vedea prea mult din mediul înconjurător. Dacă aveți o volieră,
atunci ei pot explora zona înconjurătoare, chiar şi pe vreme rea. Aceasta le va
consolida capacitatea de orientare.
O volieră este, de asemenea,
folositoare, acum, când păsările de pradă sunt din ce în ce mai mult o problemă
în multe zone.
Porumbeii momeală
Deoarece porumbeii se atrag unii
pe ceilalți, puteți face uz de porumbeii momeală la întoarcerea zburătorilor
din concurs.
Eu obişnuiesc să folosesc
porumbeii bătrâni care au dificultăți în a zbura, doar pentru acest scop.
Unii crescători folosesc pe post
de momeală porumbei fără valoare, prin tăierea câtorva remige sau legarea
acestora. Ambele metode nu sunt foarte prietenoase pentru porumbei şi nu arată
prea bine.
Am câțiva porumbei mici de ornament
care preferă să stea în interiorul crescătoriei.
Cu vânt din fată sau fără niciun
fel de vânt, nu am nevoie de aceste momeli, atunci porumbei mei intră repede înăuntru.
Dar cu un vânt din spate, atunci când ei zboară la o altitudine foarte mare, am
face bine să utilizăm astfel de păsări.
Aceste mini păsări mi-au dat mai
multe clasări şi chiar câteva victorii.
Atunci când aştept porumbeii să se
întoarcă acasă, îi am pregătiți în coş, iar când un porumbel apare foarte sus
pe cer, eliberez o astfel de momeală.
Nu vă vine să credeți ce efect
poate să aibe acesta asupra porumbeilor.
Îşi închid aripile, plonjând cu
forță şi intrând în crescătorie chiar în spatele păsării momeală!
Articole ale altor columbofili celebri, aici:
Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu