Problemele
puilor
Au început din nou concursurile cu
puii. În zilele noastre avem mereu probleme cu păsările tinere, în special corelate
cu sănătatea şi pierderile acestora.
Este un mister de ce în anii precedenţi
nu am avut aceste probleme.
Veste bună este că Adeno se pare că nu
mai este o problemă aşa de mare. Sperăm că Adeno va merge în aceeaşi direcţie
ca şi tricomonoza, deoarece această boală pare să regreseze.
Apropo, Adeno nu are nimic de-a face cu
calitatea porumbeilor. Chiar şi cei mai mari columbofili şi medicii veterinari
trebuie să se ocupe de ea. Nu are legătură nici cu igiena, de asemenea.
Am făcut odată muncă de cercetare în
Germania. Rezultatul a arătat faptul că acei crescători care nu făceau prea des
curăţenie aveau mai puţine probleme decât cei care curăţau şi lustruiau regulat
adăpostul păsărilor.
Complicat
Nu vreau să intru în detalii în ceea ce
priveşte pierderea puilor. S-a scris deja destul de mult şi bine despre acest
subiect.
Cum este posibil ca un pui să se piardă
de la un antrenament de doar 5 km, dar ajunge fără nici un efort înapoi în
crescătoria unde s-a pripăşit, la 30km sau chiar mai mult? Puteţi înţelege
asta?
Cum poate un pui zburat deja la
Quievrain să se piardă de pe acoperişul propriei crescătorii? O enigmă la fel
de mare.
Ştiţi ce am experimentat? Am eliberat
mai mulţi pui de la aproximativ 20 km, toţi în acelaşi timp, iar ei au sosit
acasă unul câte unul. Nici măcar o dată nu au venit cât doi. Ce i-a făcut pe
acei pui să se despartă? Asta este întrebarea la care trebuie să răspundem.
Ciudat,
de asemenea
Pierderile se termină brusc, destul de
ciudat, imediat ce ajungem în Iulie. Puteţi vedea asta în fiecare an. De la
sfârşitul lunii Iulie, puii antrenaţi deja de câteva ori pot fi angajaţi în
concursurile oficiale. Vorbim de pui sănătoşi.
Îmi vine în minte un tânăr campion din
nordul Olandei. Puii săi erau departe de a fi sănătoşi, i-a tratat şi aparent
păreau că sunt mai bine.
A început să-i antreneze iniţial în jurul
crescătoriei, apoi a făcut câteva antrenamente de la 30 km. Apoi m-a întrebat
dacă i-ar putea duce direct la 140km, în următoarea etapă cu clubul.
„N-ar
trebui să fie nicio problemă”, i-am spus.
Dacă nu m-ar fi întrebat… Din cei 80 de
pui, două treimi s-au pierdut.
Antrenamentul
Apropo, nu cred că distanţa a fost prea
mare. El mi-a spus că puii se antrenau bine în jurul crescătoriei, însă nu
zburau la dispariţie. Asta nu este ceea ce eu numesc un antrenament bun. Nu durata
antrenamentului este importantă, ci modul în care se antrenează păsările.
De ce ar fi trebuit ca puii să fie
capabili să facă faţă saltului la 140km?
În urmă cu câţiva ani, am îmbarcat
puii, într-o zi de marţi, pentru un concurs de la Quievrain. Ei aveau făcute 3
antrenamente, de la aproximativ 30km. Eram sigur că pot face asta, deoarece
erau foarte sănătoşi. Dar le-a luat destul de mult timp să se întoarcă de la
Quievrain şi am început să am îndoieli.
Am dat câteva telefoane şi am aflat că
din greşeală puii fuseseră lansaţi de la Saint Quentin (215 km).
„Nu
o să mai văd nicio pană din ei”, am gândit.
Însă, surprinzător, ei au ajuns foarte
bine acasă.
Din întâmplare am auzit că şi Bart
Geerinckx experimentase aceeaşi lucru, în aceeaşi zi. Şi puii lui fuseseră
trimişi la Saint Quentin, din greşeală, în loc să fie lansaţi de la Queivrain,
întorcându-se acasă fără probleme.
Nu
e bine
Un crescător din zona mea nu prea reuşea
să obţină rezultate bune. Acum, el auzise că unii forţează puii să se antreneze,
utilizând un balon cu heliu. A decis să facă şi el acelaşi lucru.
Rezultatul? Puii au concurat chiar mai
rău decât înainte.
Un alt crescător ai cărui pui nu veneau
bine a sperat să îmbunătăţească sosirile după o cură de tratament. Nu i-a
ajutat cu nimic. Când l-am întrebat ce afecţiune a tratat şi cu ce medicament,
a ridicat din umeri. Primise unele chestii de la medicul veterinar, deci nu le
putea face rău.
Vai de porumbei şi vai de crescător.
Vântul
din Sud-Est
Totuşi, alt lucru pe care nu-l înţeleg
este de ce concursurile cu vânt din SE sau SSE sunt de obicei concursuri
dificile?
Florian Hendriks, Maarten Huismans,
Christian van de Wetering sunt câţiva dintre tinerii columbofili talentaţi, generaţia
Verkerk. Marten şi Christian, ambii sub 30 de ani, sunt din când în când,
imbatabili.
Florian este concentrat pe concursurile
de demifond şi are un succes remarcabil.
Într-un interviu el a spus că nu-şi mai
concurează porumbeii cu vânt din Sud-Est. Acest tânăr a învăţat o lecţie.
Îmi amintesc de „019” al fraţilor
Janssen. În zilele noastre nu auzim sau citim de aşa ceva, nici la cei mai renumiţi
crescători.
În zilele sale de glorie, când „019”
câştiga primele premii, unul după altul, el a ratat o etapă. În acea etapă în
care a sosit târziu vremea fusese bună, dar cu vânt din Sud-Est. Cu Vânt din
Sud-Est, nu doar veţi pierde porumbeii, în special pui, dar porumbei campioni
vor rata clasamentul.
Când se prognozează un vânt puternic
din Sud-Est, eu unul nu-mi mai concurez păsările tinere. Am experimentat deja
destule catastrofe.
Predicţie
Un bun prieten de-al meu (folosesc cuvântul
„prieten” din ce în ce mai rar, pe măsură ce îmbătrânesc) are obiceiul să-şi
antreneze puii o dată pe săptămână. În timp ce scriu asta, el a avut deja 4
etape, 3 destul de bune şi una foarte proastă.
Ştiţi ce este curios?
Credeţi sau nu, am anticipat concursul
dificil, fără să-i văd măcar puii.
Omul lăsa pe cineva să-i lanseze puii,
mereu în 4 grupuri, fiecare grup eliberat la aproximativ 3 minute. Primele 3
dăţi aceştia au sosit acasă repede dar grupaţi, la aproximativ 3 minute distanţă.
Acele 3 minute au fost suficiente,
astfel încât grupul din spate să nu prindă grupul eliberat înainte. A patra oară
a fost diferit. Le-a luat prea mult să ajungă acasă de la 30km şi au ajuns în
acelaşi timp. Etapa care a urmat a fost foarte proastă!
De
asemenea
Ştiţi ce altceva este semn rău?
Ti-ai antrenat porumbeii şi când te
întorci acasă vezi că unii mai sunt încă pe acoperiş.
Nu şi văduvii.
Acestea sunt lucruri aparent minuscule
pe care majoritatea crescătorilor nu reuşesc să le observe, dar care fac
campionii să-şi ridice sprâncenele.
Articole ale altor columbofili celebri, aici:
Deoarece aceştia sunt atenţi la
detalii.
