Cum sa reproduci porumbei buni? (partea a doua) traducerea articolului "How to breed good pigeons?" de Ad Schaerlaeckens

 Mai jos găsiţi traducerea celei de-a doua parti a articolului “How to breed good pigeons?” de Ad Schaerlaeckens (sursa http://www.schaerlaeckens.com):

Cuplul de aur

Cunosc câţiva columbofili japonezi care ştiu doar două cuvinte în engleză. Nu-i poţi învinovăţi pentru asta, probabil au alte calităţi decât cunoaşterea limbii engleze.

Cele două cuvinte sunt: Cuplul de Aur (“Golden Couple”).

Cupluri care reproduc doar campioni? Acestea există doar în mintea visătorilor. De ce oare astăzi campionii din Europa reproduc mult mai mulţi pui decât o făceau în trecut? Pentru că au realizat de cât de mult noroc este nevoie pentru a obţine un campion. Dar aşa cum am spus, nu ţine numai de noroc. Am să vă spun povestea unui campion Belgian. De regulă îmi place să menţionez nume pentru a da credibilitate articolelor mele, dar în acest caz prefer să nu fac acest lucru pentru a nu-i strica reputaţia. Dumnezeu nu a creat oamenii pentru a se răni unii pe alţii.

Orice crescător serios, ocazional doreşte să-şi îmbunătăţească propria familie de porumbei importând porumbei pentru a-i încrucişa cu ai săi. Pentru a mări şansele unei încrucişări este foarte important să fii conştient de neajunsurile şi defectele propriilor păsări.

Aşadar, acest crescător Belgian, campion în concursurile de viteză, era obsedat de întrebări de genul:

-       De ce nu obţin rezultate bune pe distanţe lungi? Are legătură cu constituţia fizică a păsărilor mele, şi dacă da, care sunt defectele acestora? Pot găsi oare o soluţie, ca de exemplu o încrucişare de succes?

Deşi, eu personal, nu pot vedea dacă un porumbel este bun (nimeni nu poate), pot, în schimb, vedea dacă porumbelul nu este bun sau care sunt lipsurile sale. I-am văzut păsările. Acestea arătau fantastic, cu o musculatură bună, însă, spre marea mea surprindere, toţi aveau acelaşi defect: la ultimele remige le lipsea supleţea, acestea nu erau flexibile.

Nu a prea înţeles asta şi atunci i-am arătat doi porumbei care îşi rupseseră ultimele remige. A ridicat din umeri ca şi când ar fi vrut să spună:

-       Și ce dacă? Este doar un accident care se poate întâmpla oricărei păsări.

-       S-ar putea, am zis eu. Dar nu se întâmplă aşa de uşor în cazul porumbeilor buni.

Trebuie să poţi îndoi ultimele remige între degetul mare şi arătător fără ca acestea să se rupă. Acest lucru are legătură cu flexibilitatea, care obligatorie pentru porumbeii care concurează pe distanţe lungi. Dacă priviţi cu atenţie aripile unui porumbel care a zburat multe ore într-un concurs greu, veţi observa că ultimele pene sunt puţin curbate. Dar ce se întâmplă dacă aceste pene sunt aşa de rigide încât nu se pot îndoi? Atunci această pasăre va avea un handicap, iar zborul său va fi mult mai dificil din cauza acestor pene rigide, porumbelul va obosi mult mai repede decât acei porumbei care prezintă pene suple şi flexibile.

Campionul belgian a înţeles ce am vrut să spun şi ceea ce a făcut el a fost să-şi aducă în crescătorie porumbei care prezentau pene suple şi flexibile. A încrucişat aceste păsări cu proprii porumbei şi doar după doi ani de zile a obţinut păsări care au reuşit să concureze bine pe distanţe lungi.

Deci, pot repeta la nesfârşit cât de important este să-ţi dai seama de defectele propriilor păsări. Doar după aceea poţi face ceva în legătură cu asta, îmbunătăţind calitatea.

O greşeală pe care o fac mulţi crescători este aceea de a importa păsări care au aceleaşi defecte ca cei proprii. Un astfel de lucru duce inevitabil la distrugerea unei linii.

Continuarea aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2013/10/cum-sa-reproduci-porumbei-buni-ultima.html

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html