Unul
dintre columbofilii pentru care am un mare respect este Maurice Voets. Un
crescător formidabil, dar mai presus de toate, o persoană agreabilă.
Îmi
aduce aminte de Albert Marcelis. Ambilor le displăcea să vândă porumbei, de teamă
de a nu vinde păsări fără valoare.
Voets
L-am
întâlnit pe Maurice în Antwerp, prin 1989. Existau 3 mari federații columbofile
în acele vremuri, în Antwerp.
Însă
crescătorii îşi doreau concursuri cu număr mare de păsări. Cel puțin 10.000, ca
în Olanda. Prin urmare s-a hotărât unificarea celor 3 federații şi formarea
unei singure Federații Columbofile, numită “Overkoepeling”.
Succesul
initial a fost unul copleşitor, cu o participare imensă la prima etapă. A fost un
concurs cu vânt din față, iar câştigătorul a fost Voets din Kessel.
Hmm!
Fiecare concurs trebuie să aibe un câştigător, nu?
O
săptămână mai târziu, din nou o etapă grea. Şi…, ați ghicit, câştigătorul a
fost, iarăşi, Maurice Voets. Din acel moment sprâncenele au început să se
ridice.
A
treia etapă a fost cu vânt din spate, iar crescătorii avantajați de distanță au
răsuflat, în sfârşit, uşurați. Era rândul lor de data asta. Cel puțin asta au
crezut ei.
Cu
toții au fost consternați când Maurice a avut din nou cea mai rapidă pasăre
dintre toți crescătorii renumiți şi faimoşi din acea vreme.
Asta a reprezentat începutul sfârşitului pentru
noua Federație din Antwerp.
Două
lucruri
În acele zile eram în căutare de porumbei buni şi
vă imaginați cine se afla primul pe lista mea. Din moment ce deja îl cunoşteam
pe Maurice şi eram în relații bune, două lucruri aveam în minte:
1.Odată un străin mi-a cerut să-i cumpăr o serie
de pui de la Voets. După ce i-am plătit porumbeii, Maurice mi-a spus aceste
cuvinte istorice:
„Cred că
există o şansă destul de bună ca printre aceştia să fie unul sau doi pui buni”.
Nu prostii de genul „toți vor fi campioni” sau „pui
foarte valoroşi”. Doar „există o
şansă”.
2.Nu-l voi uita niciodată pe bărbatul pe care l-am
întâlnit odată acolo. Un columbofil, bineînțeles, cu care am discutat despre
metodele prin care putem reproduce porumbei buni:
„Mă amuz, în
timpul iernii, când pun pe hârtie cuplurile de reproducție. Însă, în ultimii
ani, am practicat împerecherea la liber, iar rezultatul a fost obținerea mai
multor pui buni decât înainte”, mi-a spus acel vizitator.
Acest crescător era Charel Schellens. Maurice mi-a
spus asta mai târziu. Schellens. Omul care a cumpărat cele mai bune păsări care
puteau fi cumpărate la acea vreme, indiferent de preț.
Maurice
Voets. Foto: De Duif.
Bun
Cumpărătorul porumbeilor Voets mi-a oferit mie,
două dintre ele. Acesta a fost comisionul meu. Nu am regretat niciodată acest
lucru.
În special „34” („Superstar”) a fost o senzație.
Acest porumbel a reprodus câştigători naționali, porumbei AS naționali şi chiar
păsări olimpice pentru Bros Ulrich, v.d. Zijde, Poessenauw şi Eric Limbourg.
Mai departe
La acel moment, deja realizasem că cea mai bună
metodă este de a împerechea importurile cu cele mai bune păsări din
crescătorie. Toți acei columbofili, în special străinii, care țin importurile
separat, pentru a păstra familia cât mai pură, greşesc. Cel puțin aşa credeam
atunci.
Era puțină logică în asta. Atâta timp cât
împerechezi un porumbel achiziționat cu un porumbel propriu, care s-a dovedit
deja bun reproducător, ai doar un singur semn de întrebare.
Dacă împerechezi un import cu un alt import, ai
două semne de întrebare. De asemenea, durează un timp pentru a-ți da seama care
din cele două importuri e lipsit de valoare.
Aşa că am încercat să împerechez acei doi porumbei
Voets cu cele mai bune păsări ale mele. Ce dezastru!
„Unde
dragoste nu e, nimic nu e!”
Am renunțat repede la idee. Am pus porumbeii Voets
într-o volieră. S-au împerecheat imediat şi au devenit părinții lui „Superstar”
şi a rudelor acestuia.
Povestea
lui „Home Alone”
Acest incident îmi aduce aminte de porumbelul meu,
98-5812162. Tatăl său 96-145 („Ace Four”) era văduv şi ce fel de văduv! El şi
sora sa de cuib, „144” au obținut locurile 1 şi 2 AS Provincial, împotriva unei
medii de 11.000 păsări. Din astfel de păsări doreşti să reproduci pui, desigur.
Dar, din nou, ce dezastru! „145” a acceptat o
singură femelă, şi doar una. Dar nu puteam lăsa să se întâmple una ca asta. Acea
femelă era o soră de-a tatălui său, deci o mătuşă.
Amândoi erau din perechea mea de bază „Mattens” x „Sissi”,
dar prea consangvini.
O săptămână am încercat să-i bag mințile în cap
lui „145”, atâta timp cât o astfel de împerechere nu ar fi putut da ceva bun.
Dar, apoi (din nou) am renunțat.
L-am lăsat pe „145” cu mătuşa sa. Accidental, am
lăsat un pui din acest cuplu consangvin. Ghiciți ce s-a întâmplat?
Acesta a devenit porumbelul 98-162, porumbel ce a
obținut locul întâi împotriva a 13.201 păsări, cu un avantaj de 5 minute,
într-o etapă foarte grea. De aici şi numele său: „Home Alone”.
„Home Alone”
Fără egal
De asemenea, şi tatăl său, „145” a fost reprodus
cu ajutorul şansei. Cât de norocos am putut fi.
O serie fără precedent de AS Naționali,
câştigători de naționale şi porumbei olimpici, atât în Belgia cât şi-n Olanda,
provin din aceste păsări.
Să luăm de exemplu anul 2015:
Luc van Mechelen a obținut locurile 2 şi 7 AS Național
la Demifond şi, de asemenea, locul 2 Național Montlucon (27.000 de porumbei).
Boeckx - loc 3 AS Național Viteză.
B v d Brandt - AS Fond Național.
Şi mai înainte:
Knaven a devenit campion Național cu un pui direct
din „Home Alone”.
Both Jochems van Hasselt şi Bart van Oeckel au câştigat
locul 1 Național cu un nepot din „Home Alone”.
O femelă numită „Fleur” a lui Jespers van der
Wegen este deseori descrisă ca fiind cea mai bună reproducătoare din Belgia.
Este o nepoată din „Home Alone”.
Un alt nepot a câştigat pentru Ebben locurile 2, 3
si 4 Național. Reprodus dintr-un ou primit de la mine.
Chiar şi “Bolt” al lui Leo Heremans (vândut cu 320.000 euro) este reprodus din această linie,
prin Verkerk.
Este exagerat ceea ce zic, dar fără „Home Alone”, nu
ar fi existat niciodată un „Bolt”.
„Ace Four”,
singurul şi unicul
Alți
campioni
Toți campionii sinceri sunt de aceeaşi părere: „Reproducerea unui super porumbel este o chestiune
de noroc”.
Şi se pare că aveți o şansă în plus dacă lăsați
păsările să-şi aleagă singure partenerii.
Chiar şi „Kannibaal” al lui D van Dijck este
rezultat din împerechere liberă.
Cintezele Zebră
Un articol despre cintezele Zebră m-a inspirat în
scrierea acestui articol.
Titlul articolului era: „Puii obținuți prin împerecheri libere sunt mai sănătoşi şi cu
vitalitate mai mare”. Autorul se referea la unii cercetători care au
împerecheat câteva cupluri de cinteze Zebră, în timp ce altele erau lăsate
să-şi aleagă singure perechea.
Acei pui obținuți din împerecherile libere s-au
dovedit a fi mai puternici, mai sănătoşi cu o vitalitate mai mare.
În multe lucrări ştiințifice puteți citi faptul că
ceea ce s-a născut din dragoste (afinitate) are vitalitate mai mare, este mai
puternic şi mai sănătos.
„Afinitate” probabil un cuvânt pe care Schellens
nu-l cunoştea. Dar se pare că a înțeles mesajul acestui cuvânt.
Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole ale altor columbofili celebri, aici:
