Observaţii remarcabile
Crescătorii experimentaţi nu
realizează mereu cât de greu este acest sport pentru începători. Am scris
odată:
„Dacă cineva ia 8 păsări de la mine, şi după 3 ani încă le mai are pe
toate 8, acest columbofil nu este un campion şi cu siguranţă nu va deveni
vreodată”.
Când un coleg columbofil m-a
întrebat ce vreau să spun, am fost foarte surprins. Nu este destul de clar?
Apoi am realizat că acest om era
începător. I-am explicat că porumbeii întradevăr buni sunt extrem de rari şi
nimeni nu poate reproduce mai mult de o pasăre bună din zece. După aceea a
înţeles.
Mi-am dat seama că mi-au rămas în
memorie o mulţime de observaţii interesante ale altor columbofili. Deoarece ele
sunt adevărate.
Van der Wegen
Van der Wegen este unul dintre cei
mai buni campioni pe distanţe lungi, din toate timpurile. Ani întregi, masculii
lui guţi au dominat etapele naţionale.
Dacă vă uitaţi în pedigreele
majorităţii păsărilor de fond-maraton din zilele noastre, aveţi o mare şansă să
găsiţi numele lui Anton v d Wegen în ele.
Cu mult timp în urmă, în vremurile
când cine nu zbura porumbeii în zona mea era o excepţie, am participat la un
seminar cu Van der Wegen. Un crescător din audienţă i-a pus o întrebare
capcană:
„Putem vorbi despre o familie de porumbei Van der Wegen?”
Se părea că tipul cunoştea faptul că
însuşi Van der Wegen importase porumbei în propria crescătorie.
Anton, calm şi relaxat, l-a
întrebat:
„Aţi băut vreodată cafea?”
Bărbatul a dat afirmativ din cap.
„Și nu adăugaţi şi
lapte, uneori?” a fost următoarea întrebare a lui
Anton.
Crescătorii din sală au zâmbit.
Herbots
„Pentru mine contează doar rezultatele din concursurile naţionale, nu
şi cele regionale” a spus odată un om, în timp ce aveam
o discuţie columbofilă, acasă la Herbots.
„Este greşit”, i-a spus Herbots. „În anumite etape, rezultatele pe club
înseamnă mai mult pentru mine decât cele provinciale. Iar cele provinciale mai
mult decât cele naţionale”.
Să fie clar înţeles, Herbots se
referea la importanţa locaţiei crescătoriei şi influenţa vântului. Cu vânt din
vest, crescătorii din vest nu au nicio şansă. Cu vânt din est, crescătorii din
est nu au nicio şansă. De aceea se poate întâmpla ca porumbelul de pe locul 50
al unui crescător din est să fi zburat mai bine decât câştigătorul naţional, a
cărui crescătorie este în vest.
Din păcate, prea mulţi columbofili,
în special cumpărătorii, nu ştiu aceste lucruri.
De Bruijn
În vârstă de 81 de ani, Frans van
Roey a cumpărat 2 vouchere pentru 2 păsări de la Bruijn.
Când Frans a mers la De Bruijn acasă
să-şi aleagă porumbeii, De Bruijn a pus câteva în coş, lăsându-l pe Frans să-şi
aleagă.
Lui Frans i-a plăcut un porumbel
foarte mult.
„Te sfătuiesc să iei şi fratele de cuib”, i-a
spus De Bruijn. „Se întâmplă foarte rar
ca ambii pui din cuib să fie buni. Luându-i pe ambii, ai luat porumbelul prost,
dar îl ai şi pe cel bun.”
Întradevăr aşa de întâmplă. Iar dacă
sunteţi aşa de norocoşi ca să aveţi doi fraţi de cuib super buni zburători,
atunci şi şansele ca ei să fie buni reproducători sunt foarte mari.
De exemplu, „Ace Four” (145) şi sora
sa de cuib, 144. Ei au obţinut locurile întâi şi doi AS Provincial, ca pui.
Dintr-o medie de 11.000 de păsări. Ca reproducători, 145 şi sora sa de cuib nu
au avut egal.
Controversat
Antrenarea păsărilor tinere între
concursuri este un subiect foarte controversat, astăzi. De Bruijn, mai sus
menţionat, nu crede în aşa ceva.
Acum ceva vreme, el îşi antrena puii
zilnic. Cu toate astea nu l-au făcut un zburător mai bun cu puii.
Un alt crescător care zboară foarte
bine cu puii este belgianul Roger Thijs. El nici măcar nu se gândeşte să plece
la drum, cu traficul greoi din zilele de astăzi.
Alţi crescători care concurează
foarte bine cu puii sunt, printre alţii, J v d Putten, Henri van Doorn, Falco
Ebben, Jelle Roziers, Dirk Donckers. Ei
niciodată nu au păstrat un secret din faptul că-şi antrenează porumbeii cât mai
des cu putinţă.
„De ce toată această muncă, dacă nu am crede în această metodă?” spun ei în unanimitate.
Cine are dreptate şi cine greşeşte?
Părerea mea? Cred în antrenarea păsărilor tinere, cu condiţia ca acestea să fie
sănătoase. Atunci când aceştia nu sunt în formă bună, le veţi înrăutăţi starea
fizică, antrenându-i.
Van de Wouwer şi Verbree
Gason v d Wouwer nu este optimist în
legătură cu viitorul acestui sport.
„Este vorba de generaţia tinerilor columbofili, a tinerilor
profesionişti, crescători de 30, 40 de ani care pun în pericol sportul
columbofil” spune el.
Aceşti crescători care sunt plini de
energie şi de asemenea deştepţi stau de dimineaţa devreme până seara târziu
lângă porumbei. Ei angajează o armată de păsări, iar rezultatele sunt
copleşitoare.
Rezultatul este că acei columbofili
de 60, 70 de ani (majoritatea) nu mai pot fi competitivi, sunt dezamăgiţi şi se
lasă de porumbei.
Co Verbree este un astfel de om.
„Cel mai mare duşman al nostru este vârsta”
spune el.
Daems şi Hebberechts
Când am fost odată în crescătoria
lui Emiel Daems, acesta m-a întrebat dacă vreau să-i văd cei mai buni porumbei
zburători. Bineînţeles că voiam. Şi, de asemenea, cei mai buni reproducători,
dacă este posibil.
„Hmm! Cei mai buni reproducători? Îţi voi spune un lucru” mi-a zis el. „Dacă reproducătorii tăi favoriţi vor
reproduce cei mai buni zburători, viitorul nu va arăta bine pentru tine.”
Ce vrea să spună? Zburătorii buni
sunt reproduşi, de regulă, din păsări la care nu vă aşteptaţi.
L-am întrebat odată pe Chris
Hebberehts care a fost cea mai bună pereche reproducătoare a sa.
„Nu am un aşa numit cuplu de aur”, mi-a
răspuns Chris. „Nu cred în perechi care
dau doar pui buni şi nu am văzut niciodată astfel de perechi”, a adăugat el.
Acest lucru mi-a amintit de Klak.
Klak
Când crescătorii vor să cumpere porumbei,
în mod firesc, vor să cumpere din cei mai buni. Din cei mai buni, deseori
înseamnă mai scumpi.
Dar, spre surprinderea multora,
acest lucru nu se întâmpla şi în cazul lui Klak.
Preţul puilor săi era acelaşi,
indiferent de originile acestora.
„De ce să cer preţuri diferite? Dacă ai o familie bună de porumbei,
atunci yearlingii pot reproduce pui la fel de buni sau chiar mai buni decât
puii proveniţi din reproducătorii bătrâni.”
Îmi aminteşte de acei campioni care
schimbă perechile mereu şi mereu.
Deoarece foarte rar se întâmplă ca o
pereche să dea mai mult de un super pui.
Părerea mea personală este că, cu
cât un cuplu este împerecheat mai mult timp, cu atât mai proastă este calitatea
puilor obţinuţi.
