"Intrebari de la columbofili", traducerea articolului "Fancier's Questions" (11 Mai 2020), de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Fancier’s Questions” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Mai jos puteţi găsi câteva întrebări ale colegilor columbofili. Am făcut tot posibilul să le răspuns corect şi probabil unele din răspunsurile mele vă interesează şi pe voi.

O dată pe zi?

„Un crescător nu-şi poate hrăni porumbeii dimineaţa, din cauza serviciului său. Va fi el capabil să concureze cu rezultate bune dacă îşi hrăneşte păsările o singură dată pe zi?”

Răspuns: Cred că este mai bine ca porumbeii să fie hrăniţi de două ori pe zi, dar acest lucru nu este obligatoriu.

Există o mulţime de crescători buni care nu fac altceva decât să hrănească o singură dată pe zi. G v d Wouver a concurat bine toată viaţa. Faptul că a devenit cunoscut în afara propriei sale regiuni, doar în ultima vreme, se datorează faptului că el a concurat doar pe distanţe scurte. Şi oricât de bun ai fi, nu beneficiezi de multă publicitate, jucând doar pe distanţe scurte.

Gaston îşi hrăneşte păsările doar o dată pe zi, seara. El concurează doar femelele, dar credeţi că masculii s-ar comporta altfel? El nici măcar nu intră în crescătorie dimineaţa.

Concluzie: faptul că nu vă hrăniţi porumbeii neapărat de două ori pe zi nu ar trebui să stea în calea succesului vostru.

Cât de întuneric?

„Dacă folosim metoda întunericului pentru pui, cât de întuneric ar trebui să fie în crescătorie? Cineva spune că nu ar trebui să mai poţi citi ziarul, altcineva spune că păsările trebuie să fie totuşi capabile să găsească adăpătoarea.”

Răspuns: în trecut, nu ar fi putut fi mai întunecat în crescătoria mea. Astupasem şi cea mai mică fantă de lumină. Pur şi simplu nu voiam să-mi asum nici un risc.

Cu toate acestea, în ultimii ani am devenit mai puţin strict în această privinţă, crescătoria este mai puţin întunecată. Şi ce am descoperit? Nu e nicio problemă.

Cred că un criteriu rezonabil este ca păsările să nu se mai mişte şi să nu le mai auzi zburând.

Antrenamentul puilor

„Citesc atât de multe despre antrenamentele puilor. Ce părere aveţi despre asta?”

Răspuns: Este normal ca oamenii să gândească diferit. La urma urmei, totul depinde de circumstanţe, care sunt mereu diferite.

Obişnuiesc să folosesc regula celor 5 secunde. Când mă apropii să eliberez puii, ei trebuie să mă aştepte cu gâturile întinse, gata să iasă afară cu un zgomot asurzitor şi să stea în zbor cel puţin o oră. După 5 secunde, nici un pui nu trebuie să mai rămână în crescătorie.

Ei bine, păsările care se comportă astfel nu trebuie antrenate foarte mult. Şi puteţi începe de la 10 km.

Dar trebuie procedat diferit cu puii care nu zboară deloc în jurul crescătoriei. Foarte mare atenţie în astfel de cazuri sau pierderile vor fi imense. În acest caz antrenamentele trebuie începute de la 3km, eventual împreună cu câţiva porumbei maturi.

Dacă aţi ajuns la 10-15 km şi puii nu vin acasă fără probleme, atunci data viitoare eliberaţi-i din aceeaşi locaţie. Ce vreau să spun  prin a veni fără probleme? Simplu: nu trebuie să ajungeţi acasă înaintea lor.

Citind

„Se pare că porumbeii nu prea au sens, citesc despre campioni care acţionează fiecare în modul său, despre medici veterinari care se contrazic. Citiţi multe şi ce anume?”

Răspuns: Sportul columbofil evoluează şi pentru a nu rămâne în urmă este necesar să citim. Crezând că ştii totul este primul pas spre declin.

De ce altfel mulţi columbofili buni citesc articolele mele?

Eu însuşi am citit mult mai selectiv decât obişnuiam să citesc înainte. A fost o perioadă în care am devorat fiecare pagină a fiecărei reviste columbofile cu intenţia de a mă îmbunătăţi ca şi crescător.

Dar acele vremuri au trecut. Astăzi citesc foarte puţine rapoarte. Mă uit în primul rând la rezultate. Adesea sunt atât de sărace, încât nici nu vreau să ştiu cum îşi ghidează porumbeii.

Câştigătorii naţionali pe distanţe mari primesc multă atenţie. Chiar dacă au fost norocoşi.

Nu mă interesează un câştigător dacă este un concurent mediocru cu rezultate slabe, per ansamblu. Crescătorii cu rezultate fantastice sunt adesea ignoraţi. Dacă nu intenţionează să aibă o licitaţie.

Boala păsărilor tinere

„Cum pot preveni Adeno-coli şi care este cel mai bun medicament pentru tratarea păsărilor?”

Răspuns: Din nefericire nu se poate preveni această boală, aşa numită a păsărilor tinere. Oţetul de mere nu ajută, deşi a fost revendicat de multă vreme. Incă îl aud pe v d Merwe spunând că nu a suferit niciodată mai mult de Adeno, ca în anul în care a administrat oţet de mere în apa de băut.

Majoritatea medicilor veterinari au astăzi medicamente excelente pentru tratarea Adeno-coli. Ar trebui ca în maxim două zile să se vadă o îmbunătăţire, dacă nu opriţi tratamentul. Deoarece atunci aveţi o problemă diferită de Adeno.

Alte probleme

Recent, în zona mea, mai mulţi crescători au avut de-a face cu pui bolnavi. Veterinarul le-a prescris medicamente pentru Adeno-coli, dar păsările au continuat să se îmbolnăvească şi chiar să moară. Nu am fost surprins, era vorba de cu totul altceva acolo.

Păsările nu băuseră multă apă, iar în cazul Adeno-coli ei beau foarte mult.

Nu putea fi vorba nici de virusul Rota. Atunci mortalitatea ar fi foarte ridicată.

Un alt veterinar a prescris Amoxicilină, ci nu medicamente pentru Adeno. După o zi sănătatea păsărilor s-a îmbunătăţit.

Ar trebui să realizaţi faptul că boala păsărilor tinere nu înseamnă întotdeauna Adeno-coli. Cel mai bun lucru pe care îl puteţi face este să trimiteţi la analize un porumbel mort, dar în acest caz se pierde un timp preţios.

Păsări de viteză

„Există un subiect cu care nu sunt de acord. Pot zbura porumbeii de viteză şi pe distanţe lungi?”

Răspuns: Eu unul cred că da, dar îmi place să renunţ la ideea mea pentru una mai bună; unii pot, iar alţii nu prea.

Prefer să nu dau nume, dar există crescători specializaţi pe viteză care au porumbei ce pot face faţă cu uşurinţă distanţelor de până în 600 km şi alţii pentru care 300 km este deja prea mult.

Porumbeii cu un corp flexibil, penaj moale şi mai ales cu ultimele remige flexibile sunt păsări care pot face faţă în etape de 500 km sau şi mai mult. Porumbeii cu remigele rigide care se rup uşor pot fi buni pentru viteză, dar numai pentru viteză.

Credeţi sau nu, dar sunt mulţi care atunci când deschid aripa unui astfel de porumbel de viteză, spun că poate zbura 500km.

Deşi tu, dragă cititorule eşti liber să râzi!

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

"Reproduceti mai inteligent", traducerea articolului "Breed Smarter" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Breed Smarter” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Reproduceţi inteligent

În această perioadă a anului, mai mult de un milion de pui vor fi reproduşi în Olanda şi Belgia. Câţi dintre aceştia se vor pierde înainte de începerea sezonului de zbor cu puii? Zeci de mii? O sută de mii? Acest lucru ne face să ne punem întrebarea: este oare şi vina noastră într-o oarecare măsură?

Evidenţa

Am un sistem de evidenţă destul de bun şi ce observ în fiecare an? După mai multe antrenamente, lipsesc puii cu numere succesive de inele. Adică fraţi de cuib. Acest lucru nu înseamnă neapărat o lipsă de calitate. Am citit şi am auzit frecvent despre porumbei AS care s-au pierdut ca pui şi au fost recuperaţi. Cu toate acestea este mai bine să reproducem din cupluri din care puii nu se pierd aşa de uşor.

„Hrana ieftină, de proastă calitate este una dintre cauzele acestor pierderi”, am scris mai demult.

La urma urmei, cerealele sunt mult mai ieftine decât în trecut, acest fapt ducând la înmulţirea porumbeilor.

Ce este cu adevărat curios? Atât Istvan din Ungaria, cât şi Wiesiek din Polonia susţin că pierd o mulţime de pui reproduşi din porumbeii cumpăraţi din Belgia şi Olanda.

Zburătorii

M-a sunat un crescător din Germania. Voia să ştie cât costă puii reproduşi din păsările aflate în compartimentul meu de matcă. I-am spus preţul, dar se pare că a fost prea mult pentru el, deoarece următoarea întrebare a fost:

„Dar din zburători?”

„De două ori mai scumpi”, i-am răspuns.

Aproape că-i puteam auzi răsuflarea prin telefon.

„Vrei să spui invers, nu-i aşa? Nu e o greşeală?”

„Sunt la fel de sigur ca şi de faptul că o să mor”, i-am răspuns în cea mai bună germană a mea.

S-ar putea întâmpla

Cele de mai sus nu s-au întâmplat cu adevărat, dar s-ar fi putut întâmpla. Ceea ce am vrut să spun este că ar trebui să privim cu toţii, cu mai multă seriozitate reproducerea din porumbeii zburători.

De exemplu, porumbeii care mi-au făcut o impresie profundă în ultimii ani au fost „Di Caprio”, „Wonder Aske” şi „Eenoogske” ai lui Leo Heremans, porumbelul AS Naţional zburat de Boeckmans (aflat acum în voliera lui Van Dyck), femela de top (îmi scapă numele) a lui Gevaert Lannoo, masculul Heremans al lui P. Embrechts, „New Harry” al lui C. v Wetering (acum la Hooymans) şi „Robina” lui Luc van Mechelen.

Nu poate fi o coincidenţă, toţi au fost zburători de top şi mai târziu reproducători fantastici.

Ca şi ai mei „Crielman”, „Ace Four” şi „Home Alone”.

Sfat util

Prin urmare, înainte de a-i pierde, încercaţi să reproduceţi din cei mai buni zburători, dragi crescători. Împerecheaţi tinerii care au zburat fantastic, unul cu altul, şi reproduceţi din ei, mai degrabă decât să vă concentraţi pe porumbei cu pedigree frumoase, din părinţi celebri sau dintr-o volieră la modă.

Christian van de Wetering, Martin Huijsmans şi Verkerk sunt toţi crescători talentaţi în sportul columbofil olandez care au dat acest exemplu.

Exemplu

Vercammen şi Leo Heremans au aflat ce porumbei de primă clasă a avut Verkerk în voliera sa.

Jos şi Lars au reprodus dintr-un originar Verkerk o pasăre care a sosit cu 9 minute avans pe caniculă cu vânt din faţă.

Cum obţineţi aceşti porumbei de valoare?

„Nu vă vindeţi cei mai buni zburători!” spune Bas.

Martin Huijmans a căutat recent o crescătorie de top pentru a cumpăra între 10 şi 20 de pui.

„Nu sunt cam mulţi?” o să întrebaţi.

Întradevăr. Dar a vrut să-i concureze în speranţa ca măcar unul sau doi se vor dovedi buni. Doar zburătorii de top pot fi consideraţi destul de buni pentru a reproduce din ei.

Când l-am întrebat pe tânărul de 30 de ani dacă are vreun sfat de care ar putea beneficia începătorii, el a spus:

„Să reproducă doar din porumbeii de top”.

 Am adăugat „din cei mai buni aflaţi în fiecare volieră”, altfel majoritatea nu ar mai reproduce deloc.

Un alt exemplu

Cândva, prin anii 90, Eddy Leutenez, mi-a vorbit despre Gilbert Meire:

„Gilbert este un crescător mic cu super păsări”.

Mai târziu, vorbeam cu Willem de Bruijn. Amândoi suntem mereu în căutare de porumbei mai buni şi mai buni şi eram plecaţi într-o astfel de călătorie şi l-am vizitat şi pe acest Gilbert.

Willem a plecat acasă cu 14 pui. El i-a zburat, nefiind foarte scumpi. 13 dintre ei nu s-au putut menţine, dar a existat unul care a demonstrat de ce Leutenez recomandase aceste păsări.

Willem a numit acest porumbel „Gilbert”. Porumbelul era mereu în fruntea clasamentelor de la 150 la 500 km. Apoi a fost introdus în compartimentul de matcă. Ce reproducător s-a dovedit a fi!

Dar nu vreau să mă gândesc care ar fi fost rezultatul dacă i-ar fi introdus pe toţi 14 în compartimentul de reproducţie. În loc de 13 gunoaie ar fi avut mult mai multe, într-un timp foarte scurt. Posibil chiar din „Gilbert”, deoarece nu ar fi fost împerecheat cu o femelă de nivelul lui.

Dar dacă totuşi unul din cei 13 ar fi fost bun reproducător? Şi la asta mă gândesc.

Aparenţe

În ceea ce priveşte reproducerea, există o singură certitudine, aveţi nevoie de o doză mare de noroc.

Acesta este motivul pentru care sunt pentru folosirea celor mai buni zburători, a încrucişării, dar şi a împerecherii la liber.

O întâmplare de acum câţiva ani. Din cele 16 cupluri de zburători, au fost doi porumbei pe care nu voiam să-i las împreună.

„Prea multă consangvinizare”.

Dar nu am putut să-i opresc, oricât de mult am încercat. Am fost frustrat, dar am renunţat în cele din urmă. Puteam să le arunc ouăle. Însă am uitat, iar dintr-unul din acele ouă a eclozat „Home Alone”. Si ce porumbel a fost acesta!

Dar cum rămâne cu aspectul exterior? Ar trebui să reproducem doar din păsări perfect construite?

Eric Limbourg ne-a înmânat un porumbel care (aşa credeam noi) nu ar putea fi unul bun. Încerca să ne testeze? Încă nu ştiu. Era una dintre cele mai bune reproducătoare ale sale.

Şi încă ceva

Îndrăznesc să o numesc pe a mea 18-732 o pasăre bună. În 2019 ea a obţinut locurile 1, 1, 1, 3, 3 şi aşa mai departe. Este foarte probabil ca acest lucru să nu se mai fi întâmplat înainte. După ce a devenit şi loc 3 AS Naţional KBDB cineva m-a întrebat de descendenţa ei.

Încă nu terminasem evidenţa şi i l-am arătat pe fratele său, 18-086. La urma urmei, el era reprodus din acelaşi cuplu.

„Ai uitat să treci rezultatele” a spus tipul.

Nu uitasem nimic. Acel 086 nu fusese în stare să câştige nici un premiu.

Sfat

Mulţi dintre voi veţi merge să colectaţi pui în schimbul voucherelor deja cumpărate. Dacă puteţi alege, luaţi un pui dintr-un zburător bun.

Perechile de reproducţie nu fac porumbelul excelent, dar porumbeii excepţionali fac perechile de reproducţie.

Desigur, nu trebuie să fiţi de acord cu mine. Sunt doar un simplu crescător care îndrăzneşte să spună ce gândeşte, dar îndrăznesc şi să-mi compar rezultatele cu oricine doreşte.

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html