Plan de zbor 2014 pe Polonia

 

Mai jos găsiţi planul de rezervă propus de UCPR pentru acest sezon. Având în vedere situaţia actuală din Ukraina, se pare că acesta va fi planul după care vom zbura anul acesta.

Conform site-ului UCPR (http://www.ucpt.ro/planuri_zbor_2014.php), în Prahova vom avea următoarea configuraţie:

Zona	Protocol	Cluburi	Judet
Prahova Sud	P1	Ploiesti	PH
		Valea Calugareasca	PH
	P2	Ploiesti	PH
		Targsorul Vechi	PH
	P1	Strejnic	PH
		Tatarani	PH
		Targsorul Vechi	PH
	P2	Strejnic	PH
		Tatarani	PH
Prahova Vest + Dambovita	P1	Baicoi	PH
		Paulesti	PH
		Bratasanca	PH
		Victoria Floresti	PH
		Ioan Anghelina Moreni	DB
		Viitorul Iedera	PH
		Branesti	DB
	P2	Viitorul Iedera	PH
		Branesti	DB
	P2	Victoria Floresti	PH
		Bratasanca	PH
		Ioan Anghelina Moreni	DB
Prahova Nord	P1	Basarabii Brebu	PH
		Valea Prahovei	PH
		Soimul Alunis	PH
		Valea Slanicului	PH
		Dove Campina	PH
		Lastunul Breaza	PH
	P2	Soimul Alunis	PH
		Valea Slanicului	PH
	P3	Valea Prahovei	PH
		Lastunul Breaza	PH
		Basarabii Brebu	PH
	P2	Baicoi	PH
		Paulesti	PH
		Dove Campina	PH

 

Cluburile Băicoi şi Păuleşti apar în două zone (datorită protocolului cu Dove Câmpina), însă oricum, din ce am văzut, planurile de zbor sunt identice pentru zonele Prahova Vest+Dâmboviţa şi Prahova Nord

Avem, aşadar, 13 cluburi (Prahova Vest + Dâmboviţa şi Prahova Nord) care vor juca împreună tot planul de zbor, iar la acestea se vor adăuga încă 5 cluburi (zona Prahova Sud) pentru etapele de fond şi maraton.

Prahova Vest + Dambovita	1	Baicoi	PH
	2	Paulesti	PH
	3	Bratasanca	PH
	4	Victoria Floresti	PH
	5	Ioan Anghelina Moreni	DB
	6	Viitorul Iedera	PH
	7	Branesti	DB
Prahova Nord	8	Basarabii Brebu	PH
	9	Valea Prahovei	PH
	10	Soimul Alunis	PH
	11	Valea Slanicului	PH
	12	Dove Campina	PH
	13	Lastunul Breaza	PH
Prahova Sud	1	Ploiesti	PH
	2	Valea Calugareasca	PH
	3	Targsorul Vechi	PH
	4	Strejnic	PH
	5	Tatarani	PH

Să vedem care este planul de zbor:

1.Prima etapă deja a avut loc sâmbătă 27 Aprilie, lansarea făcându-se din localitatea Măicăneşti. A fost o etapă foarte bună pentru porumbeii de viteză şi nu numai, înregistrându-se viteze record. Eu unul estimez viteza minimă pentru clasare undeva la 1500m/min.

2.A doua etapă de viteză va avea loc în data de 4 Mai din localitatea Oancea – 195km.

3.Weekend-ul următor – 11 Mai – porumbeii vor fi lansaţi tot din aceeaşi localitate – Oancea. Un lucru foarte bun pentru crescătorii cu porumbei de fond-maraton care îşi pot lua o minivacanţă de 1 Mai şi sări peste prima etapă Oancea.

4.Prima etapă de demifond se va desfăşura în data de 18 Mai din Albiţa sau Taraclia. Distanţa este un pic mai mare de la Taraclia, Republica Moldova.

5.În următorul weekend vom avea tot o etapă de demifond. Aceasta are un mare dezavantaj,n  faţă de planul iniţial, pentru cerscătorii de fond şi maraton, deoarece va urma prima etapă de fond, şi ideal ar fi fost să avem o etapă de viteză înaintea primului fond.

Etapa se va desfăşura de la Rădăuţi Prut sau Ribniţa, prioritate Ribniţa. Deşi distanţele de concurs sunt foarte asemănătoare – 371 vs. 388 km – totuşi Ribniţa ne îndepărtează destul de mult de ruta pe Polonia. Nu ştiu de ce se preferă o astfel de rută, mai ales că va trebui să se treacă şi graniţa, deci porumbeii vor sta o noapte în plus în maşină. Vezi foto mai jos.

6.şi 7. 31 Mai va aduce şi primul fond, lansare de la Meduka, Polonia, împreună cu o etapă de viteză – Oancea 3.

8.Va urma o etapă de demifond – Palanka, Republica Moldova sau Rădăuţi, în data de 8 Iunie.

9.şi 10. 14 Iunie va veni cu fondul de la Chelm împreună cu reluarea etapei de demifond din weekendul precedent.

11.Iarăşi se va relua acelaşi demifond de la Palanka – Rădăuţi, în data de 22 Iunie.

12,13 şi 14. Oancea 4, Chelm 2 şi primul maraton de la Biala-Podlaska vor avea loc în data de 28 Iunie.

15.Etapa de demifond de la Palanka sau Rădăuţi se va rejuca în data de 6 Iulie.

16,17 şi 18. Vom avea o etapă de viteză-Măicăneşti, une de fond – Wladowa, 734km, Polonia şi etapa Derby maraton – Vilnius, 1077km, Polonia. 12 Iulie.

19.Demifondul din data de 20 Iulie va avea lansarea de la Ribniţa sau Rădăuţi.

20,21 şi 22. Trei etape de viteză – Oancea 5, fond – Medyka şi maraton – Biala-Podlaska vor avea loc în data de 26 Iulie 2014.

23.şi 24. Sezonul se va încheia în data de 2 August 2014 cu o etapă de demifond şi una de maraton – Vilnius, 1077 km.

In foto de mai jos am pus cele doua variante, prin Albita + Radauti-Prut, respectiv Taraclia+Ribnita:

Baftă tuturor!

"Recuperarea" dupa articolul "Recovery" de Ad Schaelaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Recovery” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

“Vă doresc tuturor un sezon bun!” acestea sunt cuvintele clasice cu care preşedintele clubului închide şedinţa columbofilă. Precum un preot, care dă binecuvântarea.

Atunci când se spune “un sezon bun” se face referire, în special, la vreme. Asta deoarece, în ţări ca ale noastre (n.t. Belgia şi Olanda) există o etapă sau chiar mai multe cu vreme rea. În astfel de etape se speră ca cele mai bune păsări să nu fi fost angajate, iar păsările angajate să se afle în cea mai bună condiţie a lor. Deoarece, diferenţa dintre oamenii care pierd o mulţime de porumbei în concursurile grele şi cei care pierd mai puţini, constă în forma păsărilor angajate în concurs.

Scenariu

Deseori, lovitura vine atunci când ne aşteptăm mai puţin. Scenariul, este în cele mai multe cazuri, familiar: păsările vin destul de greu, primele care sosesc acasă sunt “păsările proaste”, iar porumbeii dovediţi a fi buni sosesc mai târziu, în astfel de condiţii. Din motive misterioase zborul pe vreme rea pare să obosească foarte tare păsările. Chiar şi de la 200 de mile acestea sosesc acasă epuizate.

În legătură cu acest aspect, ceva interesant s-a întâmplat cu câţiva ani mai înainte. Este vorba de o etapă de demifond cu lansarea sâmbăta, etapă pentru care îmbarcarea a avut loc vinerea, în loc de joi, cum se face de obicei.

Ce s-a întâmplat? Crescătorii care aveau o reputaţie pentru concursurile de viteză au descoperit, spre surprinderea lor, că pot face mai mult. Păsările lor au concurat extrem de bine în această etapă de demifond.

Am auzit pe cineva spunând: “Diferenţa dintre viteză şi demifond nu ţine aşa de mult de distanţă, ci de timpul petrecut în maşină”. Am auzit şi prostii mai mari ca aceasta.

 Va dura săptămâni până ce o pasăre aflată într-o asemenea stare de uzură să fie aptă pentru a fi concurată din nou

Mai mult de atât, eu cred că, ceea ce face o etapă grea sau uşoară, este mai mult decât direcţia şi viteza vântului sau distanţa de concurs.

Şi, uneori, se poate vedea asta. Porumbeii ajung acasă, de la o etapă de 400 mile cu vânt din faţă, la fel de proaspeţi ca o margaretă, în timp ce de la 200 de mile se întorc complet distruşi. Orientarea dificilă pare să-i obosească mai mult decât kilometri zburaţi.

În etapele grele putem vedea porumbei zburând în toate direcţiile. Zboară ezitant, nu în linie dreaptă, fără a avea certitudinea unei direcţii, iar uneori fac viraje bruşte. Apoi, ajung acasă ameţiţi şi obosiţi.

Refacerea

După o astfel de etapă proastă majoritatea crescătorilor îşi pun întrebări:

“Cum să refac mai bine porumbeii?”

“Ce să fac weekend-ul următor? Să-i zbor din nou sau să-i păstrez acasă?”

Nu faceţi rău dacă vă rasfăţaţi porumbeii după o astfel de etapă:

-          Oferiţi-le o hrană cât mai diversificată din care ei să-şi poată alege ceea ce vor, bazându-se pe instinctul lor, şi, sub nicio formă, nu-i lăsaţi să intre în noapte înfometaţi! Şi ţineţi minte: Mazărea nu face parte din hrana unui organism slăbit!

-          Atmosfera din interiorul crescătoriei trebuie să fie foarte plăcută. Un încălzitor poate fi de mare ajutor, în acest caz.

-          Mulţi belgieni folosesc picături pentru ochi după o astfel de etapă dificilă, olandezi nu cred în aşa ceva. Eu unul nu ştiu ce să spun despre asta.

-          Atenţie mare la tricomonoză după două nopţi petrecute în maşină, în special, pe vreme călduroasă! Aceasta se răspândeşte mult mai repede în jgheaburile de băut, din maşinile de transport, decât în mod normal. Firişoarele din gât sau un gât prea roşu înseamnă pericol.

-          Eu unul nu cred în majoritatea produselor disponibile pe piaţă, însă dextroza, mierea sau electroliţii după un zbor pe vreme caniculară sunt foarte folositoare.

În ceea ce priveşte o cură uşoară cu antibiotic pentru infecţiile respiratorii, eu unul nu cred în curele uşoare.

În mod sigur, această pasăre nu poate fi zburată

Când reluăm zborul?

Când pot fi concurate iarăşi păsările obosite după o etapă grea? Aceasta nu este o întrebare uşoară, deoarece fiecare porumbel este diferit.

Mai mult decât atât, un porumbel care soseşte acasă seara este mai afectat decât unul care soseşte în ziua următoare.

Personal, mi se pare crucială cea de-a treia zi după o etapă grea.

Când există îndoieli în legătură cu condiţia, verificaţi gâtul, dar şi comportamentul păsărilor. Zburătorii care nu ies spontan afară pentru antrenament, şi care zboară fără tragere de inimă în jurul casei, nu sunt recuperaţi. Prin urmare, aceştia nu sunt pregătiţi pentru a fi angajaţi în următoarele 10 zile.

De asemenea, porumbeilor trebuie să le fie foame. Aceia care nu au poftă de mâncare nu sunt recuperaţi. Cu siguranţă acest lucru este aplicabil acelor păsări care nu revin repede la greutatea iniţială.

Carnea albastră

Culoarea albastră a cărnii porumbelului este un indicator, de asemenea. Porumbeii cu o carne albastră închis şi cu mătreaţă nu sunt recuperaţi corespunzător şi, bineînţeles, nu sunt pregătiţi pentru a fi angajaţi din nou.

“Nerecuparaţi corespunzător” nu înseamnă neapărat că au zburat prea mult, aşa cum am spus mai înainte. În legătură cu acest aspect am fost uneori surprins de pui.

Spre deosebire de belgieni, noi cei din Olanda nu putem zbura pe distanţe mari, din cauza celor de la protecţia animalelor care au pierdut contactul cu realitatea. Însă în trecut am putut face acest lucru.

Deşi, eu unul nu sunt un zburător de fond, am concurat pui pe distanţe mari în trecut şi fără mare fanfaronadă. Nu ştiu pe cineva din Olanda care să o fi făcut mai bine. Îmi amintesc acea etapă grea de la Chateauroux, 570 kilometri. Puii au ajuns seara târziu şi deja a doua zi aveau o dorinţă uimitoare de zbor. Au ieşit rapid din crescătorie ca şi când nu zburaseră 1500 de kilometri în 14 zile.

Dacă păsările zboară prost o etapă de 500 km, ţineţi-le acasă săptămâna viitoare! Nu sunt în formă.

Şi, probabil, deja cunoaşteţi filozofia mea: “Forma este mult mai importantă decât calitatea!”

Pozitiv

Poate suna ciudat, însă etapele grele au şi ceva bun. Toate lumea clasează, nimeni nu domină.

Îmi amintesc că în clubul meu, la o astfel de etapă, primele 16 locuri au fost clasate de 16 crescători diferiţi. Pe vreme bună aşa ceva nu se întâmplă. Atunci doar câţiva crescători (elita) clasează, şi foarte mulţi nu reuşesc.

Aşadar, putem mulţumi lui Dumnezeu că nu este mereu vreme bună. Învingerea campionilor îi face pe ceilalţi să nu renunţe la acest sport. Iar asta este ceea ce ne dorim cu toţii.

Mergând mai departe de la cele spuse mai sus de Ad Schaerlaeckens, pe vreme rea există unii crescători care au o şansă în plus de a ieşi învingători.

De ce?

Părerea mea este că pe vreme bună, păsările campioane, cele care ocupă de obicei locurile fruntaşe, se orientează rapid pe direcţia de zbor corectă şi având un antrenament bun şi o sănătate bună, ajung repede acasă, ocupând locuri în fruntea clasamentului.

Însă pe vreme rea, se pare că păsările, care nu au un simţ de orientare foarte bun, au câştig de cauză. Acestea rămân, ca de obicei, mai mult timp în apropierea locului de lansare, pe când celelalte pleacă repede, şi de cele mai multe ori pe direcţia greşită.

Şi uite aşa putem vorbi de două categorii de păsări: cele de vreme bună şi cele de vreme rea.

Păsările de demifond pot deveni “păsări de vreme rea” în timpul unui concurs de viteză, iar cele de fond-maraton în timpul unei etape de demifond. Asta deoarece, capacitatea acestora de a “pierde” mai mult timp în căutarea direcţiei corecte le poate oferi un avantaj substanţial.

Evident, păsările proaste ies din discuţie. Nu degeaba Ad Schaerlaeckens a folosit ghilimelele mai sus. Acestea nu au treabă cu niciuna dintre cele două categorii de mai sus.  Păsările proaste sunt în primul rând cele care nu-şi pot menţine starea de sănătate naturală. Totul pleacă de aici. Nefiind complet sănătoase, nu pot fi antrenate corespunzător, nu se pot reface corespunzător şi se pierd uşor. În concursurile uşoare păsările proaste pot ajunge acasă, însă nu vor clasa decât ocazional. În concursurile grele majoritatea acestora se vor pierde.

Dacă păsările proaste ar ajunge acasă primele pe timp de vreme rea, atunci acest lucru nu ar face bine nimănui, cu atât mai puţin crescătorului. Pentru că selecţia lui s-ar baza pe aceste păsări, iar în scurt timp ar renunţa la columbofilie.

Însă, din fericire, păsările proaste nu ajung acasă decât ocazional. De aceea majoritatea campionilor nu-şi caută păsările pierdute. Ce să facă cu aceste păsări?

Eu sunt aproape sigur că nu vom găsi niciodată în anunţurile de porumbei pripăşiţi un porumbel care s-a dovedit, în multiple rânduri, a fi unul bun şi care s-a pierdut ulterior.

De ce? Nu pentru că cel care a prins-o o ţine ascunsă în compartimentul de matcă. De obicei majoritatea celor care prind porumbei vor repede recompense.

Nu o vom regăsi pentru că e moartă. Uliul, pisica, şoimul, batalul de păcură, praştia sau puşca… Porumbeii au mulţi duşmani.

Multă baftă în noul sezon vă doresc!

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html