Vacanta, telefoanele si porumbeii, de Marius Nicolae

Vacanta, telefoane si porumbeii

Ce legătură poate exista între aceste trei lucruri? Aparent niciuna. Dar haideţi să ne gândim puţin.

Orientarea porumbeilor

Una dintre cele mai noi idei în acest sens o reprezintă INFRASUNETELE. Acel murmur continuu al Pământului, generat de mări şi oceane, sunet de frecvenţă joasă (nesesizabil de urechea umană) pe care păsările îl pot auzi de la mii de kilometri.

Aşa cum ştim magnetismul terestru ajută porumbelul să stabilească direcţia Nord, însă pentru navigare busola nu este suficientă. Mai este nevoie şi de o hartă.

Relieful şi infrasunetele

Continuitatea intensităţii infrasunetelor este disturbată de formele de relief. Astfel porumbeii sunt capabili să audă aceste discontinutăţi şi să-şi formele o hartă acustică. E ca şi cum ar naviga pe un ocean de sunete, din discontinuitate în discontinuitate (balize sonice). Se ştie deja că porumbeii nu zboară în linie dreaptă spre crescătorie, ci urmează anumite tipare. Acestea sunt tocmai balizele sonice, pe care ei le învaţă în timpul antrenamentelor.

Însă cele mai lungi discontinuităţi ale reliefului sunt autostrăzile şi şoselele. Se observă cum porumbeii zboară deasupra acestora, însă ei nu urmăresc vizual aceste repere, ci acustic. Ei urmăresc aceste discontinuităţi, deoarece au învăţat că ele îi duc spre casă.

Porumbeii zboară deasupra şoselelor chiar şi atunci când este înnorat şi nu văd la sol. Asta demonstrează cele de mai sus.

Pierderile de porumbei

Majoritatea columbodroamelor au înregistrat şi înregistrează pierderi masive de pui, de multe ori de la distanţe relativ mici.

Majoritatea îşi antrenează puii în cursul săptămânii, iar etapele au loc în weekend. Surpriză sau nu, în weekend sunt pierderi masive.

Unii au încercat să schimbe ziua lansării şi să elibereze păsările vinerea, sperând să minimizeze intersectările cu stolurile din campionat. Rezultatele au fost surprinzător de bune. Păsări sosite în stol de la sute de kilometri.

În vinerea asta însă lucrurile nu au mai stat la fel. De ce? Vacanţa a început mai devreme.

Canicula, vacanţa şi telefoane inteligente

Ceva s-a modificat în ultimii ani în legătură cu pierderile din sportul columbofil. Iar acest lucru va lua amploare în viitor.

Ce a putut modifica aşa de mult câmpul magnetic? Răspunsul e simplu: ceva care s-a dezvoltat extraordinar de mult în ultima vreme: telefoanele inteligente.

Canicula loveşte mai mult indirect porumbeii. Canicula scoate oamenii din casă, îi urcă în maşini şi îi îndreaptă spre mare sau munte. Şoselele, acele puncte de reper pentru porumbeii noştri devin adevărate capcane electromagnetice din cauza numărului foarte mare al telefoanelor inteligente care funcţionează în acelaşi timp. Iar noi suntem din ce în ce mai grăbiţi, ne grăbim să prindem ultimul metru pătrat de nisip sau ultima rază de soare. Nu ne permitem să greşim. Folosim telefoanele pe post de GPS, continuarea o deduceţi singuri…

Confuzia e imensă. E ca şi cum cineva ar schimba în fiecare zi orientarea şi culoarea locuinţelor pe strada unde locuiţi. Nu aţi mai recunoaşte nimic.

Această confuzie se suprapune peste stresul normal generat de un concurs şi peste celelate probleme, iar pierderile devin repede foarte mari.

Cele prezentate mai sus sunt doar teorii proprii, însă ar trebui să le verificăm. Ar trebui să verificăm înainte de etape nu doar starea vremii. Canicula şi vântul au fost şi vor fi mereu. Însă pierderile se pare că sunt din ce în ce mai mari, cu tot ajutorul oferit de noi porumbeilor, prin alimentaţie, tratamente, etc.

Se pare că medicina nu poate ţine pasul cu evoluţia tehnologiei, tehnologie care dezorientează păsările. Ne aflăm într-un cerc vicios. Tratăm din ce în ce mai mult, cu medicamente sau suplimente (cum le place unora să spună) din ce în ce mai sofisticate, iar rezulttul este din ce în ce mai prost.

Parcă niciodată nu am avut aşa de multe pierderi.

Deci, logic, ar trebui să încercăm să vedem unde este adevărata problemă. Altfel, în scurt timp, prin aceste tratamente vom elimina ultimul gram de imunitate din corpul porumbeilor.

Tind să cred că porumbeii care încă vin bine în aceste condiţii, indiferent că e vorba de campionat sau columbodrom, sunt cei care au avut parte de tratamente cât mai puţine, având astfel un sistem imunitar puternic care îi ajută să facă faţă confuziei şi să se orienteze pe direcţia de zbor.

Pentru ceilalţi stresul generat e mult prea mare şi îi dărâmă.

De aceea, înainte de a stabili data etapelor ar trebui să verificăm şi “migraţia” către mare-munte, mai ales în perioadele de vacanţe prelungite cum este acest weekend.

Baftă tuturor!

"Porumbei extravaganti", traducerea articolului "Fancy Pigeons" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Fancy pigeons ” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com/articles/articles-english/Articles%20English%202017/fancy-pigeons/

Porumbei extravaganţi

Fără îndoială, Belgia este leagănul columbofiliei. Aici zborurile cu porumbei s-au desfăşurat de la începutul secolului trecut până pe la mijlocul anilor ׳30 apoi, imediat după război, acestea au explodat.

Vă vine să credeţi că în primele zile ale televiziunii, în timpul sezonului de concursuri, era un talk show despre porumbei, găzduit în fiecare seară de vineri de către Pol Jacquemyns?

Olanda

Cum această furtună a porumbeilor nu putea fi oprită, ea s-a împrăştiat peste Olanda.

În anumite zone, fluxul noilor crescători a fost aşa de mare, încât cluburile columbofile s-au simţit obligate să limiteze accesul membrilor. Nu puteai deveni membru până când cineva nu renunţa sau deceda.

În 2017 nu a rămas prea mult din ceea ce a fost un sport naţional. În special în Belgia, volierele făceau parte din peisaj, acum în unele zone sportul columbofil este doar folclor.

Însă, pentru crescătorii de porumbei din întreaga lume, ţările noastre sunt încă văzute ca lideri ai sportului.

Un porumbel uimitor din Scoţia nu este băgat în seamă de către chinezi. În schimb, un porumbel care obţine un singur loc bun aici poate fi uşor vândut pe o sumă frumuşică de bani. Bineînţeles, trebuie să fie un loc întâi de la un concurs important, ca Barcelona sau Bourges.

Cunoscut

Oriunde în lume, acolo unde există concursuri cu porumbei, se cunosc numele celebrelor linii belgiene şi, de asemenea, numele noilor campioni şi a porumbeilor acestora.

Deschideţi o revistă columbofilă chinezească (de cele mai multe ori groasă cât o carte) şi veţi vedea că e plină de imaginile crescătorilor belgieni şi olandezi şi a porumbeilor acestora.

Ştiţi ce vreau să spun. Oamenii de aici nu zboară în jurul globului pentru a cumpăra porumbei, dar „jumătate de lume” vine aici. Se pare că mai mult ca oricând.

Dar sunt porumbeii noştri cu adevărat superiori?

Columbodroame

Timpul se schimbă, acum putem vedea acest complet diferit tip de concurs, Columbodromul.

Americanii au fost cei care le-au inventat şi acum doar în China există sute astfel de crescătorii.

Cel mai faimos este One Million Dollar din Africa de Sud.

Porumbeii de oriunde şi de pretutindeni într-o singură crescătorie? Toţi porumbeii primesc aceeaşi îngrijire, în aceeaşi locaţie, concurează în aceleaşi condiţii, iar factorul „locaţie” dispare.

Columbodromul oferă o nouă dimensiune sportului columbofil. Cum poate fi oare mai corect decât atât?

Cu toate acestea, există un mare „dar”. Cum ar putea crescătorii din ţările unde acest sport este în fază incipientă să concureze cu olandezii şi belgienii? Logic, ei nu ar trebui să aibă nicio şansă.

 Realitatea

Realitatea e diferită. În special în ultimii ani, mai ales atunci când condiţiile de zbor au fost dificile, nu porumbei noştri au dominat concursurile, ci dimpotrivă. Deseori, porumbei din Germania, America şi chiar ţări ca Kuweit, au făcut păsările noastre să stea deoparte şi să-şi ia notiţe.

Uneori, porumbeii unor străini complet necunoscuţi au „bătut” păsările de renume, din crescătorii belgiene şi olandeze de top. S-a întâmplat prea des acest lucru, pentru a fi doar şansă.

Pur şi simplu, păsările noastre sunt învinse deoarece nu sunt îndeajuns de bune. Multora le va plăcea să audă asta.

Vina este a noastră. Ne-am format porumbei rapizi care să învingă în etape scurte, atunci când vremea este bună. Însă i-am făcut mai fragili. Sau ar trebui să spunem mai sensibili? Acest tip de porumbei pot zbura mai puţin şi au o rezistenţă mai mică.

Tratamente

Unul dintre motive este ştiinţa. Mai multe şi mai bune medicamente au fost dezvoltate, dar odată cu ele au apărut şi bolile.

Îmi amintesc de crescătorii de porumbei de acum jumătate de secol.  Ei, adică porumbeii lor, păreau mai sănătoşi. În acea vreme nu se auzise de pierderi în masă a puilor de la distanţe scurte. Să nu mai vorbesc despre Adeno.

Vorbind de antrenamente, nimeni nu antrena prea mult, atâta timp cât mulţi nu deţineau maşini personale în acele timpuri.

Păstrarea porumbeilor sănătoşi pare să fie mult mai dificilă acum decât în vremurile vechi, atunci când nimeni nu avea medicamentele sau medicii veterinari de astăzi.

Şi mai este şi altceva.

Internetul

Astăzi avem acces la resurse care ne arată fiecare norişor de pe linia de zbor. Sub presiunea vremii şi a celor de la protecţia animalelor am devenit din ce în ce mai atenţi atunci când eliberăm porumbeii.

Sună cinic?

Cinism este atunci când construcţia unei autostrăzi este oprită din cauza descoperirii unui tip rar de muşchi. Costurile pot fi de sute de mii.

De obicei, atunci când vremea este bună la locul de lansare şi nu prea rea pe linia de zbor, porumbeii pot fi eliberaţi.

Pe un post TV olandez, suntem informaţi, în ziua etapei, despre cum este vremea pe linia de zbor. E în regulă asta.

Dar este incredibil atunci când se identifică toate posibilele obstacole pe care porumbeii noştri le pot întâmpina. Suntem avertizaţi de o brazdă, de un jgheab, de ecouri scăzute, de un front înclinat, de o linie de convergenţă şi de inevitabila inversiune atmosferică.

Ca rezultat, uneori chiar pe vreme frumoasă, lansările sunt întârziate.

Din fericire acestea sunt vremuri trecute, din moment ce anul acesta pentru a înţelege terminologia folosită este nevoie de un grad academic.

Acum auzim doar de inversiuni şi e de ajuns.

În această privinţă belgienii sunt mai cu picioarele pe pământ. Ce inversiune? Există aproape mereu o inversiune într-o zi senină! Aşa a fost întotdeauna. Cu ani în urmă nu ştiam de existenţa lor şi nu pierdeam niciun porumbel.

Străinii

În Olanda ştim cât de uşor îşi eliberează polonezi porumbeii. Deseori, toţi porumbeii lor sunt eliberaţi (în Olanda) în timp ce noi nici nu am deschis pliantele încă.

Întrebându-i am învăţat că acele etape se dovedesc de obicei bune. Un polonez pe nume Daniel, mi-a spus:

„Noi pierdem porumbei în condiţii meteorologice dificile, dar aceştia sunt în principal descendenţii porumbeilor importanţi recent din Olanda şi Belgia. Porumbeii ăştia sunt întradevăr mai rapizi, dar cedează în condiţii dificile.”

Mă gândesc că în alte ţări crescătorii au dezvoltat porumbei mai puternici pentru că nu aveau acces la medicamentele pe care noi le avem aici, adică utilizarea necontrolată a antibioticelor, aşa cum mulţi fac aici.

Veşti nedorite

Vestea tristă este că nu există drum înapoi. Nu puteţi începe să eliberaţi brusc porumbeii, indiferent de condiţiile atmosferice. Acum plătim preţul pentru decenii de răsfăţ.

Să vorbim de acele eliberări separate. Să eliberezi în zece grupuri diferite din Momignies? Aproape fiecare sat are propria lansare? Dumnezeule!

Acest lucru este aproape de nivelul ridicolului.

În curând vom avea doar porumbei extravaganţi, potriviţi doar pentru sporturile de interior. Exagerez, bineînţeles!