I - Prezentare porumbei proprii - Bricoux si descendentii sai

Primul porumbel pe care vreau sa vi-l prezint este argintiul Bricoux. Achizitionat de la Crescatoria Natural Belgia ca pui - femela, in toamna anului 2010, in scurt timp s-a dovedit a fi mascul. L-am si avut o perioada la vanzari (schimb) pe net deoarece la acea data nu aveam destule femele. Din fericire nu l-am dat. S-a transformat intr-un mascul care da foarte bine la "mana". Are genul de corp care "aluneca in mana".

Impreuna cu o femela cu sange combinat de Bricoux (din vechile linii romanesti) si Norben Norman - vezi urmatoarea foto - au dat 3 pui buni, 2 dintre ei fiind cei mai buni din crescatorie la concursurile pui 2011.

Primul pui este Sam. Mai pe larg despre povestea lui aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.com/2012/01/sam-0296209-11-sansa-de-fi-campion.html

  

Cel de-al doilea pui este argintia Albatros, cel mai constant porumbel din crescatorie, aproape intotdeauna primul sosit acasa de la antrenamentele individuale sau concursuri oficiale.

Asa cum se vede si in foto are 3 clasari din 3 lansari. La ultima etapa Derby nu a participat. Am zis ca e destul pentru ea in primul an. Nu am vrut sa risc si sa o pierd.

Ultimul pui din perechea prezentata este Ducky. Albatros si Ducky sunt surori de cuib. Acum va dati seama de ce Albatros are nume de mascul. :)

Aceasta femela a reusit sa obtina o clasare destul de bunicica la Derby pui. Sa speram ca anul acesta va face mult mai mult.

Anul acesta, in ce-l priveste pe Bricoux tatal am urmatoarele idei:

Desi luat ca pui din Belgia, nu i-am dat drumul afara. Pentru ca pe viitor vreau ca toata matca mea sa fie zburatoare, anul acesta dupa primele doua serii de pui o sa incerc sa-l invat la mine. Nu cred ca o sa am probleme cu invatatul. De obicei, porumbeii care au avut acelasi tratament au lipsit vreo doua, trei zile de acasa si au revenit apoi fara probleme. Dar, in schimb, porumbeii care nu au zburat ca pui afara, nu vor zbura niciodata cu stolul. Cel putin la mine asa a fost.

Din punct de vedere reproductie, o sa fie initial imperecheat cu o porumbita ukrainiana "Ukrainianca", de origine Raymund Hermes.

Puii din aceasta femela, desi nu s-a pierdut niciunul, au venit mereu la coada plutonului. Chiar uneori a doua zi. Eu sper ca la anul sa fie printre vedetele din crescatorie la zborurile de fond. Mai ales daca tinem cont si de sfatul dlui. Mihai Vasiliu - Botosani:

"Sa tineti foarte mult la puii care vin a doua zi, aia sunt viitorii pui care vor deveni fondistii si maratonistii de maine."

Apoi o sa incerc o combinatie cu o fiica tardiva din Redbull - mascul (50% Sion-50 % Wim Muller) achizitionat de la dl. Craciunescu Adrian-Mizil PH.

Doresc sa realizez mai multe imperecheri  intre rudele acestor doi masculi: Bricoux si Redbull, astfel Sam-fiu Bricoux va fi cuplat cu o fiica din Redbull, iar insusi Redbull o sa fie cuplat cu Albatros-fiica Bricoux.

Va urma prezentare Redbull...

Determinarea culorii la porumbeii voiajori

De ce avem nevoie sa cunoastem cum se transmit ereditar culorile la porumbei? O sa spuneti: culoarea nu are nimic comun cu calitatea porumbelului. Foarte adevarat.

Dar atunci cand cumparam porumbei putem compara culorile parintilor din pedigree sau din spusele vanzatorului si vom sti daca am fost pacaliti. Dar si mai de folos ne va fi pentru depistarea bastarzilor din propria crescatorie.

GENE ALELE

Pe un cromozom se afla gena unei singure culori, dar pentru ca toate celulele corpului contin cromozomi pereche, vom avea si o pereche de gene care determina culoarea. Aceste perechi de gene se numesc gene alele.

Asadar acelasi exemplar poate avea o gena care sa determine, de exemplu, culoarea solzat, iar cealalata gena culoarea albastra. In acest caz intervine relatia de dominanta-recesivitate si porumbelul va avea culoarea dominanta.

GENOTIP si FENOTIP

Genotipul se refera la structura genetica a unui exemplar, asa cum a mostenit-o de la parintii sai.

Fenotipul reprezinta modul de exteriorizare a genotipului – in cazul de fata culoarea.

Asadar, porumbelul din exemplul de mai sus, din  punct de vedere genetic va avea informatii a doua culori, dar din punct de vedere fenotipic va fi de culoare solzat – culoarea dominanta.

HOMOZIGOT, HETEROZIGOT

RELATIA DE DOMINANTA SI RECESIVITATE

Cand ambii cromozomi contin gene care determina aceeasi insusire, avem de-a face cu un exemplar homozigot pe aceasta insusire. De exemplu atunci cand  ambii cromozomi contin gena culorii albastre a penajului.

Cand genele nu sunt identice avem un exemplar heterozigot pe aceasta insusire. Asa cum am vazut mai sus, un cromozon contine gena penajului solzat, iar celalalt a culorii albastre.

O insusire domina pe cealalta. Deci, nu se permite exteriorizarea insusirii recesive.

Pentru o mai buna intelegere vom nota gena ce determina culoarea dominanta cu S ( solzat in cazul nostru), respectiv cu  a (albastru, in cazul nostru) gena ce determina culoarea recesiva.

Asa cum se vede si in figura, genotipul homozigot (SS) si cel heterozigot (Sa) prezinta acelasi fenotip – culoarea dominanta – solzat. In aceasta faza nu vom putea spune cu certitudine daca un porumbel solzat este homozigot sau heterozigot.

Se observa ca exemplarele homozigote pe culoarea albastra (aa) au acelasi fenotip – culoarea recesiva – albastra.

LEGEA SEGREGARII (SEPARARII) GENELOR

Aceasta lege a fost stabilita de catre cercetatorul ceh Gregor Mendel.

In cazul in care cuplam doi porumbei, ambii homozigoti, primul homozigot pe culoarea dominanta, iar cel de-al doilea homozigot pe culoarea recesiva (in cazul nostru solzat si albastra), toti descendentii vor fi heterozigoti (Sa) de culoare solzata.

Reciproc, daca toti descendentii obtinuti dintr-un parinte solzat si celalalt albastru sunt solzati, atunci putem spune ca parintele solzat este homozigot pe aceasta culoare (SS).

Incrucisand in continuare hibrizii  heterozigoti obtinuti din prima generatie descendenta, se formeaza grupuri asemanatoare cu formale parentale, in proportie de 3S : 1a.

Raportul de segregare fenotipica in a doua generatie este de 75% reprezentand caracterul dominant – culoare solzata (avem aici homozigoti dominanti SS, heterozigoti Sa si aS) si 25% reprezentand caracterul recisiv – culoarea albastra (homozigoti recesivi aa).

Genotipic avem un alt raport de segregare: 25% au formula ereditara SS (homozigoti dominanti), 50% vor avea formula ereditara Sa si aS (heterozigoti) si 25% cu formula ereditara aa (homozigoti recesivi), deci un raport de segregare 1:2:1.

Daca combinam un porumbel heterozigot (Sa) cu unul homozigot recesiv (aa) atunci vom obtine din punct de vedere fenotipic 50% porumbei solzati si 50% porumbei de culoare albastra. Genotipic vom avea acelasi raport.

Evident, din doi porumbei albastrii (homozigoti recesivi) vom obtine doar porumbei albastri.

Cazul prezentat mai sus a fost unul particular. In realitate avem mai multe nuante de culori:

Conform spuselor lui Alfonz Anker culorile pot fi clasificate astfel:

"· Inchis = negru cu burta si coada albastra
· Solzat inchis = sozat foarte des, culoare albastra de dedesupt , abia vizibila
· Solzat = solzat albastru obisnuit , mijlociu
· Solzat deschis = putin solzat
· Albastri = albastru barat , cu dungi
· Albastru nebarat = albastru , fara dungi

Despre aceste culori numerosi cercetatori au constatat nu numai existenta unei scale de culoare , ci si un mod de comportare genetica a uneia fata de cealalta , de dominanta – recesivitate , de sus in jos , astfel :
· Sozatii inchis sunt dominanti fata de albastrii solzati , albastrii dungati si albastrii fara dungi
· Albastru solzat domina albastru dungat si albastru fara dungi
· Albastru dungat domina albastru fara dungi.

Din legile privind dominanta si recesiviatea reiese faptul ca , din culori inchise , pot rezulta urmasi cu culori deschise , dar , din cei cu culori deschise , nu se vor forma urmasi cu culori inchise."

In cazul culorii rosii lucrurile se complica. Iata mai jos explicatia dlui. Szabo Zoltan: "Asemănător se întâmplă şi cu culoarea roşie a porumbelului voiajor, numai că de această dată gena care determină culoarea se găseşte pe cromozomul care determină şi sexul porumbelului (genă sexlincată). Deci cum femelele au un singur cromosom X pe care se găseşte gena culorii roşie, ei nu pot să transmită decât această culoare, masculii în schimb pot fii heterozigoţi la culoare, având două cromosomi XX. Culoarea roşie fiind dominantă toate exemplarele care conţin gena vor fi roşii. Deci o femelă roşie nu poate să aibă numai pui masculi roşii, în schimb ficele ei pot fi şi de alte culori în funcţie de culoarea masculului. Masculii roşii dacă sunt heterozigoţi pe culoarea roşie vor avea pui şi roşi şi guţi (albaştri sau albaştri-solzaţi). Cei care sunt homozigoţi pe culoarea roşie (mai rar se întâmplă) vor avea numai pui roşii."

Multe alte articole columbofile despre cercetare, genetică, tratamente, etc găsiți aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/genetica-cercetare-diverse.html

Inca mistere...

Asa cum spune Ad Schaerlaeckens in articolul original 'Mysteries',  "cu cat te implici mai mult in acest sport, cu atat mai multe intrebari si mai putine raspunsuri o sa ai".
Iata cateva din misterele cu care ne confruntam:

MISTERUL PIERDERILOR
Desi in trecut nu toti crescatorii de porumbei aveau masina pentru a-si transporta porumbeii, antrenamentele facandu-se de regula cu ajutorul bicicletei, pierderile in randul puilor din prezent sunt mult mai mari. Asa cum spune Ad, inainte cuvantul "pierdere" se folosea doar cu sensul de pierdere a banilor jucati la pariuri, ci nu cu referinta la porumbei.
Initial s-a presupus ca aceste pierderi erau din cauza concursurilor grele, de la distante mari, dar s-a observat ca, dimpotriva, in concursurile de fond pierderile de pui erau mai mici decat in concursurile de viteza din Iunie.
Apoi atentia a fost indreptata asupra unor factori ce nu erau prezenti in trecut: Internetul, telefoanele mobile, GPS-urile, poluarea, etc. Dar si acest argument a fost eronat. S-a observat ca toamna, puii, chiar fara un antrenament intensiv se intorc fara probleme, pierderile fiind mult mai mici. Dar oamenii folosesc la fel de mult Internetul, telefoanele si celelelate device-uri si toamna...
Unii crescatori au renuntat sa-si concureze puii, facand doar cateva antrenamente toamna pentru a obisnui puii cu conditiile concursurilor. Altii au renuntat la reproducerea din timpul iernii considerand ca naparlirea este unul din motivele pierderilor.

MISTERUL PRIPASITILOR

Multi dintre noi am pierdut porumbei care participasera pana atunci la o multime de etape. Apoi, dintrodata, de la distante chiar mai mici decat distantele anterior clasate, acesti porumebi se pierd. Se pripasesc in alta crescatorie si raman acolo.
Sunt crescatori care ineleaza personalizat puii, asa incat pot fi anuntati despre pripasirea lor in alta crescatorie.
Unii chiar se duc si isi recupereaza puii pierduti. Si surpriza, la urmatoarea etapa porumbelul se duce din nou la acea crescatorie unde nu a stat decat cateva zile, desi deseori zburand mai multi km decat ar fi zburat in drum spre casa.
Iata ce spune Ad Schaerlaeckens despre acest lucru: "Unii crescatori elibereaza acesti pripasiti departe de casa in speranta ca nu se vor mai intoarce. Dar de multe ori acest lucru se intampla din nou… porumbelul ajunge acasa inaintea crescatorului.

Sincer, acest lucru mi s-a intamplat mie cu porumbei care au STAT DOAR DOUA ZILE IN CRESCATORIA MEA, si nu chiar in crescatorie, ci in cotetul cainilor fara nicio vedere afara.

Chiar nu mai indraznesc sa-mi antrenez maturii de la o distanta de 50km primavara, fara sa fac cateva antrenamente mai scurte inainte."

CULOARE SI CALITATE
In ultimul timp majoritatea campionilor s-au "colorat" in albastru si solzat. In revistele vechi columbofile se gaseau foarte multi campioni rosii, baltati, schalii, negrii, etc.
Aceste culori s-au rarit ca urmare a unei selectii bazate pe rezultate? Ar insemna astfel ca avem o legatura intre culoare si calitate. Sau selectia au facut-o rapitoarele, culorile mai vizibile fiind primele luate in colimator?

Deasemenea, referitor la culoarea ochilor, Ad face urmatoarele remarci:
"Observati ca exista mai multi campioni cu ochi galbeni decat inainte.

Crescatorilor americani si germani le plac in special porumbeii cu ochi albi.

Si acum taiwanezii au trecut mai mult la pasari cu ochi galbeni.

Este o greseala, bineinteles, sa credem ca porumbeii cu ochii albi sunt mai buni pentru vreme frumoasa, iar porumbeii cu ochii inchisi zboara mai bine pe timp innorat. Cum este o greseala, deasemenea, sa spunem ca porumbeii cu ochii inchisi ar fi mai buni reproducatori.

Eu nu cred in lucrurile astea.

La fel cum nu cred in crescatori care pretind ca pot recunoaste un bun reproducator sau un bun zburator doar uitandu-se la pasare.

Uneori,  acesti crescatori iti vor spune despre doi pui aflati in cuib: “acesta este un zburator, celelalt este un reproducator”.

Din nou nonsensuri.

Exista doar un singur mod de a vorbi de calitatea unui porumbel: Rezultatele."

O INTAMPLARE PERSONALA
In anul in care am reinceput sa cresc porumbei voiajori am cumparat mai multi pui de la mai multi crescatori. Bineinteles, cativa s-au pierdut, unii disparand de la primul zbor in jurul crescatoriei, altii la antrenamentele individuale.
De remarcat a fost o porumbita pe care, dupa prima iesire afara (era pui de 4-5 saptamani), am recuperat-o din crescatoria unui vecin columbofil. A doua zi a reusit sa pacaleasca ACELE trapei si dusa a fost.
S-a intors dupa 7 luni ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. A intrat in stolul meu ca si cum ar fi zburat laolalta dintotdeauna, desi uitandu-ma pe evidente am observat ca majoritatea porumbeilor de acum erau diferiti fata de cei pe care ii cunoscuse in putinul timp cat a stat la mine.
Am crezut ca porumbita a fost inchisa timp de 7 luni si la eliberare a venit acasa.
Dar stim cu totii ca puii care nu zboara de mici cu stolul, de regula atunci cand ies afara zboara separat de acesta. Sa fi existat oare ceva mai mult timp intre momentul eliberarii si cel al intoarcerii acasa? Timp in care s-a obisnuit sa zboare in formatie. Cine stie!
Cert este ca am angajat-o la concursuri la cateva saptamani de la sosire. A fost aproape mereu prima venita acasa. Din pacate am pierdut-o la o etapa mai grea. :(

Multe alte articole columbofile despre cercetare, genetică, tratamente, etc găsiți aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/genetica-cercetare-diverse.html

Crearea unei suse

Ce reprezinta o susa? Susa reprezinta o familie de porumbei ce manifesta omogenitate genetica de-a lungul catorva generatii.

Schema formarii unei suse a fost prezentata de reputatul cronicar columbofil Claude Hinnerberger in articolul aparut in revista “Le Pigeon Voyageur de France“, nr. 2/1986, fiind tradus la acea vreme de catre d-nul ing. Mihail Cososchi.

Formarea cuplurilor de baza
Pentru a forma o susa vom avea nevoie in primul rand de porumbei foarte buni, selectati in concursuri timp de mai multe generatii.

Punctul de plecare pentru formarea unei suse il constituie masculul fondator M imperecheat succesiv cu patru femele – X, Y, Z, W.  Pentru a obtine o structura cat mai omogena este recomandat ca femelele folosite la crearea susei sa se asemene cu masculul fondator M ca tip, forma si caracter.

Prima generatie

Va rezulta prima generatie de pui a susei de porumbei. Atentie: cele 4 imperecheri  M-X,Y,Z,W nu trebuie facute obligatoriu in acelasi an.

Vom face urmatoarele notatii:

A1, A2, … An – puii obtinuti din perechea M-X;  B1, B2,… Bn – puii din perechea M-Y; C1, C2,… Cn – puii din perechea M-Z;  respectiv D1, D2,… Dn - puii obtinuti din perechea M-W.

Formarea cuplurilor - semifrati + semisore

Sa presupunem ca in urma selectiei porumbeilor din prima generatie pastram doar cate un mascul si o femela din fiecare pereche, avem astfel urmatorii descendenti:

A (m), A (f), B (m), B (f), C (m), C (f), D (m), D (f).
Cuplurile formate sunt urmatoarele: A (m) + B (f), B (m) + C (f), C (m) + D (f) si D (m) + A (f).

A doua generatie

Din semifrati x semisore (prima serie de pui) rezulta a doua generatie pe care o numim seria nepotilor.

Pentru exemplificare vom considera urmatoarele combinatii:

A (m) + B (f) à nepotii AB1, AB2, ... ABn

B (m) + C (f) à nepotii BC1, BC2, … BCn

C (m) + D (f) à nepotii CD1, CD2, … CDn

D (m) + A (f) à nepotii DA1, DA2, … DAn

Formarea cuplurilor - nepoti + nepoate

Iarasi in urma selectiei vom pastra doar cate doi pui – mascul si femela  - din fiecare pereche, obtinem astfel 8 nepoti:  AB (m), AB (f), BC (m), BC (f), CD (m), CD (f), DA (m), DA (f).
Vom avea urmatoarele cupluri: AB (m) + CD (f), CD (m) + AB (f), BC (m) + DA (f), DA(m) + BC (f).

A treia generatie

Se continua efectuarea imperecherilor, astfel incat fiecare cuplu de semifrati sa fie prins intr-un circuit complet de reproducere, obtinem seria stranepotilor:

AB (m) + CD (f) à stranepotii ABCD1, ABCD2, … , ABCDn

CD (m) + AB (f) à stranepotii CDAB1, CDAB2, … , CDABn

BC (m) + DA (f) à stranepotii BCDA1, BCDA2, … , BCDAn

DA(m) + BC (f) à stranepotii DABC1, DABC2, … , DABCn

Se observa ca stranepotii au aceleasi combinatii de litere, deci circuitul de reproducere este complet realizat.

Formarea cuplurilor - stranepoti + femele de baza

Din generatia stranepotilor se selecteaza doar 4 masculi pentru continuarea susei: ABCD (m). 

A patra generatie

Pentru prevenirea diluarii generatiei parentale (M-X, M-Y, M-Z, M-W) este necesara imperecherea de intoarcere.

Pentru aceasta  cei 4 stranepoti sunt imperecheati cu femelele de baza:

ABCD (m) + X à ABCDX1, ABCDX2, … ABCDXn

ABCD (m) + Y à ABCDY1, ABCDY2, … ABCDYn

ABCD (m) + Z à ABCDZ1, ABCDZ2, … ABCDZn

ABCD (m) + W à ABCDW1, ABCDW2, … ABCDWn

Formarea cuplurilor de intoarcere la masculul fondator

Din aceasta generatie pastram doar femelele: ABCDX (f), ABCDY (f), ABCDZ (f), ABCDW (f)

Ultima generatie

Se incheie ciclul de formare al susei combinand masculul fondator M cu femelele din cea de-a patra generatie.

M + ABCDX (f) à puii MABCDX1, … MABCDXn

M + ABCDY (f) à puii MABCDY1, … MABCDYn

M + ABCDZ (f) à puii MABCDZ1, … MABCDZn

M + ABCDW (f) à puii MABCDW1, … MABCDWn

Observatii:

Fotografiile porumbeilor au fost alese aleator fara nicio legatura cu realitatea.

Evident,  cazul prezentat mai sus este unul particular si simplificat. In realitate se pot pastra mai multi sau mai putini descendenti din fiecare generatie formand astfel mai multe sau mai putine cupluri in anul urmator.

Multe alte articole columbofile despre cercetare, genetică, tratamente, etc găsiți aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/genetica-cercetare-diverse.html

"Valul de pe ochi" Ad Schaerlaeckens

Mai jos gasiti traducerea articolului "Scales from the eyes" Ad Schaerlaeckens (23/01/2012) - http://www.schaerlaeckens.com/


Atunci cand strainii, si nu doar ei, imi cer informatii despre un nou campion din Belgia sau Olanda, multe intrebari pot fi rezumate numai la 2:

-      Ce sange are acest nou campion?

-      Imi puteti spune ceva despre modul de medicatie folosit de crescator?

Aceste elemente par sa fie in mintea multora.

Atunci cand eu insumi am o noua stea sau cand ies invingator intr-o cursa importanta mi se intampla la fel. Ce origine are pasarea sau care este medicatia folosita vor sa stie majoritatea.

Va puteti imagina urmatorul lucru ce mi s-a intamplat anii trecuti?

Un chinez care locuia in Olanda a venit sa cumpere pasari. Dar el vroia deasemenea sa-i scriu medicatia necesara pentru a obtine performanta.

Am fost socat, chiar au crescatorii de porumbei creierele spalate in zilele noastre?

Le spun acestor tipi: “De ce tratati pasarile atunci cand ele sunt sanatoase?”

Eu am tratat destul de rar, desi, trebuie sa admit asta a fost diferit acum cativa ani.

Eu simt ca ei nu cred cuvintele mele, dar asta e problema lor, nu a mea.

TRICOMONOZA

Asa cum am spus acest lucru a fost diferit acum cativa ani. In special, tricomonoza a fost o adevarata problema si cu greu am putut obtine un pui sanatos atunci cand parintii nu au fost tratati in prealabil.

Apoi am inceput sa pun usturoi si otet de mere in apa de baut.

Asta a fost acum 4 ani.

In acele zile multi colegi puneau deasemenea otet de mere in apa, se credea ca acesta putea preveni un focar de Adeno/Coli (boala tinerelor pasari), dar au descoperit ca nu a avut niciun efect.

Dar ceea ce-au descoperit, deasemenea, oamenii a fost faptul ca de atunci tricomonoza nu a mai fost o problema.

Primul campion care mi-a spus ca a oprit medicatia impotriva tricomonozei a fost un medic veterinar – Dr. Marien – iar el este un veterinar ce concureaza fantastic.

Ulterior, ati putut citi despre campioni ca Vandenabeele, De Bruyn  si altii care au descoperit ca nu mai au probleme cu tricomonoza.

Tratarea zburatorilor timp de o saptamana inaintea sezonului nu este gresita. Dar tratarea acestora de fiecarea data, dupa fiecare concurs poate conduce la probleme pe termen mai lung.

CIUDAT SAU NU?

Am destul de multe contacte in randul campionilor, medicilor veterinari si chiar al oamenilor de stiinta.

Odata, un om de stiinta, nebun dupa porumbei, mi-a spus: “Vei obtine bolile impotriva carora faci tratament.”

Asta a fost cu mult timp in urma si nu am stiut ce sa cred despre asta.

Mai tarziu am descoperit ce mult adevar era in spusele sale.

Sa luam de exemplu coccidioza, de dragul argumentului.

Pe vremuri am avut un microscop si testam excrementele pasarilor mele o data la 2 saptamani. Si rar s-a intamplat sa nu gasesc urme de coccidioza si prin urmare am aplicat tratamentul. Dar, dupa 2 sau 3 ani am fost atat de obosit de aceasta metoda, incat am oprit medicamentatia, iar dupa doar un an de zile nu am mai avut probleme cu coccidioza.

Cand am descoperit-o in cantitate mica, am lasat-o in pace, neluand nicio masura impotriva ei.

Coccidioza nu este o boala in sine. Devine o problema atunci cand porumbeii sunt slabiti de o alta boala, cum ar fi paratifoida, sau dupa o cursa grea.

Medicul veterinar Marien testa excrementele pasarilor dupa o cursa grea. El a descoperit de multe ori coccidioza, dar… dupa cateva zile aceasta disparea. Fara nici un medicament.

Astazi, el inca isi testeaza pasarile, dar acum pentru el aceasta este un criteriu al conditiei in care se alfla pasarea.

Coccidioza se poate vindeca spontan, cu conditia ca pasarile sa traiasca intr-un mediu uscat.

O NOUA STEA

Vorbind despre noi stele, cel mai bun concurent pe distante scurte in ultimii ani este, fara indoiala, tandemul Stickers - Donckers din Belgia.

Niciodata, vreun crescator nu a obtinut rezultate asa de incredibile ca ei. Niciodata, vreun crescator nu a castigat asa de multe titluri nationale de KBDB, asa cum au facut-o ei in 2011.

Cele mai de poveste rezultate s-au obtinut de la distante scurte – 40, 70, 125 si 225 km – dar nu subestimati importanta acestora in Belgia.

Originea pasarilor lor?

Aproape toate de la crescatori locali necunoscuti, doar doua din pasarile lor de baza provenind de la crescatori renumiti: Luc van Mechelen si Leo Heremans.

Pretul pentru unele din pasarile lor de baza a fost de UN EURO !!

MEDICAMENTATIA SI CRESCATORIA

Ce medicamente au folosit ei?

Timp de 8 ani nimic!

Nimic impotriva tricomonozei, coccidiozei sau infectiilor respiratorii.

Chiar nimic!!

Si au descoperit ca rezultatele lor au devenit mai bune.

Ceea ce-i distinge fata de altii, e faptul ca isi antreneaza pasarile ca dracul. Ei ar putea fi Americani sau Taiwanezi.

Cele mai multe din pasarile lor zboara de 3 ori pe saptamana, iar cand nu sunt concursuri ei le antreneaza individual.

Toata lumea este de acord cu importanta crescatoriei. Ea trebuie sa fie calduroasa, uscata si bine ventilata.

Pasarile tinere ale tandemului Stickers - Donckers sunt adapostite intr-o voliera deschisa! Peretele din fata este format din plasa de sarma! Fara sisteme scumpe, fara incalzire, doar plasa de sarma.

Puii sunt expusi la vant, frig si caldura, dar totusi ei distrug concursurile.

Saptamana de saptamana, an de an.

DESPRE MINE

Saptamana trecuta am aruncat un borcan cu o pulbere alba in el. Cel putin era la fel de greu ca piatra, fiind expirat.

E vorba de Ronidazol, medicament de care aveam asa de mare nevoie in trecut.

Ceea ce fac acum e sa pun usturoi in adapatoare pentru aproximativ o saptamana. Nu improspatez apa; torn doar apa proaspata in adapatoare atunci cand aceasta este aproape goala. Urmatoarea saptamana utilizez otet de mere, apoi o saptamana apa curata, pe urma folosesc iarasi usturoi.

Si din moment ce am facut asta nu am mai stiut ce e aia tricomonoza. Deoarece multi campioni fac acelasi lucru astazi, aceasta metoda trebuie sa fie una buna.

REZUMAT

Deci, pe scurt:

Pasarile sanatoase NU au nevoie de medicamente; nu poti turna conditia fizica afara dintr-o sticla.

-      Daca tot lotul s-ar imbolnavi, as recurge bineinteles la medicamentatie.

-      Daca doar cateva pasari s-ar imbolnavi, le-as elimina, mai putin pe cei buni pe care i-as trata separat.

-      Este absolut gresit sa tratam toate pasarile cu scopul de a vindeca doar cateva.

-      Amintiti-va ca noi, oamenii, nu luam aspirina cu scopul de a preveni o durere de cap cateva saptamani mai tarziu.

Toti cei care cred ca medicina va face din pasarile lor zburatori mai buni sunt pe drumul ultimei lor opriri: Deziluzia!

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.htmll

III-Comentarii pe marginea "Sfaturilor lui Dusarduyn"

Cel de-al treilea sfat al lui Dusarduyn suna cam asa:

"Uitati totul despre nume si linii. Exista doar doua linii: porumbei buni si porumbei prosti. Din prima categorie sunt prea putini, din a doua prea multi."

Se stie ca el a inceput cu sange Delbar - un nume in columbofilia mondiala, insa Dusarduyn spunea ca ar fi avut acelasi succes si cu alte pasari.
Cum este posibil asa ceva o sa spuneti? A tine o evidenta a liniilor cultivate prin realizarea de pedigree este unul dintre criteriile de baza in sportul columbofil. Fara a cunoaste originea si bazele genetice ale propriilor porumbei nu vom putea nici macar forma perechile de matca.

Se stie ca Dusarduyn nu a scris niciodata vreun pedigree. A fost, totusi, unul din numele mari ale columbofiliei, si asa cum spune Ad Schaerlaeckens, nu a concurat niciodata cu mai mult de 6 porumbei.

Eu unul interpretez sfatul lui Dusarduyn ca unul focalizat mai mult pe selectie. Atunci cand facem selectia trebuie sa uitam de pedigree. Pentru ca altfel vom deveni subiectivi in a proteja o pasare doar pentru ca este descendent al unor porumbei campioni sau cu pedigree extraordinare.

Nu stiu sigur la ce alte pasari se referea Dusarduyn cand spunea ca ar fi avut succes cu ele daca nu ar fi inceput cu porumbeii Delbar. Parerea mea este ca oricat geniu columbofil ar avea un crescator, iar Dusarduyn a avut din plin acest geniu, fara pasari de calitate nu se pot obtine rezultate miraculoase.
O selectie dura este OK, dar atunci cand nu avem pasari de calitate s-ar putea ca in urma selectiei sa nu ramanem cu nimic. Iar apoi tot la porumbei cu nume si linii o sa apelam.

Concluzia este simpla: daca detii porumbei de calitate atunci poti uita de linii sau nume pentru ca acesti porumbei au numele si liniile in ei insisi. Pastreaza doar pe cei buni si vei face economie de timp si bani.

Cel de-al patrulea sfat Dusarduyn vine sa intareasca cele de mai sus:

"Fiti duri in selectie tot anul. Nu tineti pasari slabe doar pentru ca bunicul lor a fost campion sau pentru ca au costat mult. Nu ezitati sa serviti o supa scumpa din cand in cand."

Selectia va trebui facuta tot timpul. Incepand de la stadiul de ou si sfarsind cu selectia de toamna dupa terminarea sezonului de concursuri.

Bafta!

Urmatoarea parte aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.com/2012/02/iv-comentarii-pe-marginea-sfaturilor.html

Influenta vantului asupra concursurilor cu porumbei voiajori

Un porumbel voiajor de calitate, sanatos, aflat intr-un varf de forma si corect motivat de catre crescator poate rezista in zbor 10 ore cu o viteza maxima de 70-80 km/h. Uneori, in cazul concursurilor de 700-800 km, durata de zbor poate creste si la 12 ore fara a fi afectat negativ porumbelul, viteza in acest caz fiind ceva mai mica: 60-70 km/h.

Vanturile din fata solicita foarte mult porumbelul voiajor in drumul lui spre casa. Se stie ca in acest caz pasarile zboara la altitudini joase si exista riscul de accidentare cu obiecte diverse: cabluri, crengi, etc. Pasarile neantrenate corespunzator si care nu se afla intr-o conditie fizica buna (sanatate + forma) se pot pierde usor in aceste conditii, indiferent de valoarea sa genetica. Mai ales daca vantul din fata este insotit si de un plafon noros de altitudine scazuta.

De ce columbofilii prefera, totusi, aceste concursuri cu vant din fata?

Asa cum am vazut in articolul “Zboara porumbeii cu aceeasi viteza?” de Ad Schaerlaeckens, http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.com/2012/01/zboara-porumbeii-cu-aceeasi-viteza.html porumbeii in acest caz zboara cu aceeasi viteza, iar castigatorii vor fi porumbeii cu experienta mai mare, porumbei care se vor desprinde primii din stol. Evident, porumbei sanatosi si in forma, pentru ca altfel nu ar putea tine pasul.

In schimb in cazul unui vant din spate orice porumbel poate castiga concursul. In acest caz porumbeii zboara la altitudini superioare, dar ceea ce este mai important e faptul ca ei pot zbura la altitudini diferite. Viteza vantului fiind in functie de altitudine, porumbeii care vor avea norocul sa zboare la altitudinea cu vantul cel mai puternic vor castiga. Evident, acest tip de concursuri nu sunt neaparat castigate de pasarea cea mai bine pregatita sau cu cel mai bun bagaj genetic.

Dar, uneori avem de-a face si cu vanturi laterale, datorita carora pasarile sunt deviate din drumul lor. Ele sunt nevoite sa-si ajusteze continuu directia de navigare, traiectoria fiind una de "zig-zag". Pasarile care nu poseda un sistem bun de navigare vor avea probleme in a-si reseta continuu propriul GPS. Unele nu vor putea sa-si gaseasca drumul spre casa decat dupa ce vantul va scadea in intensitate.

Deasemenea, trebuie acordata o atentie speciala si in cazul in care vantul lipseste. Din fericire aceste situatii sunt mai rare, in special in timpul verii.

Daca avem de-a face cu temperaturi ridicate si vantul nu bate de loc atunci concursul va fi unul foarte greu.

Spor!

Multe alte articole columbofile despre cercetare, genetică, tratamente, etc găsiți aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/genetica-cercetare-diverse.html

Inversiunile atmosferice sau de ce pierdem puii de acasa

Inversiunea este un fenomen meteorologic cauzat de o patura atmosferica de aer cald, mai calda decat cea dedesubtul ei. Atentie: inversiunile nu sunt vizibile cu ochiul liber.

Avem doua tipuri de inversiuni:

Primul tip este inversiunea termala superioara produsa de un curent ascendent ce absoarbe norii, aerul, umiditatea, razele ultraviolete si infrarosii de la suprafata pamantului spre o altitudine superioara si odata cu acestea si porumbeii voiajori.

Care este motivul pentru care porumbeii sunt atrasi in acest front atmosferic?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare va trebui sa vedem mai intai care sunt elementele necesare navigarii pasarilor migratoare si in particular a porumbeilor voiajori.

Studiile au aratat ca pozitia Soarelui are legatura directa cu migratia. Astfel atunci cand se atinge echinoctiul de primavara se incepe migratia pasarilor. Acesta este si semnalul de inceput al sezonului sportiv.  

Elementele necesare navigarii diferitelor specii de pasari, inclusiv porumbeii, devin mai puternice in aceasta perioada. Se obtine un varf undeva in mijlocul verii si apoi scade treptat pana in momentul migratiei de toamna ce corespunde echinoctiului de toamna. Acesta coincide si cu inchiderea sezonului sportiv.

S-a demonstrat ca aceste elemente de navigare nu sunt altceva decat razele ultraviolete – UV.

Studiile facute au aratat ca in cazul unor valori scazute (UV=0-4) concursurile au fost rele sau chiar catastrofale. Pentru valori medii (UV=4-7.5) avem concursuri excelente, insa daca se depaseste aceasta valoare (UV>7.5), aceste raze pot depasi spectrul propriu si vor intra in spectrul razelor rosii, care cauzeaza porumbeilor confuzie totala si dezorientare.

Raspunsul este, deci, unul simplu: pasarile zboara in sus pentru cautarea elementelor de navigatie, care asa cum am vazut mai devreme sunt razele ultraviolete. Deoarece razele infrarosii sunt si ele absorbite odata cu cele ultraviolete, porumbeii vor fi sub influenta directa a acestora si vor deveni dezorientati si confuzi.

Evident, cu cat avem de-a face cu o diferenta de temperatura mai mare intre cele doua straturi de aer, cu atat inversiunea va fi mai consistenta.

Intrati intr-o astfel de inversiune, puii de porumbel vor zbura din ce in ce mai sus. In acel moment este foarte important unghiul lor de coborare. Un unghi de coborare mic de la o inaltime mare, ii poate indeparta foarte mult de casa. In schimb, daca ei coboara intr-un unghi obtuz, pot ajunge la o distanta rezonabila fata de casa.

Iata de ce uneori, fara nici un motiv intemeiat, pierdem de acasa puii de porumbei.

Anul trecut am pierdut, la un singur zbor de antrenament pe langa casa, 4 pui, unii chiar aflati la a 2-a sau a 3-a pana naparlita. Iar toti zburasera cel putin o luna pe langa casa inainte de a-i pierde. Efectiv au plecat in stol compact 10 pui si s-au intors 6 dintre ei la intervale destul de mari unul de altul. Intrebarea este de ce unii s-au pierdut, iar altii au gasit drumul catre casa in aceleasi conditii? Au fost oare acestia din urma mai buni, au avut ei mai multa experienta in a iesi din aceasta inversiune? Sau doar norocul i-a ajutat?

Iata ce spune Hubert Land – coautorul cartii, impreuna cu Steven van Breemen,  “Manual de lansari columbofile”:

“Dupa 3 ani de asteptari pentru conditii potrivite, am urmarit cum intrau intr-o inversiune atmosferica caţiva pui pregatiti special pentru aceasta. Am lansat aceşti pui la 11:45AM şi i-am tinut sub observatie cu un binoclu 35x7 pana cand pasarile au disparut in neant. Primul dintre ei s-a inapoiat aproximativ 4 ore mai tarziu. Cand l-am observat, se afla la o inalţime foarte mare şi cobora in spirala. Acest pui era dezorientat, nervos, confuz şi dadea impresia ca vede dublu. Acest lucru a devenit evident cand a incercat sa aterizeze pe un stalp de telefon şi l-a ratat cu aproximativ un metru. A cazut cam 3 metri inainte de a-şi lua din nou zborul. Se pare ca el vedea doi stalpi de telefon şi incerca sa aterizeze pe iluzie. Pana la urma a reusit sa aterizeze pe crescatorie. Ceilalti pui s-au reintors unul cate unul, ultimul sosind la 7:30PM seara urmatoare. Experienta arata ca pasarile tinere care supravietuiesc unei inversiuni superioare de paturi atmosferice şi se intorc acasa prin propria lor voinţa, vor deveni pasari de concurs excelente, in timp ce pasarile care nu reusesc sa revina inapoi pe cont propriu, nu merita sa fie tinute. Acestea din urma se vor pierde cu usurinta la concursuri. Odata ce un pui a experimentat intrarea intr-o inversiune, el va evita sa intre a doua oara intr-un astfel de front. Trebuie specificat ca in timp ce se petrecea inversiunea totul era intr-o liniste ca de mormant. Nu se observau şi nici nu se auzeau pasari salbatice şi toata natura era intr-o liniste deplina.”

Al doilea tip este inversiunea inferioara (curent descendent) cauzata de un curent descendent. O patura de aer cald tine captiv aerul rece intre nori si suprafata pamantului. Porumbeii voiajori şi orice alta specie migratoare nu pot naviga odata intrati in perimetrul unei inversiuni atmosferice inferioare. Daca sunt prezente vanturi usoare, porumbeii vor urma directia vantului. Iata ce spune acelasi Hubert Land despre o alta experienta:“Am experimentat doar o inversiune inferioara care era asociata cu vant. Adia foarte usor şi batea dinspre est. Testul care sa indice existenţa unei inversiuni dureaza aproximativ doua minute. Acest test va fi facut la locul lansarii. Cand analizez conditiile meteorologice care preced o inversiune, verific daca exista un plafon greu de nori, conditii de vant şi daca, inaintea ploilor care urmeaza unei inversiuni atmosferice inferioare, temperatura scazuta ramane constanta. Primii 25 de ani din viaţa i-am trait la o aruncatura de calea ferata. Oamenii din localitatea mea işi reglau ceasurile dupa suieratul trenului. Trenurile soseau la timp intotdeauna. In acele timpuri nu beneficiam de previziunile meteorologice pe care le avem acum. Cei din zona işi obtineau informatiile meteorologice de la “felul” in care suiera trenul. Un sunet scurt indica vreme buna, in timp ce un sunet prelungit garanta ploaie. Explicatia este urmatoarea: in conditii meteorologice bune, suieratului trenului se disperseaza cu rapiditate in atmosfera. Cand este prezenta o inversiune inferioara, suieratul trenului ricoseaza in patura atmosferica şi apoi se propaga orizontal pana cand se disperseaza. Inversiunea este o ca o umbrela uriaşa, care impiedica pasarile aflate dedesubtul ei sa aiba acces la elementele de care au nevoie pentru a naviga. Prin urmare speciilor migratoare le este imposibil sa navigheze dedesubtul unei inversiuni termale.”

Multe alte articole columbofile despre cercetare, genetică, tratamente, etc găsiți aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/genetica-cercetare-diverse.html